Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte astăzi, 12 martie, pe sfinţii Teofan Mărturisitorul, Grigorie Dialogul şi Simeon Noul Teolog. Prin viaţa şi activitatea lor ei au fost înscrişi în Istoria Bisericii, iar Sfinţii Părinţi au rânduit să fie prăznuiţi, în fiecare an, pe data de 12 martie.

Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul a trăit în secolul al VIII-lea, în vremea împăratului bizantin Leon Isaurul. La vârsta de 12 ani, Teofan a fost logodit cu fiica unui senator, însă nunta a avut loc la împlinirea anilor potriviţi pentru căsătorie. După moartea socrului său îşi va împărţi averea săracilor şi va intra în monahism împreună cu soţia sa. A participat la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Constantinopol, unde luptă împotriva celor care respingeau cinstirea sfintelor icoane. Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Teofan harul facerii de minuni prin care vindecă toate bolile şi, mai cu seamă, toate formele de nebunie.

Tot astăzi, este prăznuit Sfântul Grigorie Dialogul. Despre acest sfânt credincioşii ortodocşi ştiu că el a alcătuit una dintre cele trei Sfinte Liturghii folosite în cultul Bisericii noastre. Pe de altă parte Sfântul Grigorie Dialogul este cel care i-a creştinat pe strămoşii englezilor din zilele noastre, a spus părintele profesor Adrian Gabor, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti: „Născut într-o familie nobilă, primind o educaţie aleasă, el se va evidenţia mai întâi pe linie politică ca pretor la Roma. Ulterior, după moartea părinţilor, va vinde averea şi proprietăţile, va intra în monahism şi va întemeia şase mănăstiri în Sicilia. S-a evidenţiat atât pe linia organizatorică, dar mai ales pe linia didactică devenind unul dintre cei mai cunoscuţi autori de opere teologice din Apus. A avut o idee genială şi anume de a converti lumea anglo-saxonă şi a devenit misionarul, apostolul prin excelenţă al englezilor. El este autorul a două lucrări foarte importante şi anume, un «Tratat pastoral» care a modelat activitatea episcopilor în Evul Mediu şi „Vieţile Sfinţilor” sau «Dialogurile» de unde a primit şi supranumele «Dialogul». Pe linie politică s-a evidenţiat organizând cântarea, care-i va purta numele – gregoriană - dar mai ales prin decizia de a se săvârşi Sfânta Liturghie şi în Postul Mare creând într-un fel Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite”.

Sfântul Simeon Noul Teolog este unul puţinii sfinţi cărora Biserica le-a acordat titlul de teolog.

Părintele consilier patriarhal Ghorghe Holbea, de la sectorul Teologic Educaţional al Patriarhiei Române, a oferit mai multe informaţii pentru Radio TRINITAS: „Sfântul Simeon Noul Teolog vorbeşte foarte des despre vederea Mântuitorului Iisus Hristos în lumină şi spune că vederea este posibilă datorită ochilor minţii. El foloseşte această expresie şi spune că pentru a vedea lumina dumnezeiască cu ochii trupeşti, aşa cum au văzut-o ucenicii, trebuie să participi la această lumină. O teologie pe care Sfântul Grigore Palama o va dezvolta în secolul al XIV- lea. Experienţa Sfântului Simeon Noul Teolog demonstrează că întreaga fiinţă umană, mintea, sufletul, dar şi trupul este transfigurată de lumina dumnezeiască. Putem spune că Sfântul Simeon Noul Teolog este un Teolog al luminii, al simţirii şi al vederii lui Dumnezeu. Putem vorbi la Sfântul Simeon Noul Teolog despre ceea ce Sfinţii Părinţi vor dezvolta fiecare în felul său şi anume sfinţirea minţii, care înseamnă coborârea minţii în inimă, care se va dezvolta mai târziu”.