În emisiunea radiofonică 'Dialogurile TRINITAS' difuzată la data de 28.02.2011, pr. Consilier Ciprian Apetrei, directorul Agenţiei de Ştiri BASILICA, în calitate de realizator, şi părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Exarhul cultural al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor şi Marele Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucureşti, ca invitat, l-au evocat pe părintele Petroniu Tănase, trecut la cele veşnice în data de 22 februarie 2011.

În cele ce urmează prezentăm emisiunea dedicată părintelui Petroniu Tănase.


Părintele Ciprian Apetrei
Bine aţi revenit la Radio TRINITAS!

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Bine v-am regăsit!

Părintele Ciprian Apetrei
Ieri dimineaţă v-aţi întors din Sfântul Munte Athos unde aţi participat, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la înmormântarea unuia dintre cei mai venerabili duhovnici ai neamului românesc din secolul XX, este vorba de părintele Petroniu Tănase. Părintele a fost egumen mai bine de două veacuri la Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, aşezământul românilor de acolo, un om care, alături de mari duhovnici ai neamului românesc, a avut o viaţă exemplară. În emisiunea de faţă aş dori să ne vorbiţi despre părintele Petroniu şi despre felul în care obştea schitului Prodromu şi-a luat rămas bun de la părintele ei duhovnicesc.

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Într-adevăr, această călătorie la Muntele Athos a fost prilejuită de vremelnica despărţire de părintele Petroniu Tănase, un monah paradigmatic, un Avvă, după cum s-a zis un isihast, un călugăr de tradiţie aghiorită, aşa cum l-a numit şi episcopul Hrisostom, singurul ierarh rezident în Muntele Athos undeva în apropierea Mănăstirii Lavra, care l-a cunoscut pe părintele Petroniu în toţi aceşti ani. Episcopul Hrisostom, este fostul conducător al şcolii de teologie „Athoniada” din Muntele Athos şi afirma că în Muntele Athos printre cei care vin din alte locuri ale lumii puţini devin călugări aghioriţi, iar Părintele Petroniu a fost unul dintre aceştia, cu tradiţie specială isihastă, trăitor în duh asemenea părinţilor de demult. L-am cunoscut pe părintele Petroniu Tănase în 1993. A fost singura sa vizită în răstimpul celor 33 de ani de când plecase din România, mai precis în anul 1978.

Părintele Ciprian Apetrei
Avea peste 60 de ani.

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Avea 62-63 de ani. Deci, de atunci până la trecerea sa către cele veşnice părintele Petroniu a vizitat o singură dată România, în 1993. A fost momentul când l-am întâlnit şi eu. Fiind arhidiacon am participat la marea sărbătoare a Moldovei, şi anume la sfinţirea mănăstirii de pe muntele Ceahlău la care s-a lucrat cu multă dăruire şi jertfă. Se ştie cât suflet s-a pus pentru zidirea acestei mănăstiri din Moldova, aflată la cea mai înaltă altitudine, aşezată la aproximativ 1800 metri. Acolo a participat şi părintele Petroniu Tănase venit în perioada respectivă pentru câteva săptămâni în România. Ceahlăul era aproape de satul său de obârşie, loc pe care le cunoştea din tinereţile sale. El s-a născut pe Valea Bistriţei, iar de pe Muntele Ceahlău se vede de fapt satul său natal şi întreaga zonă. Am şi fost de altfel în satul Fărcaşa, unde s-a înălţat după 1990 o frumoasă biserică.

Părintele Ciprian Apetrei
Satul său natal a suferit modificări faţă de perioada când s-a născut părintele, pentru că au mai avut loc permutări, inclusiv la Fărcaşa din cauza lacului de acumulare.

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Părintele Petroniu a vorbit despre satul natal, mai ales despre evlavioasa sa mamă într-una din cele mai frumoase cărţi care s-au scris în ultimii ani ‘Icoane smerite din ortodoxia românească’. Ultima icoană smerită, aşa cum le-a numit el, era icoana mamei sale. Una dintre cele mai frumoase pagini pe care cineva le-ar fi putut închina mamei, mamei creştine, mamei simple şi evlavioase care a purtat întotdeauna pentru ea şi pentru copiii ei, opt la număr, dorul după cer.

Părintele Ciprian Apetrei
A avut iarăşi o lucrare excepţională apărută la Editura TRINITAS, ‘Uşile pocăinţei’, referitor la Triod, pentru că suntem în perioada Triodului. Este una dintre cele mai bune lucrări care arată totuşi valoarea sa duhovnicească deosebită.

