Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, alături de un sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat în această dimineaţă slujba de sfinţire a Catedralei Ortodoxe din Blaj cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. La acest măreţ eveniment pentru oraşul Blaj şi Arhiepiscopia Alba Iuliei au participat peste douăzeci de mii de credincioşi care au venit din multe zone ale ţării.

Din soborul de ierarhi care l-au însoţit pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române fac parte Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinţitul Vasile Someşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului şi Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, informează Radio TRINITAS.

Biserica Ortodoxă din Blaj a fost construită în perioada 1991-2010 prin perseverenţa preotului Vasile Benchea. Edificiul este ridicat în stil tradiţional bizantin, având formă de treflă. Prin contribuţia Consiliului Local şi a Consiliului Judeţean Alba lucrările la acest important edificiu religios au beneficiat în ultimii ani de un ritm mai accelerat, autorităţile alăturându-se practic efortului colectiv al credincioşilor ortodocşi din parohie. Moaştele ce s-au depus în Sfânta Masă sunt ale Sfinţilor Mucenici de la Niculiţel, Zotic, Atal, Camasie şi Filip, dăruite de Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.

Patriarhul României, în cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor după oficierea slujbei de sfinţire, a subliniat importanţa acestui eveniment deosebit transmiţând faptul că toţi credincioşii trebuie să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru această lucrare: „După orice lucrare sfântă şi mare mulţumim lui Dumnezeu. Şi când mulţumim lui Dumnezeu şi arătăm recunoştinţă înseamnă că am înţeles valoarea darurilor primite de la El. Şi atunci El mai dă daruri şi aşa ne zidim, ne edificăm şi noi spiritual în comuniunea, în relaţia noastră cu Dumnezeu, cu sfinţii Lui şi cu toţi cei care mărturisesc credinţa în Sfânta Treime şi iubesc Biserica lui Hristos. În tradiţia noastră românească şi mai ales în Moldova, dar acum şi în Transilvania în ziua sfinţirii unei Biserici, numai în ziua aceea, toţi creştinii ortodocşi care sunt prezenţi, bărbaţi şi femei, pot intra în Sfântul Altar pe uşa dinspre miazănoapte, sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă. Şi în şoaptă sau în gând se roagă Mântuitorului Hristos căci Sfânta Masă din Altar şi Altarul întreg sunt direct ale lui Hristos. Biserica poate fi şi a altor sfinţi, dar la sfinţire se spune ‘Jertfelnicul Tău acesta Hristoase sfinţeşte’. Şi credincioşii se roagă zicând: ‘Doamne Iisuse Hristoase sfinţeşte viaţa noastră şi o înfrumuseţează şi o înnoieşte aşa cum s-a sfinţit, s-a înnoit şi s-a înfrumuseţat Biserica aceasta’. Şi desigur fiecare lasă contribuţia sa după putinţă, deoarece mai sunt şi lucrări de întreţinere ale acestei Biserici şi încă mai sunt de făcut unele picturi, chiar Crucea din Sfântul Altar trebuie pictată. Această jertfelnicie şi dărnicie a noastră înseamnă că în Sfânta Cruce este ascunsă tainic bucuria Învierii. Deci, cei care cu dărnicie au zidit Biserica, au împodobit-o şi au grijă de Ea simt bucuria Învierii în sufletele lor căci prin Cruce a venit bucurie la toată lumea”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în continuare, a evocat legătura dintre Biserică şi credincioşi: „La ieşire vom stropi credincioşii cu aghiasmă, deoarece la sfinţirea Bisericii se sfinţesc şi credincioşii prezenţi, dar şi clerul, din aceeaşi apă sfinţită plină de parfumuri deosebite cu care s-a sfinţit Biserica. În troparul sfinţirii Bisericii se spune acest lucru şi anume ‘Această Casă Tatăl a zidit-o, această Casă Fiul a