Crăciunul irlandez – icoană a coeziunii, a sacralităţii familiei şi a ospitalităţii creştine

În Ţara Sfinţilor şi a Învăţaţilor (The land of Saints and Scholars), aflată la extremitatea vestică a Europei, Ortodoxia, ca şi mărturisire a dreptei credinţe, este în mod antinomic şi „veche” şi „nouă”, în acelaşi timp.

Este „veche”, întrucât teologia rugăciunii simple, profund trinitară şi hristocentrică, a luminătorului Irlandei, Sfântul Ierarh Patrick (+461), precum şi spiritualitatea monastică celtică locală, cu întindere asupra unei mari părţi a primului mileniu creştin sunt, în esenţă, ortodoxe.

Şi, în acelaşi timp este „nouă”, întrucât în comparaţie cu Europa Occidentală, care după Marea Schismă, în ultimele secole ale mileniului II, a reintrat în contact cu Ortodoxia, Irlanda şi-a afirmat relativ târziu (abia în anii 70 ai secolului trecut) dorinţa de re-branşare spirituală la trecutul celtic ortodox, bine reprezentat prin mulţimea sfinţilor locali, exponenţi ai marilor lavre monastice celtice, cu nume de rezonanţă ca Sfânta Brigitte de Kildare (+525), Sfântul Ciaran de Clonmacnois (+549) sau Sfântul Kevin de Glendalough (+612).

Pentru irlandezi, Crăciunul reprezintă, în mod tradiţional, cea mai mare sărbătoare a anului, similară cu cea a Paştelui răsăritean. Încercând să identificăm câteva valenţe spirituale şi tradiţionale irlandeze în conglomeratul contextului actual, pe de-o parte secularizat, iar pe de altă parte marcat de recesiune economică şi nu numai, am putea enumera: profundul caracter familial al sărbătorii, participarea în număr mare la misa de la miezul nopţii, aprinderea lumânării în fereastra casei ca şi călăuză simbolică a trecătorilor spre biserica parohială devenită Betleem local, primirea străinului călător şi ospătarea lui la masă dimpreună cu cei ai casei şi pregătirea ieslei Domnului în locul icoanei Naşterii Domnului.

În contextul anului omagial (2011) al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română, se cade să subliniem faptul că, dintre aceste valori spirituale irlandeze, preeminenţa o deţine masa din ziua de Crăciun din fiecare familie, ea devenind o masă a comuniunii şi coeziunii dintre cel puţin trei generaţii, de la aceasta nelipsind, de regulă, nici chiar cei plecaţi departe de casă. Toate eforturile sunt depuse în direcţia unei reîntoarceri, cel puţin pentru Crăciun, acasă, printre cei dragi. Mai mult, ospitalitatea irlandeză impune ca o datorie de suflet cinstea de a invita în casă şi de a pune la aceeaşi masă de Crăciun, pe străin şi călător. Aceste două dimensiuni majore ale Crăciunului irlandez – a coeziunii, sacralităţii familiei şi a ospitalităţii creştine (străinul adus în casă şi pus la masă este perceput drept chip al Domnului Hristos) – transfigurează casa irlandeză tradiţională ca fiind statornicită pe temeiul credinţei.


Crăciunul, praznicul în care Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt ne fac cel mai frumos şi nepreţuit dar: Iisus Hristos (Parohia „Înălţarea Sfintei Cruci”, Dublin I)

La mai puţin de două săptămâni de la hirotonia întru episcop a Preasfinţitului Părinte Ignatie Mureşanul, credincioşii ortodocşi români din Irlanda au avut bucuria de a sărbători împreună praznicele Naşterii şi Tăierii Împrejur ale Domnului nostru Iisus Hristos. Preasfinţia Sa a sosit în Dublin cu puţin înainte de ajunul marii sărbători a Crăciunului, fiind întâmpinat călduros, la aeroport, de către aproape toţi preoţii Protopopiatului Irlanda, lucru care i-a uimit şi impresionat atât pe Părintele Episcop Ignatie, cât şi pe mulţimea de oameni de felurite limbi, aflată în ajun de sărbătoare în acel loc spre a-şi întâmpina cunoscuţii.

