Mitropolitul Iacob Stamati s-a născut la 24 iunie 1749, în Transilvania, în ţinutul Bistriţei. La vârsta de 11 ani, tânărul transilvănean a trecut munţii în Moldova, îndreptându-se spre Mănăstirea Neamţ. Tânărul Ioan Stamati a venit în Moldova în anul 1760. Până la călugăria sa (3 aprilie 1764), a petrecut o perioadă de noviciat. La 3 aprilie 1764, a fost tuns în monahism, după încheierea celor trei ani de ucenicie, în care a dovedit hotărâre nezdruncinată de a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu şi a semenilor. În scurt timp, s-a impus în faţa obştii de aproximativ 500 de monahi şi a fost ales econom al mănăstirii. Pentru realizările din această perioadă şi pentru buna chivernisire a bunurilor mănăstirii, mitropolitul Gavriil Callimachi (1760-1786) îl va chema pe Iacob la Iaşi şi îi va încredinţa funcţia administrativă de dichiu, adică administrator al averilor Mitropoliei. Atmosfera politică, socială, bisericească şi culturală în care şi-a desfăşurat activitatea i-au oferit lui Iacob prilejul ca, în paralel cu afirmarea sa în viaţa eclesială a vremii, să-şi continue pregătirea cărturărească începută la Mănăstirea Neamţ, în contactul cu oamenii şi instituţiile de cultură ale vremii. A cunoscut activitatea culturală a domnilor şi a fost familiar cu aceea a ierarhilor moldoveni în preajma cărora se afla. Perioada cât a fost episcop la Huşi (1782-1792) a reprezentat pentru Iacob Stamati provocarea de a transforma o episcopie săracă într-o „grădină a Moldovei“. S-a arătat exigent în ceea ce priveşte ştiinţa de carte a preoţilor şi diaconilor pe care îi hirotonea; a adresat frumoase cuvinte de învăţătură eparhiei prin pastorale care acoperă cronologic întreaga perioadă cât a fost la Huşi; a fost preocupat ca toate bisericile să fie înzestrate cu cărţile necesare cultului. Iacob a fost un reorganizator al şcolii de pe lângă episcopie, purtându-i de grijă atât cât i-au permis condiţiile materiale şi vremurile vitrege. A susţinut tineri la învăţătură, între aceştia numărându-se şi Vasile Costachi, viitorul mitropolit Veniamin. În anul 1792 este ales mitropolit şi părinte sufletesc al Moldovei. Timp de încă 11 ani a păstorit mitropolitul Iacob Biserica Moldovei, dovedindu-se un adevărat slujitor şi iconom al casei lui Dumnezeu. Între realizările sale se numără ridicarea Palatului mitropolitan, care se păstrează până astăzi în forma refăcută în timpul mitropolitului Partenie Clinceni, la începutul secolul al XX-lea (1902-1904). Mitropolitul Iacob Stamati este considerat ierarhul cel mai iubitor de carte din secolul XVIII în Moldova. Întemeind la Iaşi o tipografie, a tipărit numeroase cărţi bisericeşti pentru cult, cărţi apologetice pentru apărarea credinţei ortodoxe şi cărţi didactice pentru şcoli publice. Astfel a tipărit Evanghelia, Liturghierul şi Psaltirea (1794), Apostolul (1795) şi altele. Iar din cărţile didactice pentru copii, a tipărit „Gramatica teologhicească', „Geografia moldovenească” şi „Aritmetica” (1795?), traduse de învăţatul episcop Amfilohie Hotiniu.