Părintele academician Dumitru Popescu a trecut la Domnul în această noapte, iar trupul neînsufleţit al părintelui va fi depus în cursul zilei de mâine, 11 martie, la capela Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, Biserica „Sfânta Ecaterina”, după cum a declarat pentru Agenţia de Ştiri „BASILICA”, părintele profesor Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii Teologie din Bucureşti.

Decesul a survenit la spitalul Sfântul Ioan din Capitală.

De asemenea, părintele profesor Ştefan Buchiu a oferit mai multe informaţii despre personalitatea marelui academician, pentru Radio TRINITAS: „Părintele academician a fost o mare personalitate a Bisericii Ortodoxe Române şi în primul rând a teologiei ortodoxe româneşti. Dânsul a ilustrat, ca marii înaintaşi precum părintele Stăniloae, părintele Chiţescu şi ceilalţi, specificul ortodoxiei româneşti, îndeosebi, în comparaţie cu teologiile celorlalte biserici şi confesiuni creştine. A fost rector şi decan al Facultăţii de Teologie „Justinian Patriarhul” din Bucureşti. A pregătit generaţii întregi predând Teologie Dogmatică, iar astăzi majoritatea ucenicilor pe care i-a crescut sunt profesori de Teologie Dogmatică la facultăţile din ţara noastră. Opera sa teologică este remarcabilă şi a fost apreciată în ţară şi în străinătate. Faptul că a devenit membru corespondent al Academiei Române spune foarte mult despre ceea ce a reprezentat personalitatea sa, mai ales în dialogul dintre teologie şi cultură. Pe aceste teme a scris poate pentru prima dată în teologia românească, imediat după 1990. Pe de altă parte a continuat şi a dus mai departe gândirea marelui nostru teolog, părintele Dumitru Stăniloae al cărui ucenic a fost, şi a pregătit teologia ortodoxă să fie permanent în dialog cu celelalte teologii punând accentul pe legătura dintre teologie, spiritualitate şi misiunea Bisericii Ortodoxe”.

Aflăm alte informaţii şi de la pr. lect. dr. Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti: „Părintele profesor era omul sintezelor şi avea un spirit creator şi întotdeauna îi plăcea să pună problema într-un context contemporan. Teologia Dogmatică a fost întotdeauna în opera părintelui profesor, dar şi la cursurile pe care le susţinea la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a fost întotdeauna un prilej de dialog. Prilej în acest dialog dintre Teologie şi Cultură, Teologie şi Ştiinţă, titluri pe care le întâlnim în opera sa”, informează TRINITAS TV.

Detalii oferă şi pr. prof. dr. Constantin Coman din cadrul aceleaşi instituţii de învăţământ: „L-am cunoscut ca student în 1973 când începeam facultatea şi dumnealui era profesor aici. Era primul an de participare la Administraţia Facultăţii ca prorector la aceea, deoarece facultatea era Institut Teologic Universitar la vremea aceea. L-am avut profesor de Teologie Dogmatică şi l-am apreciat foarte mult împreună cu colegii mei, pentru robusteţea discursului, pentru dinamica discursului, vioiciunea. Era important pentru noi ca perspectivă. Era un om riguros în comportament şi deschis dialogului”, informează TRINITAS TV.

Părintele Dumitru Popescu s-a născut pe data de 29 iunie 1929 în com. Călugăreni, jud. Giurgiu, într-o familie preoţească înstărită, tatăl său fiind preotul Gheorghe Popescu, preotul parohiei Călugăreni iar mama sa fiind preoteasa Maria Popescu, casnică. În anul 1948 li s-a confiscat în mod abuziv averea de către statul român, fiind alungaţi din propria lor casă, tatăl părintelui profesor fiind condamnat penal şi suspendat din preoţie până în 1964.

Între 1940-1948 este elev seminarist în cadrul seminarului Teologic Ortodox Nifon Mitropolitul din Bucureşti. Între 1948-1955 e obligat să-şi întrerupă studiile din cauza situaţiei grele familiale. Îşi satisface stadiul militar, timp de trei ani, la Şinca-Veche, în jud. Braşov, într-un detaşament de muncă forţată.

Între 1955-1959 este student la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. Între 1959-1962 devine doctorandul aceleiaşi facultăţi bucureştene. Între 1962-1964 este directorul Seminarului Teologic din Bucureşti. Între 1966-1967 îşi continuă studiile postuniversitare la Facultatea de Teologie Protestantă din Lausanne, Elveţia. Tot între 1966-1967 studiază şi la Institutul Ecumenic de la Bossey din Elveţia.

Între 1968-1970, cu sprijinul direct al Patriarhului Justinian Marina, studiază la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, Italia, o universitate romano-catolică. În 1972 primeşte titlul de Doctor în Teologie, având specializarea: Teologie Dogmatică şi Simbolică, la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, cu teza: Eclesiologia romano-catolică după documentele celui de al II-lea Conciliu Vatican şi ecourile ei în teologia contemporană. Din comisia de examinare făceau parte Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae şi Prof. Nicolae Chiţescu.

Între 1972-1980 a fost prorector şi rector al Institutului Teologic din Bucureşti. Între 1980-1988, în urma unui concurs, a fost ales Director de Studii la Conferinţa Bisericilor Europene, cu sediul la Geneva, Elveţia. Între 1988-1992 este din nou rector al Institutului Teologic din Bucureşti. Între 1992-1996 a fost decan al Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Pe data de 14 mai 2005 i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Cauza de către Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia.

Între 1998-2007 a predat cursuri de Dogmatică Ortodoxă la Institutul Ecumenic şi Patristic din Bari, de pe lângă Universitatea San Tomaso din Roma, Italia. Din 2001 este membru de onoare al Academiei Române iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat titlul academic de Decan Onorific pentru întreaga sa activitate profesională şi administrativă. Statul român i-a acordat Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer. A fost membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor, în Adunarea Naţional Bisericească şi în Consiliul Naţional Bisericesc.

Părintele Dumitru Popescu a publicat 11 cărţi şi 120 de studii, în ţară şi peste hotare.