Biserica Ortodoxă s-a aflat astăzi, 7 martie, în Duminica a treia din Postul Sfintelor Paşti, numită şi a Sfintei Cruci.

La Catedrala Patriarhală din Bucureşti, Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a ţinut şi un cuvânt de învăţătură la Evanghelia acestei zile: „Evanghelia pe care aţi ascultat-o astăzi este una foarte concentrată. În cuvinte puţine Mântuitorul Iisus Hristos ne arată Lumina vieţii noastre ca lumina Sfintei Cruci şi a Sfintei Învieri. Şi mai întâi Mântuitorul ne spune «De voieşte cineva să vină după Mine». Deci, El face apel la libertatea noastră, nu forţează pe nimeni. El cheamă, dar nu constrânge. El invită, dar nu face presiune. «De voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de Sine, să-şi ia Crucea Sa şi să-Mi urmeze Mie». Trei condiţii principale sunt puse pentru orice om care doreşte să fie creştin sau ucenic al lui Hristos: lepădarea de Sine, luarea, purtarea sau asumarea Crucii şi urmarea lui Hristos. Adică să împlinim în viaţa noastră poruncile Mântuitorului Iisus Hristos, să ascultăm de El, să trăim în comuniune cu El, să-I cerem ajutorul Său, pentru ca să putem împlini în viaţa noastră poruncile Sale”.

În cuvântul său, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat de ce a treia duminică din Postul Păresimilor este dedicată Sfintei Cruci: „Această Duminică a treia din Post, numită Duminica Sfintei Cruci, a fost rânduită de Biserică pentru a ne încuraja în urcuşul nostru duhovnicesc spre Înviere, spre Sfintele Paşti, întrucât Sfânta Cruce este semn de biruinţă al lui Hristos asupra păcatului, asupra morţii şi asupra iadului. Sfânta Cruce este armă de biruinţă împotriva duhurilor rele, împotriva ispitelor, împotriva tuturor încercărilor venite de la demoni sau de la oameni, ca să ne despartă de Hristos Dumnezeu. Deci, ca semn de biruinţă este el astăzi cinstit, nu ca semn de suferinţă, ci ca semn de biruinţă după ce a trecut prin suferinţă şi de aceea noi o numim Sfânta şi de viaţa făcătoare Cruce a lui Hristos. Acum, la mijlocul Postului, cei care au slăbit în curajul lor de a posti, de a se ruga, de a se pocăi sunt îndemnaţi prin semnul Sfintei Cruci, prin cinstita Cruce scoasă în văzul tuturor în mijlocul Bisericii, ca să se încurajeze, să se îmbărbăteze spre a urca duhovniceşte în interiorul sufletului spre întâlnirea cu Hristos Cel răstignit şi înviat”.

Crucea are numeroase înţelesuri spirituale în Sfânta Scriptură: „Crucea ne arată neputinţa noastră de a fi ceea ce dorim noi şi mai ales de a fi ceea ce doreşte Dumnezeu ca să fim noi. Crucea este deci, o neputinţă care aduce suferinţă. Crucea poate fi o boală incurabilă purtată toată viaţa. Crucea poate să fie o copilărie trăită ca orfani de părinţi. Poate să fie o văduvie lungă. Poate să fie o neîmplinire. În multe feluri Crucea ne arată că ceva ne lipseşte. Că adesea suntem răstigniţi între dorinţă curată şi neîmplinire idealului propus. Sfântul Apostol Pavel zice: «Nu fac binele pe care-l voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc pe acela îl săvârşesc». Crucea ne arată că păcatul, ca boală a sufletului, se răsfrânge adesea şi ca boală a trupului. Şi că nu putem prin noi înşine să trăim veşnic, deşi suntem creaţi după Chipul lui Dumnezeu cel veşnic şi dorim să trăim veşnic. Deci, constatând limitele noastre, neputinţele, suferinţele, necazurile, Hristos ne îndeamnă să le aducem la El, să nu le purtăm singuri, neputinţele, suferinţele, limitările, necazurile, ci să le ducem la El cel răstignit, Care e obişnuit cu suferinţa”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit, de asemenea, că materialitatea acestor vremuri nu poate duce la mântuirea noastră: „Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos în Evanghelia de astăzi ne mai arată că orice victorie sau biruinţă în cele materiale nu foloseşte la nimic. «Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă îşi pierde sufletul său »? Nu foloseşte la nimic să adunăm lucruri materiale în jurul nostru, dacă sufletul nostru se desparte de Dumnezeu şi îşi pierde mântuirea. «Ce poate da omul în schimb pentru sufletul său»? Nimic. Iar sufletul se mântuieşte numai în măsura în care se uneşte cu Dumnezeu. De ce? Fiindcă numai Dumnezeu este veşnic viu. Şi numai cine crede în Dumnezeu şi se uneşte cu El prin rugăciune, prin Sfintele Taine şi prin faptele bune se mântuieşte, adică dobândeşte viaţa veşnică”.

Biserica Ortodoxă i-a prăznuit astăzi, 7 martie, pe Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Episcopi din Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatador, Capiton, Elpidie şi Eterie, informează TRINITAS TV.