Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ţinut ieri, 1 martie a.c., un cuvânt de învăţătură în Paraclisul Reşedinţei patriarhale şi a explicat înţelesurile duhovniceşti ale Evangheliei Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai, numită şi a „Lăsatului sec de brânză“. Părintele Patriarh a subliniat că singura cheie a înţelesurilor din Evanghelia acestei duminici se află în ultimele cuvinte ale acestei lecturi: „Unde este comoara ta, acolo este şi inima ta“.

Patriarhul României a arătat că Evanghelia ce s-a citit ieri, la Sfânta Liturghie, ne arată trei învăţături deosebit de importante şi semnificative pentru perioada postului în care intrăm.

Părintele Patriarh a subliniat în cuvântul său că, la începutul acestei Evanghelii, Mântuitorul Iisus Hristos vorbeşte despre iertarea păcatelor, despre iertarea greşelilor semenilor noştri, ca premisă sau ca o condiţie pentru iertarea păcatelor noastre de către Tatăl din ceruri. „Duminica aceasta ne arată că trebuie să iertăm greşelile semenilor noştri, pentru ca Dumnezeu-Tatăl din ceruri să ne ierte greşelile sau păcatele noastre. Prin această Evanghelie, ne învaţă că relaţia noastră cu Dumnezeu depinde de relaţia noastră cu semenii noştri. Nu ne putem uita spre Dumnezeu, nu ne putem îndrepta spre Dumnezeu neglijând semenii noştri, fiindcă fiecare om este chipul lui Dumnezeu întors spre noi şi, ca atare, există o legătură specială între Dumnezeu şi fiecare om creat după chipul Său. Aproapele nostru cel văzut este cea dintâi întâlnire cu lucrarea lui Dumnezeu în lume, pentru că fiecare om este chemat la comuniune veşnică cu Dumnezeu şi toţi oamenii întreolaltă sunt chemaţi la comuniune cu Dumnezeu. Modul în care noi arătăm iubire faţă de semeni contribuie mult la construirea şi cultivarea, adâncirea şi luminarea relaţiei sau legăturii noastre cu Dumnezeu, Care din milostivire a creat pe om şi din dragoste doreşte ca fiecare om să participe, să se împărtăşească de viaţa şi fericirea veşnică a Preasfintei Treimi“. Evanghelia ne îndeamnă mai întâi la iertare. Nu se poate intra în post, ca luptă duhovnicească, de curăţire de păcate şi de luminare a sufletului pentru Învierea şi bucuria Învierii lui Hristos dacă nu iertăm, după cum a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că, dacă primul pas pentru intrarea în perioada postului este împăcarea cu toţi oamenii, cu toţi cei care ne-au greşit sau cărora noi le-am greşit, cel de-al doilea adevăr pe care ni-l arată Evanghelia în privinţa pregătirii noastre pentru Postul Mare este modul de postire, subliniind că „trebuie să postim cu bucurie, ca să nu ne arătăm oamenilor că postim. Trebuie să postim cu smerenie, dar nu cu întristare. Mântuitorul vrea să ne arate că, în timpul postirii, nu trebuie să devenim atât de izolaţi, de întristaţi, încât să nu mai comunicăm cu semenii în mod firesc. Îngrijirea părului şi spălarea feţei înseamnă un comportament firesc, normal, a fi om între oameni, fără a atrage atenţia prin semne exterioare asupra postului, care este o lucrare interioară, sufletească“. Patriarhul românilor a mai precizat că „atât rugăciunea, cât şi postul, fiind lucrări interioare duhovniceşti, trebuie să fie prezentate mai întâi Tatălui din ceruri, ca ofrandă a recunoştinţei, a iubirii noastre faţă de Dumnezeu. Când postim şi ne rugăm, cultivăm relaţia noastră cu Dumnezeu, relaţia noastră intimă, tainică cu Dumnezeu“.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat că această lucrare tainică, interioară a postului este o jertfă pe care noi o facem din iubire faţă de Dumnezeu, prin care arătăm că nu suntem constrânşi, ci vrem să arătăm că, mai mult decât darurile materiale pe care le primim de la Dumnezeu, ne interesează darurile duhovniceşti, spirituale şi, de asemenea, mai mult decât darurile lui Dumnezeu, din creaţie, pentru noi contează Dăruitorul, Cel Care ne dăruieşte darurile cele veşnice, viaţa veşnică, bucuria veşnică, fericirea veşnică.

În final, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a precizat faptul că Evanghelia ne mai vorbeşte, în ultima parte, despre adunarea comorilor. „Aceste comori pot fi trecătoare, din lumea aceasta şi legate de lumea aceasta, dar faptul că Mântuitorul ne vorbeşte de comori netrecătoare şi de inima care adună în ea comori netrecătoare, ne duce cu gândul la comorile duhovniceşti, care nu dispar, care nu se fură, care nu se deteriorează, care nu se descompun. Şi aceste comori sunt însăşi prezenţa lui Dumnezeu în noi, sunt darurile Duhului: bunătatea, credinţa, dragostea, răbdarea, sfinţenia, pacea pe care o dă Duhul Sfânt, sunt roadele Duhului Sfânt, sunt comorile netrecătoare. Şi acestea se dobândesc prin postire, prin rugăciune, prin milostenie, prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, prin spovedanie. Prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, se adună comorile Duhului Sfânt ca virtuţi care cresc în sufletul nostru. Prin botez am primit seminţele acestor daruri, dar, prin nevoinţă, prin rugăciune, prin fapte bune, seminţele darurilor Sfântului Duh de la botez cresc şi se fac comori în sufletul nostru. Evanghelia ne îndeamnă să ne îmbogăţim în Duhul Sfânt, să ne înduhovnicim“, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh.

Sursa: ziarullumina.ro