8 martie 1961 – A trecut la cele veşnice în Bucureşti preotul profesor de teologie Grigorie Pişculescu (Gala Galaction). A fost traducător al Bibliei, romancier, nuvelist, eseist. Studii liceale la „Sf. Sava” din Bucureşti (1890-1898), universitare la Facultatea de Litere şi Filosofie (1898-1899) şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1899-1903), doctor în Teologie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1909). Defensor ecleziastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului (1909-1922), hirotonit preot (1922) şi numit misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (1922-1926), profesor de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941) şi decanul ei (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1941-1947) şi membru al Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1954), membru titular (24 mai 1947) al Academiei Române şi membru titular onorific (din 12 august 1948). Ca teolog a publicat studii de teologia Noului şi Vechiului Testament, articole, meditaţii, conferinţe şi predici, împreună cu preotul profesor Vasile Radu a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (1928-1934). Concomitent a desfăşurat o bogată activitate literar-publicistică. Între anii 1915-1918, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, editează revistele „Cronica” şi „Spicul”. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare şi reviste ale timpului, precum şi un jurnal, publicat postum. Atât înainte, cât şi după 1948 a primit diferite premii şi distincţii. Lucrări: „Minunea din drumul Damascului. Argument Apologetic” (1903, teză de licenţă); „Scrisori teologice. Piatra din capul unghiului” (1926); „Cartea creştinului ortodox” (1926, semna Grigorie duhovnicul); „Meditare la rugăciunea domnească, adică Tatăl nostru” (1927); „Scrisori către Simforoza. În pământul făgăduinţei” (1930); „Biblia românească” (BOR, 1943, nr. 4-6).