Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, Canonul Sfântului Andrei Criteanul, Deniile şi Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul sunt pentru toţi credincioşii elementele liturgice definitorii ale Postului Mare. Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este cunoscută încă din secolul al IV-lea. Ea se rosteşte în cadrul slujbelor începând cu miercurea din săptămâna lăsatului sec de brânză şi până la Denia din Sfânta şi Marea Vineri.

Mai multe informaţii a oferit pentru TRINITAS TV, părintele profesor Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti: „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul are trei părţi distincte şi extrem de sugestive. Noi ne adresăm lui Dumnezeu ca Stăpân şi Împărat al nostru, al sufletelor noastre de la care cerem ajutorul. Şi cerem să îndepărteze de la noi aceste patru păcate pe care Sfântul le numeşte duhuri, în sensul că este şi o anumită influenţă a duhurilor rele. Se începe cu trândăvia sau lenea, grija de foarte multe. La fel şi duhul stăpânirii, al fel şi grăirea în deşert”.

Atunci când rostesc rugăciunea Sfântului Efrem Sirul credincioşii se închină până la pământ, metania fiind semnul pocăinţei şi al ridicării din păcat: „În partea a doua a rugăciunii se cer în contrapondere patru virtuţi. Noi cerem aici duhul curăţiei, deoarece trebuie să iubim curăţia faptelor noastre, dar şi a gândurilor, deoarece din gânduri sau din inimă, spune Mântuitorul, izvorăsc faptele noastre. Duhul gândului smerit îl cerem, deoarece fără smerenie noi nu putem să înaintăm. În al treilea rând duhul sau virtutea răbdării este extrem de necesar. Nu în ultimul rând duhul sau virtutea dragostei. În a treia parte a rugăciunii la fel de importantă cerem de la Dumnezeu ca să ne cunoaştem păcatele şi să nu judecăm pe aproapele nostru”.

Sfântul Efrem Sirul, care a trăit între anii 306-373, este unul din cei mai cunoscuţi şi prolifici imnografi răsăriteni.