Cuvântul de salut al SS Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol


Preafericirea Voastră Părinte Patriarh Daniel, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Autocefale Române,


Iubitul nostru frate şi împreună-slujitor întru Hristos Dumnezeu, îmbrăţişându-Vă frăţeşte în Domnul, Vă salutăm cu bucurie.

Am aflat cu mare plăcere despre declararea anului curent ca an aniversar în cinstea Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscop al Cezareii Capadociei, şi de Congresul teologic internaţional organizat în luna noiembrie de către Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian“ a Universităţii din Bucureşti, în memoria acestui extraordinar sfânt al Bisericii noastre în particular, şi al tuturor veacurilor în general.

Fără îndoială, Sf. Vasile a primit pe drept cuvânt titlul de „Mare“ - poate mai mare decât oricare altul în îndelungata istorie a Bisericii noastre. Căci, puţini au avut, într-o viaţă atât de scurtă, de mai puţin de o jumătate de secol, o influenţă atât de mare şi o asemenea strălucire. Iată de ce un alt „mare“ între sfinţi, Sf. Fotie - predecesorul nostru şi arhiepiscop al Constantinopolului în secolul al IX-lea - spunea despre Sf. Vasile că „excela în toate: în folosirea limbii ca şi în cunoaşterea filosofiei; în talent politic şi, de asemenea, în cel oratoric; în viaţa personală şi în cea de păstor deopotrivă.“

Care alt teolog remarcabil ar fi putut, în acelaşi timp, să formuleze teologia celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, la care din păcate nu a mai trăit ca să participe şi, în acelaşi timp, să apere Biserica împotriva ereziei ideologice tot mai răspândite a lui Eunomie? Care alt păstor cu minte strălucită ar fi putut să se ocupe în acelaşi timp de primirea schismaticilor, să critice extremismul unor monahi, să creeze instituţii pentru ajutorarea săracilor? Care alt teolog harismatic ar fi putut trasa linia de demarcaţie dintre kerygma şi dogma sau între akribeia şi oikonomia şi, în acelaşi timp, să dea formulări cu totul noi, deschizătoare de perspective, despre crearea universului? Ce alt administrator ar fi putut menţine echilibrul între imensele responsabilităţi pastorale şi liturgice ale diocezei sale, într-un moment critic din istoria Bisericii, şi în acelaşi timp să reformeze viaţa monahală a Bizanţului într-o epocă de expansiune a monahismului?

Adevărul este că semnificaţia personalităţii Sf. Vasile cel Mare nu a fost niciodată mai actuală decât astăzi. Căci, avem nevoie de interpretarea sa creativă a Sf. Scripturi şi a Tradiţiei, pentru a putea face faţă problemelor cruciale de astăzi, cum sunt poluarea mediului şi schimbarea climei la nivel global. Avem nevoie de sensibilitatea sa pastorală cu privire la unitatea Bisericii, pentru a răspunde unor probleme critice de ordin ecleziastic, cum este unitatea Bisericii Ortodoxe în întreaga lume. Şi avem nevoie de perspectiva sa echilibrată, în domeniul doctrinei şi al spiritualităţii, pentru a ne adresa mesajul de creştini ortodocşi către celelalte confesiuni creştine şi către diversele comunităţi religioase. Şi, mai presus de toate, avem nevoie de mijlocirea şi de inspiraţia sa, pentru a găsi harul lui Dumnezeu în propriile inimi, în sufletele fraţilor şi surorilor noastre, ca şi în cel mai mic fir de praf din întreaga lume creată.

Fie ca acest congres să le aducă organizatorilor şi participanţilor toate aceste binecuvântări. Şi, prin Preafericirea Voastră, iubite frate şi împreună-slujitor în Domnul, le transmit tuturor rugăciunile noastre cele mai fierbinţi pentru discuţii rodnice şi pentru concluzii edificatoare.

Iubitul Frate întru Hristos al Preafericirii Voastre,


† Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului şi al Noii Rome şi Patriarh Ecumenic