întărit-o, această Casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o şi a sfinţit-o’ şi adaugă ‘şi a sfinţit sufletele noastre’. Deci, Duhul Sfânt a înnoit-o, a sfinţit-o, a luminat-o şi a sfinţit sufletele noastre. Deodată cu sfinţirea Bisericii se face sfinţirea credincioşilor care s-au rugat împreună cu ierarhul sau ierarhii, împreună cu preoţii slujitori la această mare şi sfântă lucrare care este sfinţirea unei Biserici. Biserica aceasta de zid reprezintă învelişul arhitectural al Bisericii celei vii care este comunitatea credincioşilor conduşi de cler şi aflaţi permanent în rugăciune. Deci, Biserica, aşa cum se spune în rugăciunea întâi de la sfinţirea Bisericii, care se citeşte în taină, această Biserică ne reprezintă pe noi ca membre ale Trupului tainic al lui Hristos. Ea se află zidită în formă de Cruce fiindcă noi ne-am botezat în Hristos Cel răstignit şi înviat. Şi am fost mirunşi în semnul Sfintei Cruci şi purtăm Sfânta Cruce cu lănţişorul de la gât şi încă de la Botez ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci. Deci, şi comunitatea când vine la Biserică postind şi împărtăşindu-se cu Trupul lui Hristos Cel răstignit şi înviat devine cruciformă, stavroforă. Şi de aceea Biserica aceasta ne reprezintă pe noi. Şi aceasta are un nume, numele ocrotitorului, Maica Domnului şi Sfântul Apostol Andrei”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat credincioşilor prezenţi care este rolul Bisericii şi faptul că numai în ziua sfinţirii pot trece toţi credincioşii prin Sfântul Altar, ca o excepţie cu o semnificaţie deosebită: „Această Biserică este sfinţită ca şi o persoană. În vechile texte spune ‘şi cei ce intră şi se roagă într-însa’ Se vorbea ca şi despre o persoană. Biserica este personificată. În tradiţia patristică Biserica este personificată şi atunci această Biserică este icoana Împărăţiei Cerurilor care coboară pe pământ ca pe noi pământenii să ne ridice în ceruri. Noi participăm aici la o mare lucrare, o lucrare de sfinţire a unei Bisericii care este ‘antecamera Împărăţiei Cerurilor’, cum spune Sfântul Nicolae Cabasila. Iar Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului spune că ‘Biserica este Cerul pe pământ’, ca pe noi pământenii în Ceruri să ne ridice prin rugăciune, prin har, prin ceea ce primim ca arvuna Împărăţiei Cerurilor în Sfintele Taine ale Bisericii. Iată deci, lucrarea aceasta este mare şi sfântă şi noi ne bucurăm că astăzi toţi credincioşii pot să intre până la miezul nopţii în Sfântul Altar. Desigur, nu se permite în Altar să intre decât clericii care au fost sfinţiţi, hirotoniţi sau sfinţiţi, inclusiv cântăreţul şi paracliserul trebuie hirotesiţi, li se citeşte o rugăciune specială ca să intre în Altar. Astăzi, dorim să subliniem un lucru foarte important şi anume faptul că la sfinţirea Bisericii intră toţi oamenii în Altar, deoarece toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire şi la sfinţenie. Noi nu avem numai sfinţi bărbaţi, ci o mulţime de sfinţi femei, muceniţe sau martire şi cuvioase. O mulţime de mame care au crescut copii în credinţă au devenit sfinte. Deci, Altarul care simbolizează Împărăţia Cerurilor, în ziua sfinţirii Bisericii se deschide pentru toţi cei care mărturisesc credinţa în Sfânta Treime, deoarece Altarul este simbolul, este icoana, este arvuna Împărăţiei Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh. Se trece peste regulile de disciplină obişnuită pentru a arăta că toţi oamenii sunt chemaţi la sfinţenie şi la sfinţire. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să simţim bucuria chemării la mântuire şi la sfinţenie prin lucrarea sfântă a Bisericii şi prin săvârşirea faptelor bune spre Slava Preasfintei Treimi şi pentru a noastră mântuire. Amin!”.