SĂ CULTIVĂM PACEA ŞI BLÂNDEŢEA ÎN FAMILIE ŞI SOCIETATE

„Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul” (Matei 5, 5)

Viata creştină are ca fundament al învăţăturii ei iubirea faţă de toţi oamenii. Violenţa, inclusiv violenţa verbală, este o manifestare a lipsei de iubire, adică o tulburare şi o diminuare a stării de comuniune şi de armonie între oameni. Dojana cu blândeţe frăţească poate fi semn de iubire pentru îndreptare, dar nu violenţa.
Mântuitorul Hristos ne spune că sunt „fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul” (Matei 5, 5) şi „fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9). Acestea sunt cuvinte pe care noi trebuie să le memorăm, să le punem la inimă şi să le traducem în viaţă, încredinţaţi fiind că omul blând, paşnic şi făcător de pace este numit „fiu al lui Dumnezeu” după har. Însă pentru a deveni făcător de pace, omul trebuie mai întâi să dobândească pacea sufletească, iar aceasta este dată numai de prezenţa lui Dumnezeu în sufletul omului. Pacea interioară se dobândeşte de către om prin rugăciune, săvârşirea permanentă a binelui şi prin evitarea conflictelor. Pacea interioară a creştinului este preţioasă şi se răsfrânge asupra celor de lângă el. De aceea, sfinţii care şi-au pacificat patimile egoiste proprii, dăruiau pacea lor şi altora. Acţiunile noastre îi afectează pe cei din jur în bine sau în rău: omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, pe când omul cel rău din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele (cf. Luca 6, 45). În predica de pe munte a Domnului Iisus Hristos făcătorii de pace sunt numiţi fericiţi (Matei 5, 9), deoarece în ei se manifestă pacea ca prezenţă harică şi iubitoare a lui Dumnezeu – Izvorul păcii şi al sfinţeniei.
În ziua de 25 noiembrie, când lumea întreaga este chemată să fie solidară împotriva violenţei, Biserica Ortodoxă o sărbătoreşte pe Sfânta Muceniţă Ecaterina, o fecioară înţeleaptă, care a cultivat pacea interioară şi puterea de a ierta pe alţii şi de a nu răspunde la violenţă cu violenţă, la ofensă cu ofensă, la ură cu ură şi la rău cu rău, ci a biruit răutatea altora cu bunătatea ei.
În timpul nostru, ziua consacrată la nivel mondial luptei împotriva violenţei este un semn că societatea umană contemporană are nevoie de o viaţă spirituală profundă şi de o educaţie sănătoasă care să promoveze pacea şi dialogul între oameni, în familie şi în societate, fără constrângere şi umilire.
Sfinţii lui Dumnezeu ne învaţă că pacea interioară a omului şi cultivarea sinceră a păcii între oameni sunt manifestări ale darurilor Duhului Sfânt cultivate de om prin rugăciune, pocăinţă şi fapte bune. Astfel, când manifestăm blândeţe şi bunătate faţă de toţi oamenii, simţim prezenţa lui Hristos în noi şi în jurul nostru, vedem în chipul fiecărui om lumina chipului lui Dumnezeu în el şi rămânem în comuniune de dragoste cu Dumnezeu. Când însă un om se manifestă în mod violent şi agresează un alt om, agresivul se dezumanizează, iar relaţia interumană dintre el şi alţii se degradează.
Prin urmare, să cerem permanent de la Dumnezeu darul păcii, să îl cultivăm în sufletul nostru şi în relaţia noastră cu oamenii; să promovăm legi, instituţii şi programe care protejează pe copii, pe adulţi şi pe bătrâni de violenţă; să dezvoltăm constant şi consecvent o educaţie şi o civilizaţie a păcii, nu una a violenţei, a profitului obsesiv sau a afirmării agresive. În această privinţă, să urmăm cu prioritate lumina sfinţilor rugători, blânzi şi făcători de pace, care au biruit răul cu binele şi violenţa cu blândeţea.

ss † DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE