Cu multă durere în suflet am primit vestea trecerii la cele veşnice a părintelui arhimandrit Teofil Bădoiu, fost stareţ al mănăstirii Slănic de Argeş între anii 1978-2010 şi cunoscut duhovnic al credincioşilor din satele aflate în vecinătatea acestei mănăstiri.

Evlavia şi vrednicia arhimandritului Teofil Bădoiu au făcut ca în timpul stăreţiei sale mănăstirea Slănic să devină un adevărat “Tabor al Argeşului” şi să fie înveşmântată în chip luminos atât prin lucrări de zidire duhovnicească a ucenicilor săi deveniţi monahi râvnitori, cât şi prin construirea unei biserici de piatră care se împodobeşte acum cu o frumoasă pictură, şi a două paraclise cu hramurile Schimbarea la Faţă a Domnului şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

Intrat în mănăstire în anul 1944, călugărit trei ani mai târziu, hirotonit ierodiacon în anul 1947 şi ieromonah în anul 1968, arhimandritul Teofil Bădoiu a continuat lucrarea spirituală a unui stareţ vestit, cu vieţuire filocalică, protosinghelul Vitimion Niţoiu, căruia i-a fost până la vârsta de 50 de ani ucenic apropiat. Împreună au înfruntat încercările anilor de dictatură comunistă, cu tot felul de îngrădiri şi presiuni, fiind obligat chiar să părăsească pentru un timp mănăstirea, în urma Decretului abuziv nr. 410 din anul 1959, locuind cinci ani în comuna Corbi din jud. Argeş, şi doi ani ca simplu paznic la mănăstirea Dintr-un lemn din jud. Vâlcea.

Împlinirile sale misionar-pastorale şi administrativ-gospodăreşti de la mănăstirea Slănic i-au luminat sufletul şi chipul, pregătindu-l pentru ziua întâlnirii sale cu Mântuitorul Hristos, Păstorul cel Bun, Căruia i-a închinat întreaga viaţă.

Arhimandritul Teofil Bădoiu lasă în urmă o obşte de 25 de monahi, mulţi ucenici în diferite mănăstiri din România şi chiar la Sfântul Munte Athos, dar şi numeroşi ucenici pe care i-a îndrumat către Hristos sau i-a ajutat cu fapta cea bună ca un părinte iubitor.

Trecerea sa la cele veşnice, întâmplată cu puţin timp înainte de sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul şi de praznicul Schimbării la Faţă – hramul mănăstirii Slănic, are o semnificaţie aparte şi nădăjduim că Dumnezeu l-a primit întru lumina slavei Sale pe care arhimandritul Teofil Bădoiu a căutat-o în pilduitoarea sa slujire.

Rugăm pe Hristos Domnul Cel Înviat din morţi să aşeze sufletul părintelui arhimandrit Teofil Bădoiu în lumina Preasfintei Treimi, împreună cu sfinţii săi slujitori.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române