În prima duminică a perioadei Triodului, Biserica a rememorat în cadrul Sfintei Liturghii Pilda Vameşului şi a fariseului, rostită de Mântuitorul Hristos. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul 'Sfântul Grigorie Luminătorul' din Reşedinţa patriarhală despre legătura dintre smerenie şi rugăciunea adevărată.

Biserica a rânduit la începutul perioadei Triodului această pildă foarte cunoscută de credincioşi, pentru a învăţa că începutul bun al oricărei lucrări duhovniceşti este smerenia, care este semnul prezenţei lui Dumnezeu în sufletul omului. Pilda Vameşului şi a fariseului arată că rugăciunea smerită este primită de Dumnezeu şi ea este o cale de îndreptare, după cuvântul Mântuitorului care spune că vameşul smerit a plecat mai îndreptat la casa lui decât fariseul care-şi făcuse bilanţul faptelor bune.

'Smerenia este temelia rugăciunii adevărate, este temelia rugăciunii pe care Dumnezeu o primeşte cu bucurie şi care are în viaţa noastră o frumoasă rodire. Numai rugăciunea smerită aduce în sufletul omului pace şi bucurie şi-l uneşte cu Dumnezeu. Smerenia este darul lui Dumnezeu cultivat de noi prin post, rugăciune, milostenie şi mai ales prin efortul de a-i considera pe ceilalţi mai buni decât noi şi mai vrednici decât noi', a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel potrivit Ziarul Lumina.

Preafericirea Sa a mai arătat că smerenia îşi arată valoarea în contrast cu mândria pătimaşă care duce la răzvrătire şi neascultare, prin care diavolul a căzut din starea de lumină în întuneric şi răutate şi prin care şi primii oameni au fost ispitiţi şi au căzut în păcat, îmbolnăvind firea umană. Smerenia străluceşte desăvârşit din persoana Mântuitorului Iisus Hristos, fiind calea întoarcerii şi a refacerii legăturii omului cu Dumnezeu.

'Slava lui Hristos este lumina smereniei Lui'

'Taina întrupării arată că Cel ce stăpâneşte devine rob. Sfântul Apostol Pavel spune despre Hristos că 'S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt'. Slava lui Hristos este lumina smereniei Lui şi ea vine din faptul că s-a smerit pe Sine, iar acestei umanităţi a lui Hristos, care se smereşte şi ascultă de Dumnezeu, Dumnezeu îi dăruieşte o slavă mai presus de orice făptură. Pornind de la această taină înţelegem că Hristos dăruieşte harul smereniei Sale ca har mântuitor celor care cred în El, îl iubesc pe El şi întru smerenie împlinesc voia Lui în viaţa lor', a explicat Patriarhul României.

Roadele smereniei privesc viaţa interioară a omului, dar şi relaţiile lui cu semenii, care, luminate de smerenie, sunt sub semnul păcii, al iubirii, al bunei înţelegeri şi al jertfelniciei. 'Evanghelia ne cheamă să cultivăm smerenia ca dar şi ca strădanie personală, pentru că omul trebuie să vegheze asupra stărilor sufleteşti, să nu se mândrească pentru fapta cea bună, ci mai întâi să recunoască prezenţa lui Dumnezeu şi darul Său în fapta cea bună, să nu osândească pe semeni, să lase toată judecata pe seama lui Dumnezeu şi să cultive smerenia drept cea mai bună cale care duce la mântuire', a spus Preafericirea Sa.