Miercuri, 12 octombrie 2011, sediul din Bruxelles al Parlamentului European a găzduit o dezbatere pe tema „Voluntariatul, Bisericile şi societatea civilă”, potrivit orthodoxero.eu. Participanţii au subliniat rolul important al Bisericii în oferirea motivării necesare unei angajări responsabile şi constante în activităţi de voluntariat. Tot Biserica este, în foarte multe cazuri, instituţia ce oferă infrastructura necesară organizării lucrării voluntarilor.

Dezbaterea a avut loc în cadrul unei întâlniri de lucru a Grupului pentru Dialog Intercultural şi Probleme Religioase a Partidului Popular European. Au participat atât membri ai Parlamentului European, cât şi reprezentanţi ai unor organizaţii europene recunoscute pentru activitatea lor îndelungată în domeniul voluntariatului, precum Caritas ori Eurodiaconia. Scopul întâlnirii a fost de a face o evaluare a Anului European al Voluntariatului (2011), şi de a analiza îmbunătăţirile ce pot fi aduse, pe termen scurt, acestui segment de activitate.

Pentru început, Gabriela Civico, managerul proiectului Anul European al Voluntariatului a vorbit despre rolul esenţial al Bisericilor europene în desfăşurarea activităţii de voluntariat. „Nu doar că marea majoritate a celor care iau parte la activităţi de voluntariat au o motivaţie religioasă, dar însuşi faptul că Bisericile oferă infrastructura necesară organizării acestui fel de activităţi, le recomandă ca parteneri indispensabili în cadrul acestui segment,” a spus Civico.

La rândul său, Jorge Nuno Mayer, secretarul general al Caritas Europa, a subliniat faptul că voluntariatul nu este nimic altceva decât expresia modernă a iubirii faţă de aproapele. Pe de altă parte, implicarea Bisericii în acest gen de activitate nu trebuie niciodată confundată cu prozelitismul, deopotrivă de către cei care oferă şi cei care primesc ajutor în acest context.

Participanţii nu au căzut însă de acord în privinţa rolului voluntariatul în contextul actualelor dificultăţi economice cu care se confruntă Europa. Unii au evidenţiat valoarea economică a muncii voluntarilor, subliniind faptul că, date fiind tăierile bugetare masive pe care statele europene vor trebui să le facă în anii următori, aceştia ar putea compensa cu succes scăderea numărului de angajaţi, mai ales în cadrul serviciilor de asistenţă socială ori în sistemul medical. Pe de altă parte, alţi participanţi, precum Heather Roy, secretarul general al Eurodiaconia, a atras atenţia asupra pericolului înlocuirii muncii prestate de personalul anagajat cu activitatea de voluntariat. „O persoană care se oferă să facă voluntariat într-un spital nu e tot una cu o asistentă medicală, care e pregătită profesional pentru munca pe care o face, iar confuzia dintre cele două tipuri de activitate poate pune în pericol interesele beneficiarilor serviciilor medicale. Trebuie să înţelegem că rostul voluntarului nu este de a-l înlocui ci de a-l asista pe angajatul plătit, indiferent de domeniul de desfăşurare a activităţii respective,” a insistat Roy.

Potrivit statisticilor, la nivel european, 30% dintre cetăţeni fac voluntariat, fie în mod regulat, pe termen lung, fie numai episodic, în vreme ce 80% dintre cei intervievaţi afirmă că văd cu ochi buni implicarea în astfel de proiecte. Cei mai mulţi dintre voluntari rămân însă tinerii şi bătrânii, iar implicarea segmentului de populaţie activă rămâne o provocare pentru liderii de organizaţii precum Caritas ori Eurodiaconia.