Biserica Ortodoxă s-a aflat ieri, 25 iulie, în Duminica a IX-a după Rusalii. La Sfânta Liturghie s-a citit pericopa din Evanghelia după Matei, în care se relatează umblarea pe mare a Mântuitorului şi potolirea furtunii.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie în Paraclisul 'Sfântul Grigorie Luminătorul' din Reşedinţa patriarhală, unde a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a explicat înţelesurile duhovniceşti ce reies din Sfânta Evanghelie care s-a citit. 'Această Evanghelie ne arată trei adevăruri deosebite, şi anume importanţa rugăciunii de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, lupta cu încercările vieţii ca prilej de întărire în credinţă şi legătura dintre simbolul corabiei în care se aflau ucenicii şi viaţa Bisericii pe valurile învolburate ale istoriei', a spus Preafericirea Sa, după cum ne informează „Ziarul Lumina”.

Patriarhul României a explicat că Mântuitorul s-a retras în munţi pentru a se ruga după minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor, pe de o parte, pentru a se feri de lauda oamenilor, iar, pe de altă parte, pentru a mulţumi lui Dumnezeu, arătându-ne prin aceasta că rugăciunea este temelia vieţii spirituale. Preafericirea Sa a subliniat faptul că 'Mântuitorul Hristos se retrage adesea pentru a se ruga singur, întrucât vrea să ne arate că noi avem nevoie să umplem sufletul nostru cu harul iubirii milostive a lui Dumnezeu-Tatăl, ca atunci când mergem în faţa mulţimilor, să nu mergem cu sufletul gol, ci cu sufletul plin de iubirea milostivă a lui Dumnezeu faţă de oameni'.

Evanghelia ce s-a citit ieri aminteşte şi de momentul în care Petru, primind binecuvântare de la Iisus ca să coboare din corabie, a început să înainteze spre El pe valuri, însă, la un moment dat, văzând vântul tare, a început să se teamă şi să se scufunde. Patriarhul României e explicat că, 'atât timp cât Petru se uita la Iisus, legătura lui spirituală cu Mântuitorul îl ţinea deasupra apei; când, însă, a acordat mai multă importanţă stihiilor schimbătoare ale lumii acesteia decât legăturii sale cu Dumnezeu Creatorul, atunci începe să se scufunde. Stihiile lumii acesteia au pondere asupra persoanei umane. Prin aceasta vedem că, în viaţa noastră, atunci când ne aflăm în valurile ispitelor, să nu ne temem de nimic mai mult decât Îl iubim pe Hristos Dumnezeu. Numai legătura noastră cu Dumnezeu, în timp de ispită, ne poate ţine deasupra încercărilor, ne poate da curaj să nu ne scufundăm în teamă şi disperare. Cine se luptă cu greutăţile vieţii având credinţă puternică, şi privind permanent la ajutorul lui Dumnezeu, acela primeşte o putere de la Hristos, ca să nu se prăbuşească sufleteşte în teamă şi deznădejde'.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai spus: 'Corabia este simbolul Bisericii în marea învolburată a istoriei. Biserica este corabia mântuirii care ne duce de pe un tărâm pe celălalt, de la viaţa pământească efemeră la viaţa cerească eternă. Mântuitorul Iisus Hristos, prezent în corabie cu ucenicii, după ce a potolit furtuna pe mare, este prezent şi în Biserica Sa. Potolirea furtunii pe mare este o lecţie de smerenie şi, în acelaşi timp, o lecţie de încurajare. Minunea săvârşită de Mântuitorul ne arată că biruinţa vine de la Dumnezeu dacă Îl chemăm în ajutor şi spunem şi noi ca Sfântul Petru, 'Doamne scapă-ne!'.'