În vinerea dinaintea Naşterii Domnului, Preasfinţitul Părinte Ignatie a ţinut să slujească la Ceasurile Împărăteşti, săvârşite în biserica Înălţarea Sfintei Cruci din Dublin, rostind şi un cuvânt de învăţătură în care îi îndemna pe credincioşii prezenţi, în număr neaşteptat de mare, să insiste mai mult „pe pregătirea interioară a sufletelor noastre, pentru a ajunge sălaşuri luminoase ale Cuvântului Întrupat decât pe pregătirea exterioară, axată pe gastronomie şi cadouri specifice acestei perioade, care îşi are rolul ei fast, dar cu menţiunea că această dimensiune nu trebuie să prevaleze în faţa naşterii lui Hristos în inimile noastre”. Credincioşii au apreciat cum se cuvine acest îndemn şi au insistat la rându-le ca Părintele Episcop să se alăture grupului de colindători, mai ales după ce au descoperit cu bucurie vocaţia muzicală a Preasfinţitului Episcop Ignatie. Desigur, aplicând cum se cuvine principiul pogorământului, Preasfinţitul Părinte Ignatie, care ţine cu străşnicie la perpetuarea tradiţiilor de Crăciun, a purces în seara de Ajun, la colindă pe la casele creştinilor ortodocşi români din Dublin.

De praznicul Naşterii Domnului, sărbătorit în acest an duminica, aceeaşi credincioşi, însoţiţi de mulţi alţii (în jur de 500) – poate cei mai mulţi din istoria parohiei, prezenţi la acest praznic luminos, şi veniţi poate în urma îndemnului apostolic al celorlalţi: „Veniţi şi veţi vedea!” – au participat la Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită de Preasfinţitul Părinte Ignatie, însoţit de Părintele Călin Florea, preotul paroh şi protopopul Irlandei, şi de Părintele Diacon Romeo Cătălin Gămulescu. În cuvântul de învăţătură, adresat credincioşilor, Preasfinţitul Părinte Ignatie a zăbovit asupra următoarei teme: „Hristos – Darul sfânt, existenţial şi esenţial al Tatălui şi al Duhului Sfânt pentru oameni”. „Orice dar, spunea Preasfinţitul Ignatie, este expresia bunătăţii, a iubirii şi a smereniei Celui care dăruieşte. Un dar «adevărat» te cucereşte, pentru că te surprinde, în sensul că nu-l meriţi, şi te transfigurează într-o fiinţă capabilă de a transmite bunătatea, iubirea şi smerenia Celui care Ţi se dăruieşte. Un asemnea Dar de nepreţuit ne face Tatăl şi Duhul Sfânt în ziua de Crăciun. Trebuie să păstrăm acest Dar şi să transmitem la rându-ne puterea harică şi nemijlocită a Acestuia. Părintele Stăniloae, în deplină simfonie cu acest gând, precizează: «Hristos este într-o continuă dăruire a Sa Tatălui pentru noi, pentru a ne împărtăşi această stare şi nouă, ca să ne atragă şi pe noi în această dăruire a Sa»”.

În finalul cuvântului de învăţătură, Preasfinţitul Ignatie a mulţumit lui Dumnezeu pentru darurile coborâte, în chip prisositor, asupra preoţilor şi credincioşilor acestei parohii care, nu cu mult timp în urmă, au sărbătorit 11 ani de existenţă. Bucuria sinaxei euharistice a fost minunat rotunjită de frumoasa colindă, pe care a cântat-o Presfinţitul Părinte Ignatie, ca semn de mulţumire pentru calda primire, moment încununat cu aplauze îndelungate din partea credincioşilor prezenţi.

Înainte de a pleca din Irlanda, Preasfinţitul Ignatie a mai fost odată în mijlocul credincioşilor acestei parohii, în seara de 31 decembrie, când după Vecernia cu Litie, a citit rugăciunile de mulţumire pentru încheierea anului şi pentru trecerea cu bine în noul an, rostind apoi un cuvânt de învăţătură, care a avut drept temă centrală „profilul duhovnicesc şi cultural al Sfântului Vasile cel Mare”.


Soborul Maicii Domnului – „Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle” (Lc. 2, 12) – Hristos poate fi găsit doar în simplitatea şi smerenia inimii şi a vieţii (Parohia „Sfântul Columba”, Dublin II)

Vineri, 30 Decembrie 2011 credincioşii parohiei „Sfântul Columba, Dublin II, au avut bucuria de a avea în mijlocul lor pe Preasfinţitul Ignatie Mureşanul. Liturghia arhierească, oficiată într-un spaţiu destinat activităţilor multiculturale ale bisericii romano-catolice din cartierul dublinez Blanchardstown, dimpreună cu părintele Călin Florea, protopopul Irlandei, părintele Raul Gheorghe Simion, parohul comunităţii, părintele Godfrey ODonnell, slujitor la această parohie şi părintele Constantin Uncu, a fost, în chip minunat, încadrată de cuvântul ierarhului care s-a focusat pe modul cum putem să-L găsim pe Hristos în ieslea inimii noastre: prin simplitatea şi smerenia vieţii. Bucuria întâlnirii întru dimensiunea plină de taină şi smerenie a praznicului Naşterii după trup a Domnului Iisus Hristos a fost prelungită de buchetul de colinde interpretat de grupul psaltic şi de copilaşii parohiei. Replica la această frumoasă desfătare în atmosfera caldă şi suavă a colindelor l-a constituit colindul Preasfinţitului Ignatie, care a avut o tematică specifică acestei perioade în care suntem chemaţi să devenim mai buni şi mai darnici.


Sfântul Arhidiacon Ştefan: condiţia de creştin presupune să-ţi asumi nişte riscuri (Parohia „Sfântul Nicolae şi Sfânta Brigitte de Kildare”, Galway)

În ziua de pomenire a Sfântului Arhidiacon Ştefan românii din parohia „Sfântul Nicolae şi Sfânta Brigitte de Kildare”, Galway, protopopiatul Irlandei, păstoriţi de preotul Ghiţă Tudor, s-au bucurat să-l aibă în mijlocul lor, la săvârşirea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii pe Preasfinţitul Ignatie Mureşanul. Chiar dacă este o comunitate parohială mică şi în continuă formare, participarea a fost peste aşteptări, împărtăşindu-se mulţi copii şi adulţi cu Trupul şi Sângele Domnului. La final, credincioşii au ascultat cuvântul de învăţătură, care a avut drept miez de abordare: „Sfântul Arhidiacon Ştefan – a fi creştin e tot una cu a-ţi asuma nişte riscuri” şi sublinierea faptului că „orice comunitate, ori câte de mică ar fi ea, trebuie trăită ca o familie, pentru că Biserica este marea familie, care se prelungeşte în familia de acasă. Nu trebuie să ne deprime realitatea parohiilor formate din credincioşi puţini, preciza Preasfinţitul Ignatie. Orice suflet este o comoară. Dacă sunt cel puţin doi sau trei în biserică pentru a se îndulci de Dumnezeiasca Liturghie, atunci avem, dintr-odată, două sau trei comori, ceea ce nu e lucru puţin”.

După agapa creştină, care a aureolat bucuria întâlnirii de la Galway în duhul martiric al Sfântului Arhidiacon Ştefan, fiecare credincios s-a bucurat de „liturghia întru convorbire tihnită şi pe-ndelete” cu Preasfinţitul Ignatie Mureşanul. Gândul care i-a entuziasmat pe toţi cei prezenţi la praznic a fost acela că, dupa participarea la Sfânta şi Dumnezeiasca Litrughie, trebuie continuată starea de rugăciune şi misiune sfântă în viaţa noastră de zi cu zi.


Anul Nou - când eşti invadat de vremelnicie, simţi savoarea şi puterea veşniciei („Buna Vestire şi Duminica Sfinţilor Români”, Dublin III)

Tot prin credinţă, românii care trăiesc vremelnic pe meleaguri irlandeze, deci departe de ţara colindelor, a fulgilor jucăuşi şi a mirosului de cozonac din tinda casei părinteşti, dimpreună cu copiii mai toţi născuţi aici, s-au îndreptat la ceas de sărbătoare – de mână sau pe braţe – spre lăcaşurile de închinare ale protopopiatului ortodox român al Irlandei, pentru a-L întâmpina cu colinde strămoşeşti şi în curăţia inimii pe Cel Făr-de-nceput, culcat în ieslea Betleemului alintat ca Prunc tânăr de Preacurata Lui Maică.

Mare a fost bucuria tuturor, păstori de suflete şi păstoriţi, de-a fi fost învredniciţi în aceste Sfinte Sărbatori de venirea în Irlanda a unui arhiereu a lui Hristos, Preasfinţitul Părinte Ignatie, recent uns ca arhiereu în Catedrala Mitropolitană din Paris. Venind cu binecuvântarea Întâistătătorului Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale, a Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Preasfinţitul Ignatie a deschis o nouă pagină de istorie în Irlanda, fiind primul ierarh ortodox român în cei 30 de ani de mărturie ortodoxă neîntreruptă pe aceste meleaguri, care a venit să slujească în Dublin şi în toată Irlanda de sărbătorile de iarnă.

În ajunul Crăciunului, Preasfinţitul Ignatie, însoţit de părintele Călin Florea, care onorează admirabil funcţia de protopop ortodox român al Irlandei, a poposit la Parohia Dublin III, cu hramurile „Buna Vestire şi Duminica Sfinţilor Români” păstorită, cu dăruire şi jertfelnicie, de părintele dr. Ioan Irineu Crăciun şi Petru Vlaic.

Biserica temporară a parohiei, care se află într-o hală industrială, fusese împodobită de mâinile harnice ale Consiliului şi Comitetului parohial, ca o mireasă în aşteptarea Mirelui născut în Betleemul Iudeii: brad împodobit, masă în tindă grea de colaci, covrigi şi mere dupa datină, cetină şi ştergură curată la icoane, stea luminată cu opt colţuri în faţa altarului, mândru tricolor, străjuind pretutindeni, altarul primenit cu veşminte nou cusute cu dăruire de maicile de la mănăstirea Muncel, Alba...

Deodată sunetul clopotelor şi al tocii au umplut văzduhul de chemare la sfântă prăznuire. Vecernia Crăciunului, slujită de Preasfinţitul Ignatie Mureşanul, a captat prin frumuseţea ei tainică şi teologică adunarea credincioşilor, Biserica cea vie a Domnului. La Litie s-a consumat un moment înalţător, Preasfinţitul Ignatie cântând el însuşi cântările stranei alături de cântareţi, apoi cădind Litia adusă de credincioşi, în acordul minunat al troparului Naşterii Domnului şi în sunetul sincronizat de clopote şi toacă. Au urmat colindele şi recitările de versuri ale copiilor noştri, crescuţi în Irlanda, dar simţind româneşte, ca şi părinţii lor, ale căror accente regionale şi le-au însuşit în mod uimitor. Preasfinţitul Ignatie a impresionat întreaga adunare, colindându-i pe toţi, dupa ce într-un realist cuvânt de învăţătură ne-a focalizat atenţia asupra adevărului tainic pe care îl poartă sărbătoarea Naşterii Domnului: „Iisus Hristos – adevărata vocaţie a omului”.

Venind şi Moş Crăciun spre exaltarea celor mai bine de 100 de copii prezenţi, acesta le-a împărţit daruri, secundate de iconiţe personal înmânate de Preasfinţitul Ignatie, care, la retragerea din biserică, a fost înconjurat într-un entuziasm plin de lumină de către creştinii prezenţi, recunoscători Bisericii mame, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Înaltpresfinţitului Iosif şi Presfinţitului Ignatie, pentru grija constantă şi plină de consistenţă faţă de diaspora ortodoxă românească.

Praznicul Tăierii Împrejur a Domnului, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei şi Anul Nou i-a găsit pe credincioşii parohiei Dublin III în duh de rugăciune şi bucurie, generate de teologica liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, săvârşită de Preasfinţitul Ignatie, co-liturghisitori fiind părintele Călin Florea, protopopul Irlandei, părintele dr. Ioan Irineu Crăciun, parohul comunităţii „Buna Vestire şi Duminica Sfinţilor Români”, precum şi părintele Petru Vlaic, care a condus grupul psalţilor de la strană.

Măreţia slujirii arhiereşti, îngemănată cu bogăţia logosic-teologică a anaforalei euharistice a Sfântului Vasile cel Mare, precum şi omilia Preasfinţitului Părinte Ignatie, au avut harul de-a fortifica lăuntric pe toţi cei prezenţi. Cuvântul de învăţătură a fost brodat în jurul următoarei idei: „Nemulţumirea – epidemia cea mai răspândită a anului”. „Într-un asemenea context, preciza Preasfinţitul Ignatie, ne dăm seama că suntem nişte pacheţele în mâinile timpului şi ale spaţiului. Constatăm profunda noastră efemeritate în contrast cu veşnicia care izvorăşte din Dumnezeu. Numai atunci când eşti invadat de vremelnicie, simţi savoarea şi puterea veşniciei. Se obinuieşte ca într-o asemenea zi să faci o retrospectivă a clipelor trecute. Retrospectiva e cel mai bun inspector al timpului. Acest proces de inspecţie scoate la iveală o mare epidemie, care este atotprezentă pe tot parcursul anului: nemulţumirea, ca forma de evitare a asumării conştiente şi plină de bucurie a voii lui Dumnezeu”.

Ca întotdeauna un mare număr de copii au primit Sfânta Cuminecătură şi apoi l-au sorcovit, după datina străbună, pe Preasfinţitul Ignatie, fiind secondaţi de flăcăi, îmbrăcaţi în straie populare şi care au slobozit Pluguşorul, însoţit de strigăte, buhai şi zurgălăi.

După miruirea tuturor credincioşilor, Preasfinţitul Părinte Ignatie s-a întreţinut cu preoţii slujitori şi cu credincioşii, răspunzând astfel unor nevoi spirituale vitale specifice diasporei ortodoxe române.

În acest fel, a fost deschisă o nouă filă din istoria Ortodoxiei în Irlanda, prin venirea Preasfinţitului Ignatie, ca nou arhiereu al Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale, pentru sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou. În treizeci de ani este primul arhiereu ortodox român care a slujit de sărbătorile de iarnă în Irlanda.