Mâine, 11 martie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Acesta a fost patriarh între anii 634-638 şi unul dintre primii apărători ai Ortodoxiei, alături de Sfântul Maxim Mărturisitorul, care a respins ca eretică învăţătura monotelită.

Mai multe informaţii a oferit pentru TRINITAS TV, părintele profesor universitar Constantin Pătuleanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova: „La 634 este ales pe Scaunul Patriarhal din Ierusalim şi chiar în Scrisoarea lui de întronizare, în cuvântarea lui vorbeşte despre erezia monotelită şi stabileşte foarte clar care este învăţătura ortodoxă”.

Deşi ajunsese un renumit profesor de retorică, Sofronie s-a retras ca monah la Mănăstirea Sfântul Teodosie de lângă Ierusalim: „Aşezându-se în această mănăstire se împrieteneşte foarte repede cu Ioan Moshu care vieţuia în această mănăstire şi care era cunoscut deja ca un călugăr îmbunătăţit. Se pare că diferenţa dintre cei doi nu a fost atât de mare, deoarece Ioan Moshu la rândul său nu-l ţine neapărat ca ucenic pe Sofronie, ci îl consideră ca pe un prieten”.

Sfântul Sofronie s-a remarcat şi prin scrierea a numeroase lucrări pastorale şi dogmatice. Dintre acestea cea mai cunoscută este „Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca”, care se citeşte în biserici în Postul Mare, alături de Canonul Sfântului Andrei Criteanul.

Moaştele Sfântului Sofronie au fost aduse spre închinare în ţara noastră la Catedrala patriarhală din Bucureşti, între 28 noiembrie şi 2 decembrie 2008, de către o delegaţie a Bisericii Ortodoxe din Grecia. De asemenea, pentru scurt timp, la sfintele moaşte s-au putut închina şi locuitorii Galaţiului.