13 martie 1996 – a trecut la cele veşnice, în Bucureşti, arhiereul VALERIAN ZAHARIA - din botez Vasile (n. 6 noiembrie 1905 în satul Muncel, comuna Străoane, jud. Vrancea). Studii: Seminarul Teologic „Sf. Andrei” din Galaţi (1919-1927), Facultatea de Teologie din Bucureşti (1927-1931), Seminarul Pedagogic de pe lângă Universitatea din Bucureşti (abs. 1931). Secretar la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Bucureşti (1929-1930), protopsalt la Biserica „Spirea Veche” din Bucureşti şi pedagog la Seminarul monahal de la Cernica (1931-1932). Tuns în monahism sub numele Valerian şi hirotonit ierodiacon (1932); profesor (1932) şi director (1933) al unei Şcoli de cântăreţi din Basarabia, ieromonah (1935), protosinghel (1936), arhimandrit (1937), profesor la Seminarul „Veniamin” din Iaşi (1940-1941), profesor de Religie în Ploieşti şi stareţ al Mănăstirii Ghighiu (1941-1944), exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor (1944), stareţ al mănăstirilor Câmpulung Muscel, apoi Antim din Bucureşti. La 11 noiembrie 1951 a fost ales episcop al Oradiei (hirotonit la 13 noiembrie, înscăunat la 25 noiembrie 1951); pus în retragere de Sf. Sinod la 12 decembrie 1969. A desfăşurat o apreciabilă activitate pastoral misionară şi culturală. Membru în câteva delegaţii sinodale române care au vizitat alte Biserici. A publicat lucrări teologice şi antisectare. Lucrări: Îndrumătorul pastoral (1953); Taina mântuirii oamenilor (1955); Flori alese din grădina Sfintelor Scripturi. Concordanţă biblică (1955); Slujind Ortodoxia (1965); broşuri, articole de îndrumare în „Mitropolia Ardealului”, „Telegraful Român”, „Îndrumătorul bisericesc” de la Sibiu ş.a.