Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, a îndemnat, prin predica rostită în Paraclisul Reşedinţei Patriarhale, la solidaritate creştină cu cei aflaţi în suferinţă. De asemenea, în cuvântul rostit, Părintele Patriarh a evidenţiat faptul că Biserica lui Hristos trebuie, deodată cu predicarea Evangheliei, să săvârşească binele şi fapta cea bună, să aline suferinţa, să elibereze pe oameni din durere şi din necazurile care întristează viaţa. În acest context, Părintele Patriarh s-a referit la miile de suflete afectate de inundaţiile care s-au abătut luna trecută asupra Moldovei şi a Maramureşului, făcând un apel de ajutorare a celor sinistraţi din comuna Rădăuţi-Prut, din judeţul Botoşani, unde peste 300 de case au fost inundate, dintre care mai bine de jumătate, complet distruse.
„Evanghelia ne îndeamnă astăzi să ajutăm pe cei necăjiţi, pe cei suferinzi, pe cei bolnavi şi, mai ales, să ajutăm pe cei care, în aceste zile, sunt greu încercaţi de inundaţii. În mod deosebit facem apel la ajutorarea sinistraţilor din comuna Rădăuţi-Prut, din judeţul Botoşani, şi din satul Baranca. Este mare nevoie să ajutăm această comună din judeţul Botoşani, cu bani, cu materiale de construcţie, pentru ca oamenii să-şi poată reface casele, să aibă unde locui în timpul iernii.
Evanghelia, care ni-L arată pe Hristos Domnul, Binefăcător, Vindecător, Ajutător, Milostiv, ne îndeamnă şi pe noi să fim milostivi, să ajutăm, să dăm dovadă că iubim pe semenii noştri şi că Hristos Domnul foloseşte mâinile noastre şi dărnicia noastră, ca să răspundă celor care acum, fără adăpost şi fără speranţă prea multă, cer ajutorul lui Dumnezeu“, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
„Sfânta Evanghelie de astăzi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat în Capernaum doi orbi şi un mut. Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos cere credinţă celor doi orbi, dar nu-i mai cere să răspundă, dacă are credinţă, sau nu, mutului demonizat. În primul rând, pentru că cel demonizat nu mai avea toate facultăţile sale, nu mai gândea el însuşi în ceea ce făcea, ci, în locul lui, era activ duhul cel rău care a pus stăpânire pe el. De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos n-a cerut mărturisirea credinţei de la mutul demonizat, ci din milostivire pentru oameni, îl vindecă. Îndată după vindecare, celor doi orbi le-a spus «cu asprime», zice Sfânta Evanghelie, «vedeţi să nu spuneţi nimănui nimic»; «dar ei ieşind afară din casă au vestit faptul că au primit vederea în tot ţinutul acela». Vedem că, pe de o parte, Mântuitorul cere credinţă de la cei doi orbi, iar pe de altă parte, le spune, după ce i-a vindecat, să nu se laude, să nu-L vestească pe El ca fiind vindecător. De ce a făcut aceasta? Pentru ca să ne arate nouă că, după ce săvârşim binele, nu trebuie să ne lăudăm, nici să aşteptăm laudă de la oameni pentru binele săvârşit. Dar recunoştinţa celor doi orbi a fost atât de mare, încât ei n-au putut ascunde bucuria pe care le-a făcut-o lor Hristos Domnul, vindecându-i“, a mai arătat Preafericirea Sa.
( Sursa: Ziarul Lumina)