Delegaţia Episcopiei Giurgiului a ajuns sâmbătă, 1 mai, în portul Dafne , după 2 ore de călătorie cu vaporul, apoi la Careia, capitala Sfântului Munte. Aici, Preasfințitul Părinte Ambrozie, însoţit de membrii delegaţiei, a vizitat Biserica Protaton. Sfântul locaş se află în capitala administrativă a Sfântului Munte Athos, Careia - Karyes. Biserica, aleasă drept reşedinţă administrativă athonită încă din secolul al X-lea, a fost construită şi a funcţionat iniţial ca schit, mai târziu, însă, avându-se în vedere locul unde se află, cu sfatul întregului Sfânt Munte, s-a hotărât a fi socotită Catedrala oraşului Careia. În Biserica Protaton s-au ţinut mai toate sinoadele şi dezbaterile athonite. Astfel, Sinodul Sfântului Munte se adună aici, anual, la data de 15 august, o dată cu prăznuirea Adormirii Maicii Domnului. După vizitarea Bisericii Protaton, delegaţia eparhiei noastre, condusă de Preasfinţitul Părinte Ambrozie, a fost primită de membrii Epistasei – organism executiv de conducere a Sfântului Munte, prilej cu care Preasfinţitul Părinte a mulţumit pentru primirea deosebită făcută. Muntele Athos se conduce după un regulament monastic, elaborat de Comunitatea celor 20 de stareţi numită „Chinotita' şi recunoscut de Patriarhia Ecumenică şi de Guvernul de la Atena. Regulamentul stabileşte regulile de vieţuire, drepturile şi datoriile mănăstirilor şi călugărilor, precum şi condiţiile de vizitare a Sf. Munte. Dintre cele 20 de mănăstiri, 17 sunt greceşti, una rusească, una sârbă şi una bulgară. Noi, românii, avem două schituri: Prodromul şi Lacu.

Pelerinajul duhovnicesc în Sfântul Munte Athos a continuat cu vizitarea chiliei „Sfântul Gheorghe' de la Capsala, veche aşezare românească, unde delegaţia eparhiei noastre a fost întâmpinată de părintele egumen Petroniu. Cu acest prilej, Întâistătătorul eparhiei noastre a săvârşit o slujbă de pomenire pentru monahul Meletie Ifrim, fostul egumen al chiliei româneşti „Sfântul Gheorghe' - Capsala din Muntele Athos, şi pentru părintele Arsenie Boca, trimis aici în anul 1937de către mitropolitul Nicolae Bălan „pentru a deprinde călugăria' din Sfântul Munte. Muntele Athos, locul marilor nevoinţe, cetatea rugăciunilor neadormite, continuatorul tradiţiei bizantine şi înaltă şcoală a pocăinţei, rămâne un loc negrăit, către care privim cu smerenia cuvenită. După chilia Sf. Gheorghe Capsala, pelerinii din Episcopia Giurgiului au vizitat Schitul „Sf. Ilie', întemeiat în anul 1757 sau 1759. Catapeteasma bisericii, cu o greutate de aproximativ două tone, este în întregime acoperită cu aur şi găzduieşte o mulţime de icoane. Schitul Sfântul Ilie mai păstrează şi două icoane minunate: Maica Domnului Tânguitoarea şi Maica Domnului Hrănitoarea, ambele făcătoare de minuni; Mănăstrirea Iviron a fost următoarea vatră monahală vizitată. Aceasta a fost ctitorită de Ioan Iviritul, prieten al Sf. Atanasie cel Mare venit din provincia Caucazului, care se numea Ivirica, pe la anul 980. Biserica mănăstirii deţine numeroase odoare scumpe: vase, veşminte, salbe de galbeni de aur, una dăruită de Petru cel Mare, ţarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o persoană. Pe unul din pereţi este zugrăvit chipul lui Mihai Viteazul (1593-1601), ctitor domnitor. În paraclisul de la poartă se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită „Portăriţa' care a venit pe mare de la Bizanţ.

Ziua s-a încheiat cu vizitarea Schitului Lacu, unul din cele mai vechi vetre monastice româneşti din Sfântul Munte. Are hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. În cadrul sistemului de organizare athonit, aşezarea aceasta călugărească este un schit, care e dependent de Mănăstirea Sfântul Pavel, una din cele douăzeci de mari mănăstiri care guvernează în mod tradiţional Sfântul Munte. Numele nu provine de la vreun lac din împrejurimi, ci de la termenul grec lako, care înseamnă groapă. Data când a fost întemeiat acest schit nu se cunoaşte cu exactitate, dar în secolul al XVIII-lea (1754),aici vieţuiau 30 de călugări, pentru care ieromonahul Daniil de la Mănăstirea Neamţ, care construieşte în anul 1760 o biserică de lemn în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, informează episcopiagiurgiului.ro

Pentru cei mai mulţi dintre pelerini, slujba utreniei, săvârşită începând cu ora 3 dimineaţa, rămâne una dintre experienţele cele mai copleşitoare trăite pe parcursul vizitei în Muntele Sfânt.

Într-o atmosferă încărcată de misticism, generată, în penumbra din interiorul bisericii, de incantaţia tulburătoare venită parcă de dincolo de spaţiu şi timp, amplificată de mirosul dulceag de mir din aer, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, alături de un ales sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească, ocazie cu care a rostit şi un cuvânt de învăţătură în care a subliniat frumuseţea duhovnicească a vieţii monahale din Sfântul Munte. Aici, monahii se adună în biserică ştiind că nu sunt singuri, ci împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, slăvind pe Dumnezeu. Prin Dumnezeiasca Euharistie şi prin toate slujbele divine se împărtăşesc de El tainic printr-o lucrare dumnezeiască, a încheiat Preasfinţia Sa.

Duminică, 2 mai, pelerinii din Episcopia Giurgiului au vizitat Mănăstirea Marea Lavră care este cea dintâi aşezare chinovială din Athos şi prima din eparhia Sfântului Munte. Această mănăstire athonită a fost întemeiată pe la anul 963, prin osârdia pustnicului Atanasie din Trapezunda, şi cu ajutoare băneşti date de către împăraţii bizantini, Nichifor Focas (963-959) şi Ioan Tzimisca (Ioannis Tzimikes: 969-973). Mănăstirea a crescut, practic, prin grija Sfântului Atanasie Athonitul, a cărui viaţă se împleteşte inseparabil cu începuturile mănăstirii. De asemenea, un moment foarte important al pelerinajului l-a constituit prezenţa la Schitul românesc Prodromu. Este situat între Kavsokalyvia şi Marea Lavră, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857 a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie şi Nifon, după care a fost amenajat şi recunoscut drept schit. Călugări de origine română care vieţuiesc aici urmează principiul cenobitic al vieţii monastice ortodoxe. La Schitul Prodromu, delegaţia Episcopiei Giurgiului, condusă de Întâistătătorul eparhiei noastre, a fost întâmpinată de părintele stareţ Petroniu Tănase şi de întreaga obşte a schitului care şi-a manifestat bucuria de a primi pelerini români în mijlocul lor. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte a transmis binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel către toţi vieţuitorii Schitului Sfântul Ioan Botezătorul. Totodată, Chiriarhul nostru, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica schitului. La final, a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre frumuseţea aşezărilor monahale româneşti de la Sfântul Munte, care constituie o moştenire culturală deosebită a poporului nostru. Părinţii înduhovniciţi sunt îndrumători adevăraţi spre Hristos. Este important să apreciem ceea ce avem şi, totodată, să nu uităm niciodată de aceste vetre monahale vechi, care păstrează întocmai poruncile evanghelice, a încheiat Preasfinţitul Părinte. Cu această ocazie, delegaţia Episcopiei Giurgiului a vizitat şi Biblioteca Schitului Prodromu care adăposteşte un bogat fond de carte ce dă mărturie despre preocupările cărturăreşti ale vieţuitorilor acestui aşezământ în cele două secole de funcţionare. Un loc aparte îl ocupă manuscrisele de o valoare deosebită, printre care amintim Istoria Sfântului Munte, în mai multe volume, scrisă de ieromonahul Irinarh Şişman, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele decenii din secolul al XX-lea. De asemenea, a fost vizitată şi peştera Sfântului Atanasie care se găseşte în apropierea schitului. Vizita la Schitul românesc Prodromu nu s-a încheiat decât după ce pelerinii din Episcopia Giurgiului au vizitat muzeul schitului şi s-au bucurat de frumuseţea cuvintelor pline de înţelepciune ale părintelui arhim. Petroniu Tănase, stareţul schitului Prodromu.

Pelerinajul în Sfântul munte Athos s-a încheiat cu vizitarea Schitului Sf. Andrei. Aici, în 1830, doi sihaştri ruşi, Visarion şi Varsanufie, au construit o chilie; în 1874 s-a ridicat o biserică mare cu 3 altare, 19 paraclise şi 30 de clopote. Sfântul locaş adăposteşte într-o raclă capul Sfântului Apostol Andrei, părticele de la Sfântul Alex Nevski şi Sfânta Maria Magdalena.