SFÂNTUL VASILE CEL MARE –
PRIETEN AL LUI DUMNEZEU ŞI PĂRINTE AL BISERICII

(Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanţilor la lucrările Comisiei Române de Istorie şi Studiu al Creştinismului, dedicate personalităţii Sfântului Vasile cel Mare şi organizate la Centrul Social-Cultural de la Mănăstirea Cernica, în zilele de 2-3 octombrie 2008)

Preacucernici Părinţi Profesori,
Domnilor Profesori,
Distinşi Participanţi,

Invitaţia de a participa la lucrările Comisiei Române de Istorie şi Studiu al Creştinismului, dedicate personalităţii Sfântului Vasile cel Mare şi organizate la Centrul Social-Cultural de la Sfânta Mănăstire Cernica, în zilele de 2-3 octombrie 2008, ne bucură în chip deosebit şi, totodată, ne dă speranţe întemeiate pentru viitorul cercetării ştiinţifice în Biserica noastră.

Dorim să remarcăm faptul că, prin însăşi componenţa şi competenţa epistemologică a membrilor săi, Comisia Română de Istorie şi Studiu al Creştinismului se înscrie pe traiectoria gândirii şi aşteptărilor Sfântului Vasile cel Mare. Ea constituie cu adevărat „spaţiu de dialog” autentic şi constructiv între teologie şi ştiinţă, între cult şi cultură. Personalităţi consacrate în ştiinţa sacră se întâlnesc în cadrul acesteia cu cercetători de marcă din domeniul istoriei, artei şi filologiei. Se înţelege de la sine că această Comisie tratează interdisciplinar şi sintetic tema propusă. De aceea, ea reprezintă realizarea dialogului simfonic între ştiinţele profane şi teologie, pe care acest „magnus pater Ecclesiae” l-a experimentat şi l-a lăsat Bisericii ca patrimoniu spiritual inestimabil şi pilduitor.

Erudit şi evlavios, reflexiv şi pragmatic, echilibrat şi curajos, stăruitor în rugăciune şi convingător în argumentare, Sfântul Vasile cel Mare a fost numit de unii patrologi „un latin printre greci”. Relaţiile privilegiate ale acestui mare Sfânt Părinte al Bisericii universale cu strămoşii noştri daco-romani creştinaţi devin stimulent puternic în studierea atentă şi sistematică a operei sale. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare devine „contemporanul nostru”, plasându-ne pe coordonatele lui spirituale, în „consonanţă psihică”, comuniune liturgică şi filocalică.

Prin urmare, filologii şi istoricii noştri vor trăi bucuria elaborării unor ample proiecte de traducere în limba română a operelor complete ale Sfântului Vasile cel Mare, după ultimele ediţii critice şi potrivit normelor ştiinţifice contemporane, pentru a fi apoi valorificată opera sa integrală din perspectiva teologiei exegetice, istorice, practice şi sistematice. Desigur, se va scoate în evidenţă şi modul în care concepţia socială şi practica filantropică a acestui Sfânt Părinte Capadocian au fost fructificate în Biserica Ortodoxă Română. Totodată, considerăm necesară evidenţierea principiilor sale pedagogice în vederea folosirii lor creatoare în sistemul nostru educaţional creştin. Nu în ultimul rând, apreciem că antropologia teologică a Sfântului Vasile cel Mare apără şi promovează identitatea şi demnitatea umană, mai ales în faţa provocărilor bioetice secularizate de azi.

Demn de remarcat este şi faptul că această sesiune de comunicări a Comisiei Române de Istorie şi Studiu al Creştinismului comportă o semnificaţie anticipativă, întrucât prevesteşte şi pregăteşte anul jubiliar 2009, pe care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea noastră, l-a dedicat Sfântului Vasile cel Mare şi celorlalţi Sfinţi Capadocieni.

Rugăm pe Hristos Domnul să ne ajute să preţuim cât mai mult lumina sfinţilor exprimată în vieţuirea şi făptuirea lor. În încheiere, felicităm pe organizatorii acestei întruniri şi participanţii la lucrările Comisiei, dorind tuturor bucuria cooperării colegiale şi frăţeşti.

Cu aleasă preţuire şi binecuvântare,



† D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române