Sfinţii Patruzeci de Mucenici, sărbătoriţi astăzi, 9 martie, au pătimit în oraşul Sevastia din Armenia, în vremea lui Liciniu (307-323), împăratul roman de Răsărit, din porunca guvernatorului Agricola. Cu prilejul praznicului Sfinţilor Patruzeci de Mucenici se oficiază Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul sau a Darurilor mai înainte sfinţite.

Cei patruzeci erau originari din Capadocia (Asia Mică), ostaşi în Legiunea a XII-a Fulminata, staţionată la Melitene (Armenia), legiune condusă de guvernatorul Agricola. Împăratul Licinius, după ce în anul 313 a semnat împreună cu Sfântul Constantin cel Mare, cumnatul său, Edictul de la Mediolanum (Milanul de astăzi), prin care se acorda libertate religioasă creştinilor, a pornit o prigoană împotriva creştinilor din partea de răsărit a Imperiului roman, în urma unui conflict de interese cu augustul Occidentului. În armata romană exista obiceiul ca principalul cult să fie adresat împăratului. Cei patruzeci de ostaşi romani din Legiunea a XII-a Fulminata au refuzat să jertfească împăratului şi zeilor, motiv pentru care au fost întemniţaţi. La opt zile după întemniţare, au fost judecaţi. Sfinţii mucenici au mărturisit pe Mântuitorul Hristos cu toată credinţa şi tăria sufletească.

Numele celor patruzeci de Sfinţi Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.

Au fost osândiţi, în vreme de iarnă, să stea toată noaptea în mijlocul unui lac din apropierea Sevastiei. Pe când se găseau în mijlocul apei, unul dintre ei, ieşind din lac, a fost băgat în apă caldă şi a murit. Văzând în noapte pe sfinţi înconjuraţi de lumină şi cununi, pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei, unul dintre ostaşii, care erau de pază acolo, a intrat laolaltă cu sfinţii în lac şi l-a înlocuit pe cel plecat.

A doua zi, trupurile lor au fost arse. O parte din cenuşă a fost aruncată în apă, alta cumpărată de creştini de la cei ce i-au ucis. Osemintele lor, câte au mai rămas în cenuşă, au fost aflate în prima jumătate a veacului al V-lea de binecredincioasa Pulcheria, sora împăratului Teodosie al II-lea (408-450), într-o capelă în pământ, în afara zidurilor Constantinopolului, unde fusese odinioară casa şi grădina unei diaconiţe cu numele de Eusebia şi deasupra cărora se construise o biserică mai mare în cinstea martirului Thyrus. O parte din aceste moaşte se află în capela familiei Sfântului Vasile cel Mare, din provincia Pont (Asia Mică). În această capelă au fost înmormântaţi Sfinţii Vasile cel Mare, Macrina cea Tânără, sora arhiepiscopului Cezareii Capadociei, şi Emilia.

Amintirea martirajului lor a generat, în popor, o serie de obiceiuri. Astfel, în ziua de 9 martie, gospodinele fac în cinstea Sfinţilor Mucenici, 40 de colaci numiţi sfinţi sau mucenici. Aceştia au forma cifrei 8 - o stilizare a formei umane - şi sunt copţi din aluat de cozonac, apoi unşi cu miere şi nucă.

Mai multe informaţii a oferit părintele profesor dr. Ioan Tulcan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad: „Colacii numiţi 'mucenici' exprimă într-un fel viaţa, pentru că mărturisirea lui Iisus Hristos înseamnă dobândirea unei vieţi depline. Iar mierea şi celelalte produse care se adaugă la pregătirea acestor 'mucenici' este exprimarea unei realităţi spirituale mai înaltă decât materialitatea produsului alimentar însuşi. Cred că se referă la dulceaţa, nectarul credinţei celei adevărate, care înseamnă o încurajare şi o alinare a rănilor sufleteşti”, informează Radio TRINITAS.