Alături de preoţii ortodocşi şi intelectuali creştini, în perioada comunistă au fost persecutaţi cântăreţii bisericeşti. Cântăreţul bisericesc era permanent alături de preot, acolo unde se slujea, în biserică, la cimitir sau în casele credincioşilor. În dosarele din arhiva fostei Securităţi întâlnim deseori cântăreţi bisericeşti arestaţi alături de preoţii lor, în diverse loturi anticomuniste. Un astfel de caz este al cântăreţului Ionel Butoi din Crăgueştii Mehedinţiului. Acesta se născuse la 3 martie 1915, într-o familie de oameni simpli, care probabil nu l-au putut ajuta să urmeze şcoli înalte.

Cu toate acestea, tânărul Butoi a urmat Şcoala de cântăreţi bisericeşti de la Mănăstirea Cozia, pe care a absolvit-o în 1932. Astfel a ajuns să fie cântăreţ bisericesc mai întâi la biserica din Bobaiţa, mai apoi la Colibaş, ambele din judeţul Mehedinţi, pentru ca după 1944 să fie la parohia natală, cea în care fusese botezat. În afara programului liturgic de la parohie, cântăreţul Ionel Butoi era agricultor, permanent fiind însă alături de preotul paroh Nicolae Cantaragiu. Poate tocmai această legătură strânsă cu preotul a dat de gândit Securităţii, care din septembrie 1958 ancheta aşa-zisul grup legionar al preoţilor din Turnu Severin. La 8 februarie 1959, în această anchetă era arestat preotul Cantaragiu, pentru ca patru luni mai târziu Ionel Butoi să fie ridicat de Securitate din mijlocul familiei. Organele de represiune considerau că acesta este implicat în grupul clericilor care la marile praznice se întâlnesc să coslujească, apoi ascultă 'Vocea Americii', discută şi colportează afirmaţii anticomuniste de la om la om şi prin predică. Astfel, Ionel Butoi a fost integrat într-un lot de 29 de arestaţi, format din clerici, intelectuali, agricultori şi muncitori. A fost trimis în judecată pentru acuzaţia de 'uneltire contra ordinii sociale'. La 1 iulie 1960, prin Sentinţa nr. 287 a Tribunalului Militar Craiova, a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională. A cunoscut penitenciarele de la Craiova şi Jilava pentru ca la 20 aprilie 1961 să fie eliberat după recurs.

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 3 februarie 2012)