Ieri, 7 martie, în duminica a III-a a Sfântului şi Marelui Post, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la Catedrala patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură, informează cotidianul „Ziarul Lumina“. Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat că această duminică aşezată la mijlocul Postului Sfintelor Paşti este sărbătoarea care ne arată şi ne îndeamnă să avem în centrul vieţii noastre pe Hristos Cel Răstignit şi Înviat.

Preafericirea Sa a arătat că în această zi cinstim în mod deosebit Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos şi că în taina Sfintei Cruci, descoperită pe cer Sfântului Împărat Constantin şi apoi găsită în pământ de mama sa Elena, este arătată unirea prin Domnul Hristos a cerului cu pământul. „Această duminică a III-a din Post, numită Duminica Sfintei Cruci, a fost rânduită de Biserică pentru a ne încuraja în urcuşul nostru duhovnicesc, spre Înviere, spre Sfintele Paşti. Întrucât Sfânta Cruce este semn de biruinţă a lui Hristos asupra păcatului, asupra morţii şi asupra iadului, ea este şi armă de biruinţă, împotriva duhurilor rele, împotriva ispitelor şi a tuturor încercărilor venite de la demon sau de la oameni ca să ne despartă de Hristos Dumnezeu. Ca semn de biruinţă este cinstită Sfânta Cruce, nu ca semn de suferinţă, de biruinţă după ce am trecut prin suferinţă, şi de aceea noi o numim Sfânta şi de Viaţă Făcătoare Cruce a lui Hristos“, a spus PF Părinte Patriarh Daniel.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că prin semnul Sfintei Cruci, acum în mijlocul postului, cei care au slăbit oarecum în curajul lor de a posti, de a se ruga, de a se pocăi sunt îndemnaţi spre a urca duhovniceşte în interiorul sufletului spre întâlnirea cu Hristos Cel Răstignit şi Înviat.

Preafericitul Părinte Patriarh a evidenţiat condiţiile principale pentru cei care doresc să fie ucenici adevăraţi ai lui Hristos. „Trei condiţii principale sunt puse pentru orice om care doreşte să fie creştin sau ucenic al lui Hristos: lepădarea de sine, luarea sau asumarea Crucii şi urmarea lui Hristos, adică să împlinim poruncile lui Dumnezeu, să ascultăm de El, să trăim în comuniune cu El, să-I cerem ajutorul Său pentru ca să putem împlini în viaţa noastră poruncile Sale. Lepădarea de sine nu înseamnă desfiinţarea de sine, ci lepădarea unui mod egoist de a trăi. Înseamnă schimbarea modului de viaţă, şi anume să nu mai avem în centrul vieţii noastre persoana noastră, ci legătura de iubire cu Dumnezeul Cel veşnic şi cu semenii noştri.

Dacă viaţa noastră este trăită în mod egoist, trecător şi limitat, nu este pe calea mântuirii, dar când este centrată în Hristos, Dumnezeu-Omul, atunci ea se umple de iubirea cea nesfârşită a lui Dumnezeu şi devine comuniune eternă cu Dumnezeu, încă de aici. În această iubire reciprocă iubim şi noi pe semenii noştri.

A doua condiţie este luarea, purtarea sau asumarea Crucii. Luarea Crucii are aici un înţeles duhovnicesc. Nu înseamnă o purtare a lemnului Crucii pe spate, ci de a constata că viaţa noastră este supusă limitării şi fragilităţii. Crucea ne arată neputinţa noastră de a fi ceea ce dorim noi şi a fi ceea ce doreşte Dumnezeu ca să fim noi. Crucea este o neputinţă care aduce suferinţă. Crucea poate fi o boală incurabilă purtată toată viaţa sau ca o copilărie trăită ca orfan de părinţi, poate să fie o văduvie lungă sau poate să fie o neîmplinire. Întotdeauna Crucea ne arată că ceva ne lipseşte, că adesea suntem răstigniţi între dorinţă curată şi neîmplinirea idealului propus“, a arătat Părintele Patriarh Daniel.

Patriarhul României a explicat: Crucea ne arată că păcatul ca boală a sufletului se răsfrânge adesea şi ca boală a trupului. Constatând limitele noastre, Hristos ne îndeamnă să le aducem la El, să nu le purtăm singuri, ca Unul care a cunoscut suferinţa.

„Singurătatea sporeşte suferinţa, dar dacă suferinţa noastră este purtată în comuniune de iubire şi de rugăciune către Hristos, atunci suferinţa noastră se diminuează. Mântuitorul Iisus Hristos ne cheamă ca, atunci când trecem prin suferinţă, necazuri sau boală, să nu ne răzvrătim, ci să ne pocăim, să nu ne îndepărtăm, ci să ne apropiem de Dumnezeu, să ne rugăm mai mult, să postim mai mult, să ne pocăim mai mult şi să ne împărtăşim mai des cu Trupul şi Sângele Său. Hristos ne cheamă să ne luăm crucea, suferinţa şi neputinţa noastră şi să le aducem pe toate la El, pentru ca El să schimbe suferinţa în speranţă şi să transforme Crucea în scară către Dumnezeu“, a spus PF Daniel.

În final, Preafericirea Sa a explicat că „în Evanghelia de azi Mântuitorul Hristos ne mai arată că nu-i foloseşte la nimic omului grija pentru lucrurile materiale sau să câştige lumea dacă îşi pierde sufletul său, iar pentru a-şi câştiga sufletul său este nevoie de unirea lui cu Dumnezeu. Mântuitorul vorbeşte şi despre slava Împărăţiei Cerurilor, arătând prin aceasta legătura dintre Cruce şi slava Învierii, dintre pocăinţă pentru păcatele noastre şi biruinţa asupra păcatelor ca binecuvântare de la Hristos şi ca arvună a bucuriei Sfintelor Paşti“.