NU INVIDIE STERILĂ, CI AJUTORARE EFECTIVĂ


După cum reiese din conţinutul unor articole de opinie, se constată că unii oameni mici la suflet suferă de complexul salariilor mari ale ierarhilor ortodocşi români; doar ale lor, nu şi ale celor de alte confesiuni ale căror salarii, după cum se cunoaşte, sunt egale cu cele ale ortodocşilor.

În semn de recunoaştere şi apreciere a contribuţiei cultelor religioase la viaţa spirituală, culturală şi socială a României, Statul roman acordă salarii conducătorilor Cultelor religioase din România, prin analogie cu cele ale demnitarilor de stat, fără ca aceste salarii să provină din veniturile parohiilor şi mănăstirilor.

La prima vedere, salariile ierarhilor români sunt mai mari decât salariile preoţilor, care beneficiază nu doar de o contribuţie de la bugetul de stat, ci şi de ajutorul credincioşilor. În realitate, însă, salariile ierarhilor ortodocşi români sunt modeste în raport cu cele ale ierarhilor din alte ţări europene. De pildă, salariile ierarhilor români sunt la nivelul celor primite de către preoţii de parohie în Grecia, iar salariul secretarului Patriarhiei Ecumenice (Turcia) este de 2 000 Eu/lună.

Aşadar, adevărata problemă o reprezintă, de fapt, nu salariile ierarhilor, ci salariile mici ale preoţilor din parohiile sărace, unde contribuţiile credincioşilor sunt foarte modeste.

În ceea ce priveşte salariul Patriarhului României (8 000 lei), atât de invidiat în mod ridicol de către unii, precizăm faptul că, în primele două săptămâni ale fiecărei luni, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române oferă, fără publicitate şi pretenţie de recunoştinţă, o recompensă financiară unor oameni care muncesc mult şi primesc puţin. În acelaşi timp, aproape în fiecare lună, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ajută financiar mânăstirea săracă din satul său natal, Dobreşti, pe care a înfiinţat-o şi continuă să o susţină material, chiar dacă aceasta se află sub jurisdicţia canonică a Arhiepiscopiei Timişoarei şi, deci, nu este mănăstire-stavropighie patriarhală. Iar, întrucât, recent au început şi lucrările de construire a bisericii acestei mănăstiri care, în acest moment, foloseşte drept locaş de cult biserica parohială a satului Dobreşti, aproape toţi banii Patriarhului vor fi daruiţi acestei mănăstiri.

Cu alte cuvinte, Patriarhul României - asemenea şi altor ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române - nu adună, ci dăruieşte bani. În acelaşi timp, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române întreprinde demersuri repetate pe lângă autorităţile de Stat pentru creşterea salariilor preoţilor şi sprijinirea bisericilor şi mănăstirilor care au lucrări de construcţie, consolidare sau restaurare.

Considerăm necesară această lămurire pentru ca, atât unii laici ortodocşi, cât şi unii clerici să nu cadă pradă ispitei de a invidia şi a judeca pe proprii lor arhipăstori. Soluţia pentru rezolvarea problemei de fond este o susţinere mai intensă şi mai directă a parohiilor şi mănăstirilor sărace, atât prin subvenţii de la bugetul de Stat, cât şi prin sponsorizări substanţiale şi constante ale ortodocşilor cu suflet mare şi cu inimă bună.



BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE