În cea de-a treia zi a Crăciunului, Biserica îl sărbătoreşte pe Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan.

Numărului mare al creştinilor primelor comunităţi, precum şi faptul că iudeii elenişti se plângeau apostolilor că văduvele lor sunt nedreptăţite la împărţirea ajutoarelor au constituit argumentul hotărâtor pentru alegerea şi hirotonirea primilor şapte diaconi din istoria Bisericii creştine (Faptelor Apostolilor 6, 5)). Primul dintre diaconi purta numele de Ştefan. Pentru faptul că era misionar curajos al lui Hristos, a fost ucis cu pietre. Martiriul său este descris în cartea Faptelor Apostolilor 6-7.

În decembrie 415 preotul Luchian din Kefar-Gamala, din ţinutul Ierusalimului, a avut o întreită viziune în urma căreia s-a descoperit mormântul şi moaştele sfântului. Moaştele Arhidiaconului Ştefan aduse de un mare sobor de preoţi condus de patriarhul Ierusalimului, Juvenal, împreună cu episcopul Ioan au fost depuse într-o biserică din Sion, unde activase Sfântul Ştefan ca diacon. Sfintele sale moaşte au stat aici până la 14 ianuarie 460, când au fost mutate în bazilica zidită de împărăteasa Evdochia pe locul martiriului său. Despre aceasta, Evagrie Ponticul a scris: „Evdochia i-a ridicat Sfântului Ştefan un sanctuar măreţ, remarcabil prin dimensiunile şi frumuseţea sa. El se află situat la mai puţin de un stadiu de Ierusalim“. Toate acestea au fost dovedite mai târziu şi de săpăturile şi cercetările arheologice care între anii 1883-1885 au scos la iveală o biserică de mărime considerabilă, iar mai târziu s-a descoperit în interiorul ei o criptă.