http://www.basilica.ro/ Agentia de stiri BASILICA ro Copyright 2008 Agentia de stiri BASILICA. Toate drepturile rezervate. Tue, 09 Feb 2010 06:32:09 +0200 Tue, 09 Feb 2010 06:32:09 +0200 Stiri BASILICA http://www.basilica.ro/ro/stiri/ 20 http://www.basilica.ro/logo.jpg http://www.basilica.ro/ 75 75 http://www.basilica.ro/ro/stiri/iactivitati_multiple_cu_bani_putinii_sinteza_activitatilor_bisericii_ortodoxe_romane_in_anul_2009.html În ziua de <i>8 februarie 2010</i>, în <i>Sala Sinodală</i> din Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa anuală de lucru a <i>Consiliului Naţional Bisericesc</i> al Bisericii Ortodoxe Române. La începutul lucrărilor, activitatea internă şi externă a Bisericii Ortodoxe Române în anul 2009, <i>Anul comemorativ – omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni</i>, a fost sintetizată şi prezentată din punct de vedere pastoral-liturgic, cultural-misionar şi social-filantropic de Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în următorul cuvânt cu titlul <i><b>Activităţi multiple cu bani puţini</i></b>. BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/preafericitul_parinte_patriarh_daniel_a_prezidat_lucrarile_consiliului_national_bisericesc.html În Sala Sinodală a Reședinței Patriarhale, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel s-au desfășurat lucrările Consiliului Național Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române după cum ne informează Radioul şi Televiziunea TRINITAS . În cadrul întrunirii s-au prezentat rapoartele de activitate pentru anul 2009 ale Cancelariei Sfântului Sinod şi ale Sectoarelor Administraţiei Patriarhale şi au fost evidenţiate prioritățile pentru anul 2010. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a prezentat în deschiderea lucrărilor Consiliului Național Bisericesc, în sinteză, activitatea Patriarhiei Române desfăşurată în anul 2009, în cuvântul intitulat „Activităţi multiple cu bani puţini”: „În anul 2009 Sfântul Sinod a adoptat mai multe hotărâri cu privire la organizarea bisericească şi canonică a Bisericii Ortodoxe Române: ridicarea unor episcopii la rangul de arhiepiscopie, acordarea rangului de arhiepiscop onorific pentru doi ierarhi, schimbarea titulaturii unor eparhii, înfiinţarea şi organizare Episcopiei Devei şi Hunedoarei, trecerea în jurisdicţia directă a Patriarhiei Române a Episcopiei Dacia Felix şi a Episcopiei Ortodoxe din Ungaria, hotărâri privind disciplina financiar contabilă şi administrativ patrimonială în Biserica Ortodoxă Română. De asemenea s-au adoptat măsuri canonice şi statutare referitoare la alegerea de către Sfântul Sinod şi intronizarea unor noi Ierarhi. În anul 2009 Sfântul Sinod a adoptat numeroase hotărâri importante din punct de vedere pastoral liturgic: măsuri privind pregătirea şi sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir din Sfânta şi Marea Joi a Săptămânii Patimilor din anul 2010, înfiinţarea Subcomisiei de muzică psaltică şi liniară afiliată Comisiei Teologice Liturgice şi Didactice a Sfântului Sinod, canonizarea şi proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou, proclamarea locală a canonizării Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti, la Curtea de Argeş şi Tulcea, proclamarea locală a canonizării Sfântului voievod Neagoe Basarab, la Târgovişte şi Curtea de Argeş şi proclamarea anului 2010 ca an omagial al Crezului Ortodox şi Autocefaliei româneşti”. În continuare Preafericirea Sa a prezentat sinteza activităţilor cultural misionare desfăşurate anul trecut la nivelul întregii Patriarhii: „Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni a fost mediatizat de Postul de Radio TRINITAS prin programe speciale, ştiri, informaţii, reportaje, interviuri şi transmisiuni directe de la evenimente, precum şi prin emisiuni tematice. Prin punerea în funcţiune a Staţiei de emisie de la Balota (Mehedinţi) s-a realizat extinderea ariei de emisie a Radio TRINITAS în sud-vestul României, precum şi în regiunile din nord-estul Serbiei şi nord-vestul Bulgariei (Valea Timocului). Structura administrativă a postului de radio este repartizată în 3 puncte de lucru (Bucureşti, Iaşi, Craiova), cu 45 de angajaţi şi 22 de colaboratori permanenţi, având 34 de staţii de emisie terestră şi echipamente de emisie prin satelit. Începând cu luna septembrie 2009, în reţeaua studiourilor locale TRINITAS a fost inclus şi studioul de la Sibiu, administrat de Mitropolia Ardealului. Prin Casa de Discuri TRINITAS au fost editate mai multe CD-uri audio, distribuite prin intermediul unităţilor bisericeşti. Postul de Televiziune TRINITAS TV a acordat o atenţie deosebită perfecţionării emisiunilor. Prin extinderea emisiei la 24 de ore din 24, au fost incluşi şi telespectatorii din Statele Unite ale Americii şi Canada. În prezent, TRINITAS TV este recepţionat de peste 80% din totalul abonaţilor de televiziune din România şi poate fi accesat şi prin internet, la adresa www.trinitastv.ro, sau prin antenă de satelit. În cadrul TRINITAS TV funcţionează, începând cu anul 2009, un program de producţie de DVD-uri, în prezent fiind realizate patru discuri. În anul 2009, s-a dezvoltat considerabil reţeaua de difuzare a cotidianului 'Ziarul Lumina', a săptămânalului 'Lumina de Duminică' şi a Revistei 'Vestitorul Ortodoxiei', numărul abonamentelor crescând de la 13.608, în luna decembrie 2008, la 22.010, în luna decembrie 2009”. În pofida greutăţilor financiare şi logistice, Biserica s-a implicat activ în proiecte de ajutorare a celor defavorizaţi, prin parteneriate şi accesarea unor fonduri europene: „Activitatea social-filantropică a fost desfăşurată în Biserica Ortodoxă Română de 3167 persoane: 29 consilieri sociali, 33 inspectori eparhiali, 141 asistenţi sociali teologi, 273 persoane cu studii de specialitate, 56 lucrători sociali, 2192 voluntari şi membri ai comitetelor filantropice şi 443 din alte categorii de personal. În anul 2009 s-au înfiinţat 49 de instituţii de protecţie socială, ajungându-se la un total de 394 (88 aşezăminte pentru copii, 89 aşezăminte pentru vârstnici, 65 centre pentru asistenţa familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, 92 cantine şi brutării sociale, 25 centre medico-sociale şi policlinici, 14 centre de diagnostic şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 6 centre pentru persoane fără adăpost, 4 centre pentru victimele violenţei familiale şi agresori, 2 centre pentru victimele traficului de persoane şi 9 grădiniţe şi centre educaţionale). De serviciile şi proiectele sociale desfăşurate în eparhii (335 programe sociale) au beneficiat peste 629.459 de persoane, dintre care: 152.270 copii, 26.324 persoane cu dizabilităţi, 333.882 persoane vârstnice şi 116.979 familii sărace. Pentru susţinerea acestor activităţi social-filantropice s-au cheltuit aproape 45.000.000 lei”, a spus Preafericirea Sa. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit celor care au înţeles misiunea Bisericii în lumea de astăzi şi care o ajută după posibilităţi: „În concluzie, observăm că, deşi criza financiară a diminuat elanul iniţial, activitatea Bisericii Ortodoxe Române în anul 2009 a fost încununată de realizări multiple, în plan pastoral-liturgic, cultural-misionar şi social-filantropic, mai ales datorită jertfelniciei şi dărniciei clerului şi credincioşilor Bisericii noastre. Mulţumim tuturor celor ce au sprijinit şi sprijină aceste activităţi multiple şi rugăm pe Hristos Domnul să binecuvânteze pe toţi cei care lucrează pentru binele Bisericii şi al poporului român, să ne dăruiască tuturor har, înţelepciune şi ajutor ca să nu slăbim în credinţă şi în dragoste frăţească, pentru ca lucrarea misionară a Bisericii în societate să fie semn de binecuvântare şi speranţă, spre salva lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor”. