La 25 decembrie Biserica Ortodoxă prăznuieşte Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut asemenea nouă, afară de păcat, a luat trup din pântecele Fecioarei Maria, a vieţuit pe pământ 33 de ani şi apoi prin pătimirea, crucea, moartea, învierea şi înălţarea de-a dreapta Tatălui a ridicat întreaga fire omenească la măsura dumnezeiască, informeaza Arhiepiscopia de Alba-Iulia.

Ne-a înfiat din nou pe toţi oamenii şi ne-a arătat calea prin care putem să devenim fiii lui Dumnezeu după har. Taina Naşterii lui Iisus Hristos este una din tainele credinţei noastre, este taina coborârii Fiului lui Dumnezeu la noi oamenii şi a înălţării noastre la Dumnezeu. „Dumnezeu s-a făcut om ca pe om să-l îndumnezeiască”, spun Sfinţii Părinţi. Aceasta este Taina dreptei credinţe: „Dumnezeu S-a arătat în trup (I Tim. 3, 16), S-a făcut pe Sine „asemenea cu chipul smeritului nostru trup, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale” – cum se roagă preotul în Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare.

Noi românii numim acest praznic Crăciun, cuvânt latinesc care derivă de la cuvântul creatio şi care înseamnă creaţie. Într-adevăr este vorba de a doua creaţie a lumii, începută în istorie prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care, „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om” – mărturisim noi în Crez.

Despre naşterea lui Iisus Hristos şi despre evenimentele legate de ea au scris Sfinţii Evanghelişti Matei – în capitolele 1 şi 2 - şi Luca – în capitolul 2, iar Biserica a cuprins în slujbele sale întreaga teologie a praznicului, pe înţelesul tuturor.
În troparul sărbătorii mărturisim: „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie”. Iar condacul Naşterii ne învaţă că: „Fecioara, astăzi, pe cel mai presus de fiinţă naşte. Şi pământul peştera, Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.” Prin Întrupare Sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a arătat şi nouă care este cale care duce la Dumnezeu. Această cale e calea smereniei, calea poruncilor, calea iubirii dumnezeieşti pe care au urmat-o sfinţii şi pe care suntem chemaţi şi noi, prin viaţa noastră de fiecare zi, să o urmăm.
Ca să-L putem întâmpina şi noi pe Domul Hristos cu vrednicia magilor de acum două milenii, care văzând steaua au mers după stea şi L-au căutat până L-au găsit, şi L-au întâmpinat cu daruri vrednice de un fiu de împărat, şi noi trebuie să trăim în aşa fel încât să avem aurul credinţei, tămâia rugăciunii şi smirna de bună mireasmă a nădejdii.