În Duminica Vameşului şi a Fariseului, la 5 februarie 2012, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” din Chişinău, după cum ne informează Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei.

În cuvântul său de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Petru, s-a referit la perioada Triodului ca „un timp de curăţire de păcat, de urcuş duhovnicesc spre Lumina Învierii”.

Referindu-se la fariseul din parabola Evanghelică, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru, între altele, a spus: „Fariseul era un om evlavios, respecta Legea, postea de două ori pe săptămână şi da zeciuială din tot ce agonisea, dar faptul că era mândru, rugăciunea de la templu nu i-a adus nici un câştig sufletesc. Cel de-al doilea care se ruga, ne departe de fariseu, era un vameş. Vameşii erau desconsideraţi de evrei, pe de o parte pentru că nu erau corecţi atunci când colectau impozitele, erau lacomi şi adunau mai mult decât prevedea legea, iar pe de altă parte ei erau cei care slujeau unui regim de ocupaţie. Vameşul din Evanghelie avea conştiinţa că era păcătos de aceea nici nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer, ci doar repeta o scurtă rugăciune: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”. Şi ne spune Evanghelia că vameşul s-a întors mai îndreptat la casa sa, decât fariseul. De ce? Pentru că fariseul era plin de mândrie, unul din păcatele cele mai grave, care poate pune stăpânire pe om. Cuvintele lui: „Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş”, cu toate că era o mulţumire adusă lui Dumnezeu era mai degrabă o laudă de sine. El mai mult se lăuda, decât se ruga. Şi pe lângă laudă, el judeca pe aproapele său. Mândria este unul din cele mai mari păcate, este izvorul tuturor relelor. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: Nimic nu este mai rău în lume decât mândria. Iar Fericitul Augustin referindu-se la acelaşi viciu, afirmă: Vindecaţi mândria şi nu va mai fi păcat. Stârpiţi această patimă urâtă şi iadul va fi gol. Daunele acestui păcat sunt fără măsură. El a păgubit şi îngeri şi oameni. El rupe legăturile de rudenie şi de prietenie. El întunecă suflete, ducându-le la pierzanie. Atunci când omul este mândru, sufletul lui este plin de întuneric. Se întâmplă acelaşi lucru ce s-a întâmplat cu Lucifer, când s-a mândrit - din înger de lumină s-a transformat în diavol. După care a urmat îndepărtarea de Dumnezeu. Aşa se întâmplă şi cu omul. Când se mândreşte, sufletul se întunecă şi în consecinţă se îndepărtează de Dumnezeu şi de semeni. (...) Să luptăm cu toate forţele noastre cu acest viciu, pentru a nu avea pe Dumnezeu împotriva noastră. Pentru că ne spune Sfânta Scriptură că: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă”, adică Dumnezeu ajută, doar pe cei smeriţi. Să cultivăm smerenia, această virtute de aur, care ne aseamănă cu Dumnezeu şi ne aduce pace şi linişte în suflet şi, în definitiv, dobândim mântuirea”, a spus Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei.