Contextul istoric al ridicării la rangul de Patriarhat a Bisericii noastre a fost unul favorabil, îndreptăţit de aşteptările credincioşilor şi ale ierarhiei sale. În cei 85 de ani de Patriarhat, Biserica Ortodoxă Română a slujit neîntrerupt valorile creştine şi identitatea naţională, fiind alături de români în perioadele grele.

Părintele conf. dr. Mihai Săsăujan, profesor al Facultăţii de Teologie din Bucureşti a prezentat contextul istoric în care s-a petrecut evenimentul ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie: „ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie în 1925, reprezintă în mod evident un moment fundamental în istoria vieţii Bisericii noastre. Acest eveniment a avut loc în contextul unificării politice de stat de la 1 decembrie 1918. Pe fondul constituirii Statului naţional Român modern s-a putut ajunge la acest proces de unificare bisericească.'

Toţi Părinţii Patriarhi care s-au succedat la conducerea Bisericii Ortodoxe Române, au slujit în primul rând celor pe care i-au păstorit. Biserica nu a dus niciodată lipsă de oameni vrednici şi de păstori devotaţi: „Miron Cristea a fost primul patriarh care a fost printre alţii iniţiator al proiectului construirii unei catedrale aici în Bucureşti. Patriarhul Nicodim Munteanu a încercat să îşi orienteze activitatea sa pe misiunea culturală teologică a bisericii. Patriarhul Justinian a trebuit să găsească soluţia unei strategii diplomatice bisericeşti de supravieţuire a Bisericii Ortodoxe Române în condiţii extrem de grele […] Justin Moisescu a fost preocupat de ridicarea nivelului cultural al clerului său. Patriarhul Teoctist a fost cel care a păstorit încă o perioadă de timp, în anii trişti de dominaţie politică comunistă, dar a reuşit să ofere un nou profil bisericii noastre după revoluţia din 1989, împotriva regimului comunist, reuşind să reactiveze numeroasele Eparhii, Arhiepiscopii sau Mitropolii care au fost desfiinţate în timpul regimului politic anterior” a declarat părintele Mihai Săsăujan pentru TRINITAS TV.