S-au împlinit 95 de ani, la 7 mai, de la naşterea arhidiaconului Ioan Ivan, istoric şi profesor de valoare, care a trecut la cele veşnice anul trecut la 29 iunie. Vă invităm să citiţi un interviu cu părintele Ioan, oferit revistei 'Cuvânt şi credinţă' a Ligii Tinerilor Ortodocşi Români, Filiala Târgu Neamţ, în 1996, în casa sa de la Mănăstirea Neamţ.

Trăind într-un spaţiu desacralizat în mare parte, omul modern mai poate încerca să trăiască mistic?

O discuţie asupra trăirii mistice poate să se extindă pe un spaţiu foarte larg. Termenul 'mistică' a intrat în folosinţă creştină din secolul al III-lea, cu trei domenii de aplicare: liturgic, în sensul simbolic şi ascuns al lui exegetic, aplicat la interpretarea Sfintei Scripturi pentru a găsi nu numai sensul gramatical-verbal, ci şi pe cel alegoric, spiritual, teologic propriu-zis, înţelegându-se învăţăturile mai înalte, mai adânci, care nu stau la îndemâna oricui.

A apărut şi o disciplină - teologia mistică -, definită ca o ştiinţă a îndumnezeirii omului, ca o carte teoretică, aplicarea practică fiind rezervată asceticii, care este lucrarea eroică a voinţei de purificare şi iluminare sub acţiunea harului divin pentru a primi cununa dumnezeiască a sfinţeniei.

Împroprierea numai a teoriei, a rămâne numai în spaţiul raţional, fără a ajunge la practică în ceea ce priveşte mistica, rămâne fără roade. Mistica şi asceza stau strâns unite.
Este necesar a uni verbele 'a dori', 'a şti' şi 'a avea' în sensul de a dori numai pe Dumnezeu, a şti cât mai mult adevărul despre Dumnezeu şi a avea numai pe Dumnezeu.

Trăirea în inconfundabilul spaţiu divin este ceea ce se cere, dar nu se poate ajunge la cele tainice, cum se consideră astăzi, cu metode extrareligioase ca gimnastica yogină, sincretism religios, Bahaâi, formule esoterice, magie etc.

Teologia se învaţă în duhul Evangheliei. Indiferent de vârstă, de timp, de spaţiul mistic, se poate împropria prin efortul propriu permanent cu ajutorul lui Dumnezeu de a nu dori, de a nu şti şi de a nu avea decât pe Dumnezeu Cel Unul în Fiinţă (substanţă sau fiinţă) şi preaslăvit în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Numai ispitind lucrurile, numai încercând să-şi satisfacă propria curiozitate de a şti ceva despre mistică, aşa cum s-ar dori a şti despre fenomenele fantastice, fără a ajunge la reproducerea în propria fiinţă a trăirii în şi cu Hristos, nimeni nu poate fi decât un 'mistic' de paradă şi un 'ascet' formal fariseic. Creştinii primelor secole trăiau în acea atmosferă desacralizată, dar se concentrau asupra propriei persoane, umplându-se cu Duhul care-i făcea vii.

În faţa atâtor tentaţii cotidiene, care ar fi soluţia pentru ca un tânăr să se păstreze curat sufleteşte şi trupeşte?

Păstrarea curăţeniei trupeşti şi sufleteşti se realizează şi prin cele spirituale, acestea din urmă prin întărirea voinţei în lupta dârză împotriva pornirilor carnale, utilizând o terapeutică adecvată, în mare parte indicată de Mântuitorul: postul, rugăciunea, meditaţia, lectura Sfintei Scripturi, literatura pioasă, copierea unor extrase din cărţile Sfinţilor Părinţi care duc la fixarea lor şi a cunoştinţelor pe care acestea le conţin, consultarea duhovnicului, alegerea prietenilor, lecturilor, vizionărilor, evitarea scenelor obscene, pornografice, care sunt atât de ispititoare, mărturisirea cât mai deasă şi împărtăşirea, atunci când duhovnicul dă dezlegare. Să nu uităm: 'Prieteniile rele strică deprinderile bune'.

În contextul realităţilor actuale, cum ar trebui să fie adevăratul creştin?

Adevăratul creştin este un om de performanţă în viaţa religioasă şi morală, cu influenţă binefăcătoare asupra celor din jurul lui. Prin tot comportamentul său, adevăratul creştin exprimă un singur lucru, că este un hristofor ( purtător de Hristos ), hristofil (un iubitor de Hristos), hristodul (un slujitor al lui Hristos).

'La strădania omului se adaugă harul lui Dumnezeu'

Sfânta Evanghelie din duminica de după Botezul Domnului spune: 'Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi-n umbra morţii, lumină le-a răsărit' (Matei 4, 16/ Isaia 9, 1). Vă rugăm să explicaţi, în linii mari, problematica Luminii, Hristos, Cuvântul cel întrupat.

