EDUCAŢIA ADEVĂRATĂ CULTIVĂ COMUNIUNEA ÎNTRE GENERAŢII


Copiii află în Familia mare a Bisericii că din iubire Dumnezeu a creat lumea şi pe om pentru a participa la viaţa, fericirea şi slava Sa veşnică. Iubirea jertfelnică a Mântuitorului Iisus Hristos are ca scop mântuirea şi fericirea veşnică a oamenilor. În virtutea iubirii, omul este persoană liberă, unică şi irepetabilă, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Iubirea divină este singura putere care nu depersonalizează, ci dă persoanei umane valoare eternă. Această iubire ne ajută să-i acordăm semenului nostru atenţie şi să nu-i anulăm identitatea şi unicitatea. Comuniunea noastră de iubire cu Dumnezeu ne dăruieşte sentimentul profund al continuităţii generaţilor şi al comuniunii dintre ele. Prin iubirea sfântă a rugăciunii intrăm în comuniune cu Sfinţii din toate timpurile, dar şi cu moşii şi strămoşii noştri care au trăit în credinţă. Astfel ne întoarcem cu recunoştinţă la izvoare, la rădăcini, la tradiţie, şi totodată cultivăm speranţa pentru un viitor binecuvântat de Dumnezeu. Prin puterea iubirii sfinte, care se cultivă prin rugăciune, copiii noştri înţeleg de ce spaţiul românesc este străjuit de troiţele de la răscrucea drumurilor, de bisericile şi mănăstirile împodobite cu icoane şi fresce sfinte. Din iubire pentru oameni şi valori cultivăm recunoştinţa faţă de înaintaşii noştri şi ne situăm într-o linie de continuitate cu tradiţia, ca patrimoniu de valori culturale şi spirituale, cu istoria neamului, cu Sfinţii Bisericii, mărturisitori ai iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni.

Pentru Biserică şi societate familia are un rol esenţial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Influenţa familiei este mult mai importantă decât decizia unui aparat instituţional, birocratic şi impersonal. Familia creştină reprezintă spaţiul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii părinteşti, a iubirii filiale şi a iubirii frăţeşti. Lipsa de iubire şi comuniune în familie duce la înstrăinarea între membrii acesteia, la violenţă conjugală, la violenţă domestică, la divorţ, care are efecte dramatice pentru copii, la abandonul şcolar, la alcoolism şi la alte rele.

De aceea Biserica Ortodoxă Română, prin proiectele sale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”, doreşte să refacă legătura copiilor cu parohia, cu o comunitate vie, mărturisitoare şi rugătoare, care preţuieşte familia şi şcoala. Prin aceste proiecte Biserica noastră se străduieşte să-i integreze pe copii în comunităţi care se întemeiază pe cultura iubirii fraterne şi a solidarităţii practice. În mod special, Biserica este preocupată de prevenirea abandonului şcolar în familiile sărace sau în familiile în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduieşte să suplinească lipsa de afecţiune părintească, lipsa atmosferei de familie. Totodată, ea încearcă să ajute pe copiii talentaţi sau foarte dotaţi intelectual să-şi cultive darurile native, cu bucurie şi speranţă.

În contextul crizei economice actuale cu efecte negative pentru familie şi şcoală, Biserica îi cheamă pe învăţători, profesori şi părinţi la o conlucrare permanentă, în spiritul comuniunii fraterne şi al solidarităţii practice, ca educaţia copiilor să devină o preocupare comună majoră. Iar parohiile şi mănăstirile sunt chemate să ajute cât mai mult copiii săraci să înveţe carte, pentru viaţă, unind credinţa cu ştiinţa şi cuvântul înţelept cu fapta cea bună.

La început de an şcolar, rugăm pe Milostivul Dumnezeu, Izvorul Iubirii şi al Înţelepciunii, să binecuvânteze pe toţi elevii, învăţătorii, profesorii şi părinţii, ca împreună să se bucure de lumina vie şi creatoare a educaţiei care cultivă demnitatea umană şi comuniunea frăţească în societatea de azi marcată în acelaşi timp de secularizare şi de individualism.

† Daniel
Patriarhul României