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Această lucrare a apărut la Iaşi cu ani în urmă şi a fost prefaţată de către Mitropolitul de atunci al Moldovei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel de astăzi şi arată o altă latură a vieţii părintelui Petroniu Tănase, aceea de teolog, de condeier, de inspirat pomenitor al părinţilor pe care i-a cunoscut pentru că lucrarea ‘Icoane smerite din ortodoxia românească’ prezintă câteva chipuri remarcabile de sfinţi, ierarhi şi monahi pe care i-a cunoscut. Între ei a fost Sfântul Ioan Iacob, din vremea când a ucenicit la Mănăstirea Neamţ. A cunoscut mulţi părinţi din Mănăstirea Neamţ pe când aceasta avea câteva sute de călugări. Asta a însemnat foarte mult, unii dintre ei, călugări recunoscuţi, remarcabili, şcoliţi, misionari, au plecat în lumea cea mare pentru a duce cuvântul Evangheliei şi, de ce nu, renumele acestei mănăstiri. Aşa a fost şi monahul care l-a călugărit, Victorin Ursache, o vreme stareţ al Mănăstirii Neamţ, plecat apoi la Locurile Sfinte de la Ierusalim şi în cele din urmă ca ierarh român pentru eparhia românească din cele două Americi (America şi Canada).

Părintele Ciprian Apetrei
În data de 22 februarie după-amiază se muta la viaţa veşnică părintele Petroniu Tănase după ce, cu doar două săptămâni înainte, predase egumenia mănăstirii unuia dintre cei mai apropiaţi ucenici ai săi. Din informaţiile pe care le-am primit şi noi, ştia de la medicul din Careea că nu mai avea mult timp de trăit şi a făcut această trecere fiind încă în viaţă. Iată un om care, din punct de vedere duhovnicesc, primind pronosticul de la medic că este iminent sfârşitul său, a dorit să pună lucrurile în rânduială. Adică să nu plece din lumea aceasta fără să lase munca sa în rânduială la Schitul Prodromu. Apoi în data de 24 februarie, Schitul şi-a luat rămas bun de la Părintele duhovnicesc, părintele Petroniu Tănase printr-o slujbă a înmormântării specifică Sf. Munte Athos. Aţi participat din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la aceste evenimente şi aş dori să ne vorbiţi despre aceste evenimente pentru a înţelege, cum îşi ia rămas bun o obşte monahală de la părintele duhovnicesc în ziua înmormântării.

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
În primul rând aş vrea să vă spun că Părintele Petroniu a fost al XIV-lea stareţ sau egumen din istoria schitului românesc Prodromu. A condus această obşte vreme de 25 de ani. Dacă nu mă înşel, în dipticul stareţilor el este al doilea ca lungime a perioadei de conducere. Mi se pare că stareţul Veniamin a fost stareţ 33 de ani. În orice caz, perioada în care s-a aflat la conducerea Schitului Prodromu a însemnat o perioadă de revigorare duhovnicească prin venirea unor monahi, şi până în anul 1989, mă refer la anii 1978-1980 când au venit câţiva monahi din ţară. Au găsit acolo călugări bătrâni, schitul era efectiv în ruină, în biserică ploua, se slujea într-unul din paraclise, dar nici paraclisele nu erau într-o stare bună. În Trapeză ploua, cele mai multe chilii erau dezafectate, o parte dintre plafoanele care separau etajele clădirilor căzuseră, pentru că acoperişul era spart, primăvara, toamna şi în timpul iernii ploua foarte mult. De la anul 1860 când schitul a fost construit şi s-a sfinţit biserica nu s-au mai făcut mari intervenţii. Câteva lucrări au avut loc la începutul veacului XX. După anul 1940 când din ţară nu au mai venit monahi, nici ajutoare, după instaurarea regimului comunist, la Prodromu s-a instaurat ruina. Aceasta a fost starea pe care a găsit-o părintele Petroniu împreună cu ucenici săi când au ajuns la Prodromu. Toţi părinţi care au venit din ţară au locuit o jumătatea de an în aceiaşi chilie, nu aveau ce mânca. Au introdus slujbele, au început să facă curăţenie şi au reparat câteva chilii în care s-au mutat. El a ajuns stareţ şapte ani mai târziu în anul 1985. A fost o perioadă de foarte mari încercări pentru Prodromu şi pentru aceşti părinţi cu adevărat temerari. Realizările lor se văd, biserica mare este una dintre cele mai frumoase de la Muntele Athos, complet restaurată. Acolo unde nu exista pictură s-a pictat în interior, iar vechea pictură a fost curăţită, s-a refăcut mobilierul, au fost aurite candelabrele, s-a restaurat catapeteasma. De asemenea, trapeza a fost refăcută, biblioteca amenajată după standardele care se cer în vremea noastră, iar chiliile monahilor, gropniţa, atelierele de pictură de sculptură, prescurăria şi toate celelalte dependinţe ale mănăstiri s-au refăcut. Aşa încât Prodromu, deşi are statut de schit, este de fapt o adevărată mănăstire.

Părintele Ciprian Apetrei
Câţi monahi sunt la Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos?

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Aproape 30 de monahi; gândiţi-vă că atunci când au ajuns părinţii au găsit şase sau şapte călugări, toţi bătrâni, care în câţiva ani au trecut către Domnul.

Părintele Ciprian Apetrei
În ce zi aţi ajuns la Schitul românesc Prodromu?

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Delegaţia pe care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a trimis-o la Sfântul Munte a plecat la trei ore după trecerea la cele veşnice a părintelui Petroniu. De obicei, înmormântările la Muntele Athos au loc ori în aceeaşi zi, ori cel târziu a doua zi. Când am plecat nu ştiam că înmormântarea va avea loc în ziua de joi, 24 februarie 2011, aşa încât doream să ajungem miercuri acolo (23 februarie). Am călătorit toată noaptea şi am ajuns la Muntele Athos în dimineaţa următoare, efectiv printr-o minune, pe care i-am atribuit-o părintelui Petroniu. Am călătorit până la schitul Prodromu cu câteva mici opriri la mănăstiri, pentru a ne închina la Careia, la vestita icoană Portăriţa sau Portaitissa de la Iviru, şi la Mănăstirea Marea Lavră. Când am ajuns acolo era deja slujba Vecerniei, care se săvârşeşte în timpul iernii, în jurul orei trei. Imediat după Vecernie am săvârşit, în sobor, Slujba Panihidei. În astfel de cazuri şi după Sfânta Liturghie şi după Vecernie se săvârşeşte slujba Panihidei, o slujbă specială de pomenire pentru cel care a adormit întru Domnul. La Prodromu obştea era preocupată de evenimentul care avea loc a doua zi. În zilele obişnuite la Prodromu sunt ospătaţi vreo 20-30 de oameni, dar au trebuit să pregătească masa de pomenire, agapa, la care au participat aproximativ 200 de persoane, poate chiar mai mult, ceea ce pentru Muntele Athos este rar întâlnit, asemănător doar hramului.


Părintele Ciprian Apetrei
De unde au venit toţi aceşti oameni?

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
În primul rând au venit monahii români răspândiţi în tot muntele.

Părintele Ciprian Apetrei
Sunt aşa de mulţi?

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Da, sunt aproape 200. Nu au fost prezenţi toţi, unii dintre ei sunt bătrâni, alţii au rămas la chiliile lor, pentru că cei mai mulţi sunt la Prodromu şi la Schitul Lacu. Mai sunt răspândiţi la chilii sau pe la alte mănăstiri: Lavra, Vatopedu, Sfântul Pavel, Cutulmuş, dar numărul lor este destul de mic în mânăstirile greceşti. Cei mai mulţi sunt la Vatopedu, 10 sau 11 români, la celelalte mănăstiri sunt 2, 3-4 cel mult. La Schitul Lacu, de asemenea, sunt foarte mulţi, schit care are viaţă idioritmică, nu chinovială cum este la Prodromu. De asemenea sunt întâlniţi români şi la alte câteva chilii româneşti, cum ar fi cunoscuta chilie de la Colciu, de la Sf. Ipatie, de la Sf. Gheorghe Capsala şi din alte locuri ale muntelui.

Părintele Ciprian Apetrei
Când a avut loc înmormântarea?

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Înmormântarea a avut loc joi, 24 februarie.

Părintele Ciprian Apetrei
Dar de ce după ora 14:00?

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Au stabilit aşa întrucât la ora 13:30 s-a oficiat Vecernia, s-a decalat programul.

Părintele Ciprian Apetrei
Nu s-a săvârşit de dimineaţă, pentru a-i aştepta pe cei care s-au anunţat

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Au fost aşteptate câteva persoane din ţară. Chiar unul dintre colaboratorii părintelui Petroniu, ierod. Iustinian Stoica, care a fost multă vreme economul schitului şi care a lucrat mult cu părintele Petroniu la refacerea acestui aşezământ românesc atonit, se afla în ţară pentru rezolvarea unor probleme curente ale schitului, şi de aceea au aşteptat întoarcerea sa în Muntele Athos. Am fost impresionat de faptul că slujba de înmormântare care a început la ora 14:15 a durat trei ore şi ceva. Au participat destul de mulţi preoţi, pentru muntele Athos patruzeci şi ceva de slujitori înseamnă foarte mult. Soborul a fost condus de către episcopul Hrisostom, rezident în Mănăstirea Lavra, de fapt el locuieşte la o chilie singuratică, undeva în apropiere de chilia Sfântului Nil Athonitul. De asemenea au venit reprezentanţi ai multor mănăstiri, ceea ce a fost un semn de cinstire pentru părintele Petroniu şi pentru schitul Prodromu. Au fost reprezentanţi ai mănăstirilor Lavra, Vatopedu, Iviru, Simonospetra, Grigoriu, Filoteu, Sf. Pavel, Cutulmuş şi Esfigmenu. Deci, aproape jumătate din mănăstiri au trimis reprezentanţi. De asemenea a fost delegaţia care a venit de la Bucureşti şi care a prezentat mesajul Preafercitului Părinte Patriarh Daniel. Toate cuvântările au fost traduse în limba greacă de către părintele profesor Constantin Coman care a venit în acele zile la Muntele Athos, pentru că l-a cunoscut de mult timp pe părintele Petroniu. Au şi avut o legătură de prietenie, părintele Petroniu i-a încredinţat o parte din manuscrise părintelui Constantin Coman cu dorinţa de a fi publicate, ceea ce s-a şi întâmplat. A fost citit şi mesajul pe care ministrul de externe al României l-a trimis, prezentat de consulul general român de la Tesalonik. Mai întâi, a fost prezentat mesajul Preafericitului Părinte Patriarh, a urmat mesajul ministrului de externe şi apoi a vorbit stareţul de la Prodromu, Ierom. Atanasie Floroiu. Slujba înmormântării călugărilor săvârşită în tradiţia atonită a cuprins 12 ectenii pentru cel răposat, tot atâtea rugăciuni Dumnezeul Duhurilor şi aproximativ 40 de ecfonise rostite de către preoţii slujitori. Canonul înmormântării călugărilor a fost cântat şi nu citit. După înconjurul bisericii cu îndătinatele ectenii şi rugăciuni procesiunea a mers către cimitir, unde trupul părintelui a fost aşezat în pământ reavăn, fără sicriu, şi lăsat să se odihnească întru aşteptarea învierii şi a vieţii veşnice.


Părintele Ciprian Apetrei
Ce înseamnă acest moment la care aţi participat în planul spiritualităţii ortodoxe române şi a prezenţei româneşti la Muntele Athos?

Părintele Arhim. Timotei Aioanei
În primul rând înseamnă o icoană smerită pe care el, părintele Petroniu, a lăsat-o ortodoxiei româneşti şi monahilor atoniţi, aşa cum a spus episcopul Hrisostom, afirmând că a fost ca un aghiorit, ceea ce înseamnă foarte mult. Rămâne un model şi pentru ei, pentru călugării aghioriţi, unii dintre ei trăitori la muntele Atos 70, 80 de ani, dintre care puţini au ajuns la o asemenea statură duhovnicească. S-a apreciat faptul că părintele Petroniu era prezent la slujbele bisericeşti şi întotdeauna disponibil pentru dialog. A avut o înţelepciune pe care a dobândit-o în toţi aceşti ani de vieţuire la multe mănăstiri, dar şi în preajma celui de-al doilea patriarh al României căruia i-a fost pentru doi ani secretar. La Mănăstirea Neamţ a fost ucenicul Patriarhului Nicodim care l-a recomandat pentru studii. A văzut că avea stofă, l-a trimis la Seminarul de la Cernica să înveţe carte şi apoi la Facultatea de Teologie urmând în paralel şi cursuri de Filosofie şi Matematică. A fost hirotonit pe seama Catedralei Patriarhale în anul 1947. A făcut parte din clerul Catedralei Patriarhale din Bucureşti, de aceea l-am şi trecut în pomelnicul Catedralei, acolo unde sunt pomeniţi slujitorii Catedralei din veac adormiţi, adăugându-se în şirul preoţilor care au deservit într-o anumită perioadă acest Sfânt Locaş. A avut reale aptitudini de liturgist, de psalt, cunoscând foarte bine muzica bisericească, a fost preocupat de vechile manuscrise atonite, pe unele dintre ele le-a copiat şi le-a psalmodiat la strană în timpul anilor de trăire în Grădina Maicii Domnului. De asemenea, a găsit timp, de multe ori noaptea, printre slujbe şi ascultări, să scrie câte o pagină, toate acestea au rămas să vorbească despre această lucrare minunată a cuvioşiei sale.

Părintele Ciprian Apetrei
Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei vă mulţumesc pentru participarea în spaţiul emisiunii Dialogurile Trinitas şi pentru această evocare a părintelui Petroniu Tănase şi mai ales a zilei în care obştea schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos şi-a luat rămas bun de la părintele ei duhovnicesc.

Părintele Arhim. Timotei Aioanei

Eram dator cu această evocare faţă de părintele şi de aceea este bine să ne aducem aminte de înaintaşii noştri.

Părintele Ciprian Apetrei
Părinte Arhimandrit vă mulţumesc foarte mult pentru participarea în spaţiul emisiunii noastre.