În legătură cu opiniile exprimate în articolul intitulat Roumanie : donnez-nous notre église quotidienne ! (România: dă-ne nouă biserica cea de toate zilele!), publicat în “Le Courrier des Balkans” din ziua de 13 ianuarie 2010, facem următoarele precizări:

După anul 1990, în România, la iniţiativa comunităţilor de credincioşi au fost construite noi biserici ortodoxe în cartierele marilor oraşe sau în sate şi comune, acolo unde, în timpul regimului comunist, deşi erau necesare, autorităţile au interzis construirea lor. Mai mult, s-a constatat faptul că, în contextul unei societăţi din ce în ce mai secularizate şi individualiste, prezenţa noilor biserici, mai ales în cartierele din marile oraşe, are un efect social benefic.

În general, pe lângă bisericile nou construite (ca şi pe lângă cele deja existente) s-au construit deja mai multe aşezăminte sociale (cantine sociale, cabinete medicale, centre de zi, farmacii, locuinţe protejate etc.) cu scopul ajutorării celor aflaţi în dificultate sau a familiilor afectate de şomaj, creşterea ratei divorţurilor, violenţa domestică, alcoolism, migraţie etc. În acest sens, menţionăm faptul că numai pe lângă parohiile din Bucureşti funcţionează 11 cantine sociale, 9 cabinete medicale, 3 cămine pentru persoanele vârstnice, 2 grădiniţe, 7 locuinţe protejate etc.

Astfel, se poate constata că ridicarea de noi biserici şi aşezăminte sociale de către Biserica Ortodoxă Română nu se face în opoziţie sau în competiţie cu activitatea medicală şi educaţională din România, ci în completare sau colaborare cu autorităţile de stat centrale şi locale. În acest sens, activitatea pastoral-misionară şi social-educaţională a unei parohii contribuie la sănătatea spirituală şi la realizarea coeziunii sociale a oamenilor confruntaţi cu singurătatea, incertitudinea şi disperarea din cauza sărăciei şi a altor fenomene din societatea românească de azi.

După anul 1990, Biserica Ortodoxă Română a înfiinţat numeroase instituţii de asistenţă medicală, inclusiv un spital (Providenţa – Iaşi), urmând ca în viitor să construiască şi alte unităţi medicale în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii Publice şi autorităţile locale. În acelaşi timp, eparhiile Bisericii Ortodoxe Române au început să organizeze grădiniţe şi, în colaborare cu inspectoratele şcolare, derulează la nivel local o serie de programe educaţionale (de exemplu, centre de tip after-school pe lângă parohii) ai căror principali beneficiari sunt, în primul rând, elevii din comunitate. Pe de altă parte, Patriarhia Română, prin programul intitulat Alege şcoala!, desfăşurat la nivel naţional prin eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, contribuie la prevenirea fenomenului abandonului şcolar, aşa cum prin numeroasele programe sociale derulate în întreaga ţară contribuie la integrarea şi coeziunea socială, precum şi la promovarea solidarităţii sociale. Dar, izvorul activităţii sociale a Bisericii se află în viaţa liturgică şi spirituală creştină, adică din Liturghie izvorăşte filantropia.

În acest context, potrivit Legii Cultelor nr. 489/2006, Statul susţine activitatea Cultelor recunoscute datorită rolului lor social important, pe care, însă, unii observatori şi analişti români sau străini cu atitudine anticlericală nu pot să-l aprecieze obiectiv şi integral. Prin urmare, considerăm că este tendenţioasă punerea în contrast a Bisericii cu Şcoala şi cu Spitalul, aşa cum procedează cei care, în numele unor ideologii umaniste generatoare de vid spiritual se simt deranjaţi de prezenţa activă şi influenţa spirituală a Bisericii în societatea românească de astăzi.

În concluzie, trebuie precizat şi faptul că pentru construirea de noi lăcaşuri de cult, fondurile necesare provin în proporţie de 80% de la comunităţile de credincioşi (beneficiarii) şi diferiţi sponsori, iar numai în proporţie de 15-20% de la bugetele de stat sau cele locale.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE