- Răspuns la unele propuneri recente -

Astăzi, 23 septembrie 2009, la Palatul Patriarhiei, Consiliului Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Române s-a reunit pentru a analiza unele propuneri din Raportul “Riscuri şi inechităţi sociale în România”, dat publicităţii de către Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice în ziua de 22 septembrie 2009, în vederea formulării unui punct de vedere oficial.

I. În legătură cu propunerea de legalizare a prostituţiei (conform cap. V, alin. 8 din Raport, p. 249), pe temeiul Sfintei Scripturi şi al învăţăturii Sfinţilor Părinţi, precum şi în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Consiliul Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Române respinge această propunere.
Departe de a rezolva o problemă socială gravă, legalizarea prostituţiei va agrava problema sub forma unei sclavii motivate financiar, care intensifică degradarea morală a societăţii, proliferarea diferitelor boli şi creşterea numărului divorţurilor, iar femeilor prinse în această sclavie li se afectează iremediabil sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitatea socială. Considerăm că orice act normativ are menirea să apere demnitatea persoanei, instituţia familiei şi valorile vieţii sociale şi să nu ignore demnitatea persoanei, instituţia sacră a familiei şi moralitatea publică. Tocmai pentru aceste argumente, prostituţia este interzisă prin lege în numeroase ţări europene (Italia, Irlanda, Franţa, Luxemburg), dar şi în majoritatea statelor federale ale SUA. În plus, Consiliul Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Române reaminteşte faptul că România a ratificat Convenţia ONU privind “Suprimarea Traficului de Persoane şi a Exploatării prostituării altora” prin care ţara noastră se obligă să nu legalizeze prostituţia.

II. Referitor la dezincriminarea consumului de droguri uşoare (conform cap. V, alin. 6 din Raport, p. 234), Consiliul Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Române respinge această propunere întrucât ea încurajează şi mai mult consumul de droguri. Acum este necesară mai degrabă o implicare atentă şi responsabilă a Statului în stoparea fenomenului, decât o încercare de legalizare a acestuia. Din cauza efectelor nocive asupra sănătăţii trupeşti şi sufleteşti ale persoanei consumatoare şi a consecinţelor dramatice asupra familiei şi comunităţii, consumul de droguri trebuie descurajat sub orice formă, fiind necesară dezvoltarea serviciilor specializate de prevenţie şi tratament. Biserica a început deja să dezvolte programe de consiliere spirituală a consumatorilor de droguri şi a familiilor acestora pentru a preveni excluziunea lor socială. De altfel, în întreaga Europă, cu o singură excepţie, Olanda, nu există o altă ţară în care să se fi legalizat consumul de droguri uşoare, aşa cum se menţionează inclusiv în Raportul Comsiei prezidenţiale.

III. Consiliului Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Române a luat act cu surprindere de opinia exprimată în Introducerea Raportului Comisiei Prezidenţiale (p. 6), conform căreia “până şi preoţii, de asemenea o categorie socială cu influenţă mare în comunităţi şi la nivel politic central au obţinut privilegii (salarii din bani publici, subvenţionarea masivă a construcţiei şi reparaţiilor bisericilor, obligativitatea predării religiei în şcoală care asigură venituri absolvenţilor de teologie)”. În legătură cu această opinie, facem următoarele precizări:
a. Sprijinul Statului pentru Culte este o consecinţă a secularizării de către Stat a averilor bisericeşti în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1863), când chelutielile Bisericii (salarii, reparaţii, construcţii) au fost preluate de către Stat ca o compensaţie materială pentru proprietăţile preluate (cca. 25% din suprafaţa agricolă şi forestieră a Ţării Româneşti şi a Moldovei). Acest sprjin a continuat inclusiv în perioada regimului comunist tocmai datorită obligaţiei asumate de Stat în 1863. O eventuală încetare a sprijinului Statului faţă de Biserica Ortodoxă Română ar trebui să fie urmată, în mod firesc, de o restituire a tuturor averilor bisericeşti confiscate, care, însă, între timp au fost folosite pentru împroprietărirea succesivă a populaţiei sărace. În plus, banul public provine de la un public majoritar ortodox.
b. În acelaşi timp, contribuţia la salariu de la bugetul de Stat pentru preoţi nu se face din milă, ci reprezintă o recunoaştere a contribuţiei Cultelor la viaţa societăţii româneşti. Potrivit Legii 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor, “Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, statutul lor de factori ai păcii sociale, precum, şi rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlaltor Biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti” (art. 7, alin. 1 şi 2). De aceea, pentru parohiile sărace în care, din cauza fenomenului migraţiei, bătrânii şi copiii rămaşi în parohie nu pot contribui financiar la salariul preotului, ajutorul Statului este mai mare.
c. Având în vedere faptul că poporul roman este eminamente creştin, iar, pe de altă parte, cultura şi civilizaţia europeană sunt întemeiate pe valorile creştine, prezenţa religiei în învăţământul public răspunde dorinţei şi nevoilor spirituale ale majorităţii covârşitoare a românilor. De altfel, prezenţa orei de religie în şcolile publice este garantată prin Constituţia României şi reglementată prin Legea învăţământului şi Legea cultelor. Doar în perioada comunistă opresivă, predarea religiei în şcoală a fost întreruptă de un regim ateu totalitar împotriva identităţii şi voinţei religioase ale poporului român.
d. Pe de altă parte, profesorii de religie sunt cadre didactice cu drepturi depline ce întrunesc toate condiţiile prevăzute de lege pentru a putea preda în învăţământul public. În concluzie, prezenţa profesorilor de religie în şcolile publice este firească, legală şi necesară.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

(format PDF)