1 august 1895 – S-a născut în Imoasa, judeţul Mehedinţi, preotul şi profesorul de teologie Vintilă Popescu. Între 1907-1916, a studiat la Seminarul „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea. Studii la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1916-1921), iar între 1921-1922, bursier la Viena, cu specializare în Filosofie şi Teologie, între 1922-1923, bursier la Graz, iar între 1923-1925, la Munchen şi Oxford (aici obţine titlul de „diplomat în teologie”, în 1925). Între 1926-1948, a fost profesor de Teologie Practică la Academia Teologică din Arad. Între 1948-1956, este asistent, apoi conferenţiar şi profesor (1956-1958) la disciplinele Noul Testament şi Îndrumări misionare, la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. Diacon la Arad (1941) şi preot în 1964, când a fost încredinţat cu organizarea şi conducerea parohiei ortodoxe române din Londra (până în 1969). A fost printre cei care au contribuit la strângerea legăturilor cu Biserica anglicană în perioada interbelică, fiind delegat, printre altele, la Congresul de la Oxford din 1937. A trecut la cele Domnul pe data de 1 august 1971 în Bucureşti.

Lucrări: Atitudinea teologilor anglicani faţă de adaosul „Filioque” şi problema reunirii creştinilor într-o singură Biserică (O, 1958); Hirotonia şi consacrarea în Biserica anglicană (GB, 1961); Învăţătura diferitelor Biserici creştine despre preoţie (GB, 1961); un manual de Limba engleză (1945). A publicat diverse broşuri, articole, recenzii, predici, dări de seamă în periodice bisericeşti, traduceri din literatura engleză; între 1940-1942, a redactat, la Arad, revista „Catehetul”, iar între 1967-1969, buletinul parohial „Altarul”, la Londra.