Sfinţii Cuvioşi Onufrie de la Vorona şi Chiriac de la Tazlău ostenitori pe pământ românesc
Biserica Ortodoxă Română cinsteşte astăzi, 9 septembrie, pe Sfinţii Cuvioşi Onufrie de la Vorona şi Chiriac de la Tazlău.
Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia, probabil într-o familie nobilă, căci a ajuns să fie guvernator al guberne ruseşti. Dorind să intre în viaţa monahală şi-a lăsat familia, onoarea rangului şi patria sa în jurul anului 1749, venind în Moldova. Îl atrăsese aici renumele unor mari pustnici, ascunşi de ochii lumii în adâncul codrilor. A vieţuit astfel timp de 15 ani, crescând duhovniceşte în preajma unor aleşi părinţi, precum Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicicovski. Acesta din urmă îl va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Auzind de alţi pustnici români şi ruşi sporiţi duhovniceşte, care vieţuiau în ţinutul Botoşanilor, va intra în anul 1764 în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în sihăstrie. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Când s-a apropiat sfârşitul vieţii Cuviosului Onufrie şi a sosit timpul să încredinţeze curatul său suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte de aceasta. În noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se împărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat în apropiere, şi i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelaşi înger îl va călăuzi până la peştera Cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Şi cerând să meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Proclamarea oficială a canonizării Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona a avut loc la 8-9 septembrie 2005, la Mănăstirile Vorona şi Shăstria Voronei.
Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău s-a născut la începutul secolului al XVII-lea într-o familie de credincioşi din satul Mesteacăn, din ţinutul Neamţului. De mic copil, fiind luat de către părinţi la sfintele slujbe de la Mănăstirea Tazlău, a simţit chemarea către viaţa monahală, intrând din fragedă tinereţe în obştea Mănăstirii Tazlău. Prin râvna sa duhovnicească dobândeşte haina călugăriei, ostenindu-se în rugăciuni neîncetate, ascultare şi post îndelungat. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului. După puţină vreme a fost hirotonit fără voia lui, diacon şi preot. Dobândind darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor şi al izgonirii demonilor, el devine foarte căutat de mulţimile de călugări şi credincioşi. Faptele cele mai alese ale vieţii Cuviosului Chiriac de la Tazlău sunt: dragostea şi râvna duhovnicească, nevoinţa pustnicească, smerenia, desăvârşita ascultare, tăcerea, postirea îndelungată şi neîncetata rugăciune. Trece la Domnul în jurul 1660, fiind înmormântat în pridvorul bisericii mănăstirii. La 5-7 martie 2008 s-a hotărât de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, canonizarea Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău.
Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia, probabil într-o familie nobilă, căci a ajuns să fie guvernator al guberne ruseşti. Dorind să intre în viaţa monahală şi-a lăsat familia, onoarea rangului şi patria sa în jurul anului 1749, venind în Moldova. Îl atrăsese aici renumele unor mari pustnici, ascunşi de ochii lumii în adâncul codrilor. A vieţuit astfel timp de 15 ani, crescând duhovniceşte în preajma unor aleşi părinţi, precum Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicicovski. Acesta din urmă îl va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Auzind de alţi pustnici români şi ruşi sporiţi duhovniceşte, care vieţuiau în ţinutul Botoşanilor, va intra în anul 1764 în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în sihăstrie. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Când s-a apropiat sfârşitul vieţii Cuviosului Onufrie şi a sosit timpul să încredinţeze curatul său suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte de aceasta. În noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se împărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat în apropiere, şi i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelaşi înger îl va călăuzi până la peştera Cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Şi cerând să meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Proclamarea oficială a canonizării Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona a avut loc la 8-9 septembrie 2005, la Mănăstirile Vorona şi Shăstria Voronei.
Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău s-a născut la începutul secolului al XVII-lea într-o familie de credincioşi din satul Mesteacăn, din ţinutul Neamţului. De mic copil, fiind luat de către părinţi la sfintele slujbe de la Mănăstirea Tazlău, a simţit chemarea către viaţa monahală, intrând din fragedă tinereţe în obştea Mănăstirii Tazlău. Prin râvna sa duhovnicească dobândeşte haina călugăriei, ostenindu-se în rugăciuni neîncetate, ascultare şi post îndelungat. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului. După puţină vreme a fost hirotonit fără voia lui, diacon şi preot. Dobândind darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor şi al izgonirii demonilor, el devine foarte căutat de mulţimile de călugări şi credincioşi. Faptele cele mai alese ale vieţii Cuviosului Chiriac de la Tazlău sunt: dragostea şi râvna duhovnicească, nevoinţa pustnicească, smerenia, desăvârşita ascultare, tăcerea, postirea îndelungată şi neîncetata rugăciune. Trece la Domnul în jurul 1660, fiind înmormântat în pridvorul bisericii mănăstirii. La 5-7 martie 2008 s-a hotărât de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, canonizarea Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău.
|
Numărul total de ştiri postate: 26,825
Åžtiri Patriarhie
La deschiderea şedinţei Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor, care are loc astăzi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel rosteşte următorul cuvânt de evaluare a activităţilor din anul 2011:
În anul 2011, în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor, au funcţionat un număr de 687 parohii, ...
La Catedrala Patriarhală, în această dimineață, începând cu orele 8:30, s-a oficiat slujba Te Deumului de către Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența membrilor Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei ...
În Sala Conventus a Palatului Patriarhiei a avut loc ieri, 3 februarie 2012, o nouă întâlnire de planificare şi coordonare în cadrul proiectului european 'FORTE - Formare trainică pentru parteneriat social'. Întâlnirea, la care au participat toţi membrii echipelor din ...
În această perioadă cu vreme deosebit de rece în majoritatea regiunilor ţării, Patriarhia Română îndeamnă clerul şi credincioşii din parohii şi mănăstiri ca împreună cu birourile de asistenţă socială de la eparhii şi cu autorităţile locale să ajute persoanele fără ...
Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor, ne informează:
Sâmbătă, 4 februarie 2012, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, se vor desfăşura lucrările şedinţei anuale a Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Activitatea din anul ...
Biserica Ortodoxă a prăznuit ieri, 2 februarie 2012, Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos de către Dreptul Simeon şi Proorociţa Ana, la Templul din Ierusalim, la 40 de zile de la Naştere. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de ...
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit la Sărbătoarea Întâmpinării Domnului în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală a explicat credincioşilor prezenţi semnificaţia sărbătorii.
„Acest eveniment se înscrie în tradiţia iudaică potrivit căreia la ...
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE, ne informează:
Referitor la comentariile apărute în mass-media din ultimele zile în legătură cu hotărârile Adunărilor eparhiale ale unor eparhii din Transilvania de revenire sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei Ardealului, Patriarhia Română face următoarele precizări:
Hotărârile ...
Aniversări
4 februarie 1925 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăşte înfiinţarea Patriarhiei Române
30 ianuarie 1875 S-a născut în Sohodol, jud. Alba, episcopul Stan Vasile
29 ianuarie 1903 S-a născut în Biertan, jud. Sibiu, episcopul Popovici Nicolae
Comemorări
27 ianuarie 1708 A trecut la cele veşnice mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti (1668-1672 şi 1679-1708)
26 ianuarie 2012 110 ani de la trecerea la cele veÅŸnice a Mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei
