Biserica Ortodoxă Română a împlinit ieri, 4 februarie, 85 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie. Evenimentul a fost marcat printr-o şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, urmată de slujba de Te Deum, cât şi de o slujbă de pomenire a celor cinci patriarhi, săvârşite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Catedrala patriarhală, informează cotidianul „Ziarul Lumina“.

Importanţa momentului aniversar a fost scoasă în evidenţă de pr. cons. Florin Şerbănescu în cadrul plenului Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc (CNB), întrunit în Sala Sfântului Sinod. În prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pr. dr. Florin Şerbănescu a expus un studiu legat de momentul istoric petrecut la 4 februarie 1925. „Ridicarea BOR la rang de Patriarhat în anul 1925, prin hotărârea Sfântului Sinod de la 4 februarie, şi consfinţită apoi prin întronizarea patriarhului Miron Cristea la 1 noiembrie 1925, a reprezentat a consfinţire a unei istorii de aproape două milenii de creştinism pe pământ românesc, în care timp BOR a contribuit la viaţa creştinismului nu numai în sânul poporului român, ci în general pentru întreaga Ortodoxie. A fost o confirmare a faptului că Ortodoxia românească a însemnat foarte mult de-a lungul acestor milenii pentru viaţa creştină din această parte a lumii. Secole de-a rândul a continuat să fie un adevărat far, un sprijin pentru întreaga Ortodoxie, atât pe plan material, cât şi cultural, spiritual“, ne-a declarat pr. Florin Şerbănescu.

În cadrul alocuţiunii sale, pr. cons. Şerbănescu a amintit şi despre dorinţa patriarhului Miron Cristea de a ridica o „Catedrală a Mântuirii Neamului“, dorinţă împărtăşită de acesta în acea zi memorabilă. „Catedrala Mântuirii Neamului a fost o preocupare permanentă a primului patriarh al României, dar şi a celorlalţi patriarhi, mai ales a vrednicului de pomenire Părintelui nostru Teoctist, care a reluat ideea şi s-a luptat foarte mult până când a găsit locaţia pe care o avem astăzi“, a spus PF Părinte Daniel, care a vorbit şi despre noua machetă a catedralei, expusă ieri în cadrul şedinţei CNB: „Această nouă machetă arată şi faptul că Patriarhia Română a ţinut seama de sugestiile, contribuţiile şi ideile arhitecţilor şi inginerilor care au participat la cele trei simpozioane consultative, dar mai ales la cel de-al treilea simpozion consultativ, din luna decembrie (9-10 decembrie), care a contribuit mai substanţial la definirea temei de proiectare“.

Memoria momentului ridicării BOR la rang de Patriarhie a fost marcată şi printr-un Te Deum, urmat de o slujbă de pomenire săvârşită de Părintele Patriarh, alături de un sobor numeros, în Catedrala patriarhală. La final, soborul a mers la mormintele celor patru patriarhi înmormântaţi în Catedrala patriarhală, unde a săvârşit slujba de pomenire. În acelaşi timp, la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală s-a săvârşit aceeaşi slujbă la mormântul patriarhului Iustinian Marina.

După ce s-a rugat pentru pomenirea veşnică a patriarhilor României plecaţi la Domnul şi a stropit cu vin mormintele lor din catedrală, PF Părinte Patriarh Daniel a mulţumit lui Dumnezeu, pentru „binefacerile revărsate asupra Patriarhiei Române de la înfiinţarea sa“, care s-a realizat ca urmare a dorinţei poporului bine-credincios şi a dorinţei conducătorilor, atât bisericeşti, cât şi de stat. „Această dorinţă a fost îndreptăţită pentru că, în 1885, BOR a primit autocefalia, care a însemnat libertate în ceea ce priveşte administrarea şi conducerea Bisericii noastre fără oprelişti, fără condiţii impuse din afară, doar păstrând unitatea de credinţă, de viaţă liturgică şi de disciplină canonică cu Patriarhia Ecumenică şi cu toate celelalte Biserici Ortodoxe“. Nu s-ar fi putut înfăptui această ridicare în rang dacă nu s-ar fi realizat în 1918 statul unitar român. „Avem o îngemănare între libertatea poporului român, care după Războiul de Independenţă din 1877 devine independent, şi marea Unire din 1918. S-a subliniat atunci, în 1925, că de fapt libertatea şi unitatea poporului român la care a contribuit foarte mult BOR au fost o temelie puternică şi o evidenţă pentru proclamarea sau ridicarea BOR autocefale la rang de Patriarhie“.

Patriarhia înseamnă nu numai libertate de Biserică autocefală, ci şi demnitate în raport cu alte Biserici şi, în acelaşi timp, înseamnă responsabilitate mai mare. „În Biserică, orice titlu de onoare mai mare atrage după sine o responsabilitate, o exigenţă şi o jertfelnicie mai mare. Patriarhie înseamnă pentru noi o demnitate, un imbold şi o datorie de a lucra mai mult pentru Ortodoxie. BOR devenind Patriarhie are obligaţia să contribuie mai mult la apărarea şi promovarea valorilor ortodoxe pe plan naţional şi internaţional“, a mai spus PF Părinte Daniel.

„În Permanenţa CNB s-a arătat că s-au făcut foarte multe demersuri pentru ca Biserica noastră să devină autocefală şi apoi să devină Patriarhie, însă într-un mod exemplar a funcţionat şi relaţia între Stat şi Biserică. Biserica a sprijinit statul în afirmarea sa ca stat independent şi apoi ca stat unitar, contribuind la Războiul de Independenţă şi la Unirea din 1918 prin credincioşii şi clerul condus de ierarhi vrednici şi patrioţi. Iar statul a socotit că este datoria lui să recunoscă şi să afirme demnitatea BOR jertfelnice. Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca şi astăzi, împreună cu toate instituţiile de stat, să păstrăm şi să înmulţim darurile primite de la înaintaşi să le sporim, spre slava Preasfinte Treimi, spre binele Bisericii şi spre cinstirea poporului român dreptmăritor“, a conchis Patriarhul României.