15 martie 1892 – a trecut la cele veşnice, în Sibiu, preotul şi profesorul de teologie IOAN POPESCU (n. 5 iulie 1832 în Caţa, azi jud. Braşov). Studii liceale la Odorhei, Braşov şi Blaj, teologice la Sibiu (1855-1857), apoi studii de Pedagogie la Universităţile din Jena şi Leipzig (1859-1861). Profesor suplinitor în secţia pedagogică a Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu (1857-1859), apoi în ambele secţiuni pentru Dogmatică, Drept canonic, Pedagogie şi Psihologie (1861-1892), preot (1862), apoi protopop, asesor (consilier) onorar la Arhiepiscopie; director al Şcolii de fete a Astrei din Sibiu (1888-1891), secretar prim al Astrei şi redactor al revistei „Transilvania” (1889- 1891); membru corespondent al Academiei Române (13 septembrie 1877), membru al Societăţii pentru pedagogia „ştiinţifică” din Germania; militant pentru drepturile românilor în cadrul Partidului Naţional Român din Transilvania. A publicat numeroase lucrări de Pedagogie, prin care a făcut cunoscute la noi principiile pedagogice ale lui Herbart, manuale pentru şcolile „poporale” româneşti, studii de pedagogie; în 1868 a redactat la Sibiu „Organul pedagogic”, prima revistă de specialitate la noi. Lucrări: Compendiu de pedagogie (1868, ed. a II a 1876); Pedagogia (1863, trei ediţii); Psihologia empirică (1881, trei ediţii); întâia carte de lectură şi învăţătură pentru şcolile poporale române (18 ediţii); A doua carte de lectură şi învăţătură (11 ediţii). împreună cu Zaharia Boiu a tradus în limba germană voi. II din Istoria bisericească a lui Andrei Şaguna (Sibiu, 1862).