31 iulie 1986 – A trecut la cele veşnice în Bucureşti, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Iustin Moisescu. Studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930) şi la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), cu specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg (1934-1936) şi din nou la cea din Atena (1936-1937), unde a obţinut doctoratul, în 1937, cu teza „Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura” (în limba greacă, Atena, 1937, 155 p.), premiată de Academia de Ştiinţe din Atena; examene de echivalare la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Profesor de Limba latină la Seminarul „Nifon” din Bucureşti (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Varşovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi-Suceava, transferat în 1946 la aceeaşi catedră la Facultatea de Teologie din Bucureşti (din 1948 Institut Teologic Universitar), în 1956, a fost hirotonit preot necăsătorit şi, în acelaşi an, a fost ales Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului (hirotesit arhiereu la 15 martie, înscăunat la 18 martie); la 10 ianuarie 1957 ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (înscăunat la 13 ianuarie), unde a păstorit 20 de ani. La 12 iunie 1977 ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (înscăunat la 19 iunie 1977), păstorind până la moarte.

Ca profesor de teologie a publicat mai multe lucrări de specialitate: „Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom” („Candela”, 1939-1941, şi extras, 1942); „Originalitatea parabolelor Mântuitorului” („Candela”, 1944-1945 şi extras, 1945); „Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena” („Candela”, 1946, şi extras); „Ierarhia bisericească în epoca apostolică” (1955); „Simbolica” lui Hristu Andrutsos, traducere din greceşte (1955). „Opera integrală” a sa a fost reeditată prin grija Episcopului Calinic al Argeşului la Editura „Anastasia” din Bucureşti, în 2002-2003, în 7 volume, volumul 8 cuprinzând „Simbolica” lui Hristu Andrutsos în traducerea sa.

Ca Mitropolit al Moldovei a desfăşurat o activitate prodigioasă, care-1 aşează în rândul marilor ierarhi cărturari ai Bisericii noastre. Au fost construite noi clădiri - adevărate monumente de arhitectură - în incinta Centrului eparhial Iaşi, iar catedrala şi reşedinţa au fost refăcute; au fost restaurate numeroase mănăstiri şi biserici – monumente istorice din eparhie; pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecţii muzeale. În afară de revista „Mitropolia Moldovei şi Sucevei', care a apărut 20 de ani sub directa sa îndrumare, Centrul mitropolitan Iaşi a editat şi alte lucrări, între care: volumul „Monumente istorice-sericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei” (1974), „Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei, ediţie critică (1975), monografiile: „Catedrala Mitropolitană din Iaşi” (1977), „Mănăstirea Cetăţuia” (1977), broşuri-albume de popularizare a mănăstirilor din Moldova, cărţi de rugăciuni etc. Ca Mitropolit, a fost delegat de Sfântul Sinod să reprezinte Biserica Ortodoxă Română la zeci de întruniri intercreştine, aducând o contribuţie deosebită la promovarea ecumenismului creştin. A condus câteva delegaţii ortodoxe române în vizitele făcute altor Biserici: Anglia (1958), Biserica Siriană din Malabar (1961), S.U.A. (1970), Biserica Luterană din Danemarca (1971), Patriarhia Ecumenică (1974) şi a făcut parte din câteva delegării sinodale conduse de Patriarhul Justinian; a primit numeroase delegaţii străine la Iaşi sau în cuprinsul Arhiepiscopiei Iaşilor. Ca membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), a participat la Adunările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1968) şi Nairobi (1975) şi la sesiunile anuale ale Comitetului Central. A făcut parte din Prezidiul Conferinţei Bisericilor Europene şi din Comitetul Consultativ, participând la Adunările generale Nyborg IV (1964), Nyborg V (1966), Nyborg VI (1971) şi Engeiberg (1974), precum şi la sesiunile Prezidiului şi Comitetului Consultativ. A condus delegaţiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferinţele panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) şi Chambesy (1968), la prima conferinţă pregătitoare a Sfântului şi marelui Sinod panortodox (Chambesy, 1971).

Ca Patriarh, a condus câteva delegaţii sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite şi Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981). Biserica Luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984); a primit vizita unor Întâistătători de Biserici, precum şi a numeroşi reprezentanţi ai altor Biserici şi confesiuni creştine din lumea întreagă. În calitate de Patriarh, a acordat o atenţie deosebită activităţii editoriale. De pildă, a iniţiat marea colecţie intitulată „Părinti şi scriitori bisericeşti”, proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia „Arta creştină în România”, în 6 volume; s-a tipărit o nouă ediţie sinodală a „Bibliei” (1982), o nouă ediţie a „Noului Testament” (1979); manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru sminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult; şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele comunităţilor ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate culturală, ecumenică şi pastorală, patriarhul Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.