Textul de la Sf. Evanghelist Matei 4, 16 'poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare…' se referă la locuitorii Galileei, unde îşi aveau parte şi cei din tribul Zabulon şi alte triburi care avuseră credinţa mozaică-monoteistă, din pricina ocupaţiilor străine, caldeene, au devenit ignoranţi cu privire la adevăratul Dumnezeu. Venirea Mântuitorului în aceste părţi i-a făcut să vadă 'lumina mare', adică au văzut pe Însuşi Dumnezeu în Persoana Mântuitorului nostru Iisus, care s-a întrupat şi, astfel, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos le-a predicat vestea cea bună a mântuirii - Evanghelia - care i-a condus la cunoaşterea adevărului. Au văzut răsărindu-le razele luminoase în viaţa lor, care până atunci erau în umbra morţii, în neputinţa mântuirii. Imaginea profetului despre moarte este totdeauna provocatoare, ameninţătoare.

'Lumina Hristos' este cea care a adus speranţa într-o lume care zăcea în întunericul păcatului. 'Lumina Hristos' este viaţa. În persoana Mântuitorului, lumina este principiul care dă viaţă trupească şi sufletească. La Tabor, Sfinţii Apostoli au trăit momentul Luminii pe care o cunoşteau că se ascundea în chipul de om al Mântuitorului, strălucirea divinităţii Sale, care nu venea din exterior, ci din interiorul Său către exterior. Ceea ce au văzut ei era energia-putere (energiile-puteri) necreate, ei nu s-au făcut părtaşi de a vedea esenţa - substanţa - fiinţa lui Dumnezeu, ci numai această putere necreată, care le-a fost împărtăşită şi pe care o capătă toţi cei care trăiesc după Dumnezeu.

Dobândirea acestei posibilităţi de a fi mereu în 'lumina' lui Dumnezeu, arăta Sf. Grigore de Palama, se poate face prin rugăciunea continuă 'Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-mă', cu parcurgerea a trei stadii: oral, mintal şi în inimă. Cei care au ajuns să treacă de la un stadiu la altul până la cel din urmă s-au bucurat de lumina lăuntrică, iar aceasta a făcut din ei oameni ai smereniei, ai iubirii de aproapele, fiinţa lor aţintită către Mirele Hristos. Această trăire duhovnicească a înmiresmat viaţa mănăstirilor ortodoxe printre care se numără şi cele din ţara noastră.
Hristos fiind 'Lumina lumii', trebuie să alergăm să o primim. Ea se oferă nu numai monahilor şi monahiilor, ci şi creştinilor care se silesc a avea o viaţă interiorizată la un nivel duhovnicesc. Mântuitorul se dăruieşte cu lumina sa tuturor celor care Îl iubesc precum 'mirele iubeşte pe mireasa Sa', ca să folosim imaginea din 'Cântarea Cântărilor'.

Ceea ce iarăşi subliniez: numai din dorinţa de a experimenta 'rugăciunea inimii' sau 'rugăciunea lui Iisus' sau 'rugăciunea minţii', fără a ne folosi de ea pentru mântuirea noastră, efortul va fi zadarnic. La strădania omului sincer ajută harul lui Dumnezeu.

În încheiere, vă rugăm să daţi un sfat duhovnicesc tineretului ortodox.

Tineretul creştin ortodox şi-a manifestat opţiunea de mare nobleţe, dar şi de mare răspundere, în acelaşi timp, de a da mărturie şi de a fi mărturisitori ai lui Iisus Hristos şi ai Bisericii Sale celei adevărate - Biserica Ortodoxă. Iisus Hristos este singurul nume sub soare în care ne mântuim. Nici o greutate nu trebuie să împiedice lucrarea misionară.
Biserica este în veci aceeaşi, precum întemeietorul ei, Iisus Hristos, 'ieri, astăzi şi în veci Acelaşi este'.

O viaţă plină de slujire

Arhidiaconul Ioan Ivan a făcut studii la Seminarul 'Sfântul Gheorghe' din Roman (1928-1936), apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1936-1941) şi la Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti (1941-1942). A fost profesor la Seminarul Teologic din Roman între 1943 şi 1948, la Şcolile de cântăreţi din Iaşi (1949-1950) şi Suceava (1950-1952), apoi la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ (1952-1975), unde a fost şi director în anii 1952-1961 şi 1971-1975. Anul trecut, când a fost sărbătorit, a primit din partea PF Părinte Patriarh Daniel Crucea Patriarhală, clasa I ( Interviu realizat de pr. Ciprian Apetrei şi publicat în „Ziarul Lumina” din data de 8 mai 2010).