În istoria creştinismului trei sfinţi au primit titlul de Teologul: Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Sfântul Grigorie al Nazianzului şi Sfântul Simeon, sărbătorit astăzi. Sfântul Simeon a primit numirea de „Noul Teolog” mai întâi ca o ironie a adversarilor săi, însă, mai apoi, a ajuns să descrie vieţuirea sa duhovnicească şi scrierile în care dovedeşte un grad înalt de pătrundere a lucrărilor dumnezeieşti.

Sf. Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galateea (Paflagonia) şi a studiat la Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură şi pentru o scurtă perioadă tânărul a ocupat o poziţie înaltă la curtea imperială. La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe vestitul părinte Simeon Evlaviosul la Mănăstirea Studion, care avea să-i marcheze adânc dezvoltarea spirituală. Tânărul a rămas în lume pentru mai mulţi ani, pregătindu-se pentru viaţa monahală sub ascultarea părintelui, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.

Sf. Simeon a fost călugărit la Mănăstirea „Sf. Mamas” din Constantinopol. În jurul anului 980, Sf. Simeon a fost făcut egumen al Mănăstirii „Sf. Mamas” şi a rămas în funcţie timp de 25 de ani. El a reparat şi restaurat mănăstirea care avusese de suferit din cauza neglijenţei fraţilor şi a impus ordine în viaţa călugărilor mănăstirii. În anul 1005, Sf. Simeon s-a retras în favoarea lui Arsenie, stabilindu-se undeva lângă mănăstire, în linişte. Acolo el a creat operele sale teologice, din care unele fragmente apar în Filocalie. Tema primară a scrierilor sale este activitatea ascunsă a perfecţiunii duhovniceşti şi lupta cu patimile şi gândurile rele. El a scris şi instrucţiuni pentru călugări: „Capitole teologice şi practice”, „Tratat despre cele trei metode de rugăciune” şi un „Tratat despre credinţă”. Mai mult, Sf. Simeon era şi un poet creştin, scriind „Imnuri despre iubirea divină”, în jur de 70 de poezii cu semnificaţie religioasă profundă.

Învăţăturile nepreţuite ale Sf. Simeon despre misterele rugăciunii minţii şi despre lupta duhovnicească i-au adus numele de „Noul Teolog”. Aceste învăţături nu au fost creaţia Sf. Simeon, ci fuseseră uitate în timp. Unele dintre ele păreau ciudate şi de neacceptat pentru contemporanii săi, ceea ce a dus la conflicte cu autorităţile ecleziastice din Constantinopol, iar Sf. Simeon a sfârşit prin a fi exilat din oraş. El a traversat strâmtoarea Bosfor şi s-a stabilit la vechea mănăstire a Sfintei Macrina.

În anul 1021, sfântul a adormit în pace întru Domnul. În timpul vieţii sale a primit darul facerii de minuni şi chiar după moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care găsirea miraculoasă a icoanei sale. Viaţa sa a fost scrisă de ucenicul sau, Sf. Nichita Stithatul.

În România, Parohia „Bunavestire”, comuna Mănăstirea Caşin, judeţul Bacău, din cadrul Protoieriei Oneşti, Episcopia Romanului, îşi sărbătoreşte astăzi cel de-al doilea hram, Sfântului Simeon Noul Teolog fiind ocrotitorul acestui locaş de cult ortodox.