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/sedinta_anuala_de_lucru_a_adunarii_nationale_bisericesti_a_bisericii_ortodoxe_romane_se_va_desfasura_maine_la_palatul_patriarhiei.html Şedinţa anuală de lucru a Adunării Naţionale Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe Române se va desfăşura sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mâine, 9 februarie 2010, de la orele 10.00, în Aula Magna 'Teoctist Patriarhul' din Palatul Patriarhiei. Organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române pentru problemele administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale, format din membrii Sfântului Sinod şi din câte trei reprezentanţi (un cleric şi doi mireni) ai fiecărei eparhii, Adunarea Naţională Bisericească va examina în vederea aprobării Raportul general anual al Consiliului Naţional Bisericesc privind activitatea Bisericii Ortodoxe Române din anul 2009 şi va hotărî măsurile care se impun pentru buna desfăşurare a vieţii bisericeşti pe anul în curs. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/mesajul_de_felicitare_al_preafericitului_parinte_patriarh_daniel_cu_ocazia_implinirii_a_cinci_ani_de_aparitie_a_primului_cotidian_crestin_din_romania.html <b><i>Lumină pentru creştinul prezent şi activ în societate</b></i> - Cotidianul „Ziarul Lumina“, la cinci ani de la apariţie (2005-2010) - În data de 7 februarie se împlinesc cinci ani de la apariţia primului număr al cotidianului „Ziarul Lumina“. Proiectul de editare a <b>primului cotidian creştin din istoria presei româneşti</b> a fost deodată rodul eforturilor pe care un grup de laici ortodocşi - jurnalişti, oameni de cultură, oameni de afaceri -, l-a făcut împreună cu un grup de clerici implicaţi în activitatea mediatică misionară, pentru a oferi cititorilor de presă scrisă o alternativă cu accent deosebit pe aspectul formativ, nu doar pe latura informativă, care este specifică unei astfel de publicaţii. Completând, din punctul de vedere editorial, cotidianul „Ziarul Lumina“, articolele publicate de săptămânalul „Lumina de Duminică“ reprezintă o necesară punere în valoare a spiritualităţii ortodoxe, prin comentarii la pericopele evanghelice ce se citesc în biserici duminica, prin incursiuni în istoria şi spiritualitatea poporului român, prin reportaje despre mănăstirile incluse în traseele de pelerinaj sau prin dialogul dintre teologie şi ştiinţă, purtat de specialişti în domeniu. Ideea acestui <b>proiect jurnalistic inedit pentru întreaga Ortodoxie, cotidian şi supliment cu apariţie săptămânală</b>, s-a conturat plecând de la trei aspecte sesizate în viaţa Bisericii noastre şi a societăţii româneşti în general. Mai întâi s-a constatat că dinamica vieţii bisericeşti din ţara noastră trebuia reflectată într-o publicaţie cotidiană, ritmul de apariţie săptămânal sau lunar al unor reviste nefiind mulţumitor pentru cei care doreau să primească mai prompt, într-o publicaţie scrisă, informaţii despre evenimentele religioase. În fiecare număr editat de-a lungul acestor cinci ani de apariţie neîntreruptă, cotidianul „Ziarul Lumina“ a publicat ştiri, reportaje, interviuri sau documentare despre activităţile bogate şi multiple pe care le desfăşoară Biserica Ortodoxă Română. În al doilea rând, credincioşii au resimţit nevoia de a citi zilnic un cotidian în care, alături de informaţiile religioase, să găsească şi informaţii despre evenimentele din societatea în care trăiesc, dar fără ca acestea să fie marcate de partizanat politic sau goană după senzaţional. În al treilea rând, presa scrisă din România avea nevoie şi de o publicaţie care să constituie un reper de normalitate, adică un mod de abordare nepătimaşă, echilibrată a aspectelor vieţii sociale şi un spaţiu de promovare a speranţei în societatea românească. Aşadar, publicaţiile „Lumina“ şi-au asumat rolul de a contribui la formarea conştiinţei creştinului implicat în viaţa bisericească, dar şi activ în societatea de azi, deodată fiu al Bisericii şi cetăţean al Ţării. Tuturor ostenitorilor, cititorilor şi binefăcătorilor acestor publicaţii le transmitem preţuirea Noastră pentru lucrarea misionară pe care o realizează spre slava Preasfintei Treimi şi spre binele Bisericii şi al poporului nostru. La mulţi ani, cu noi realizări luminoase! Cu gratitudine şi binecuvântare, <b>† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române</b> Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/preafericitul_parinte_patriarh_daniel_smerenia_lui_este_spatiul_libertatii_noastre.html „Evanghelia Duminicii înfricoşătoarei judecăţi arată importanţa pentru mântuirea sufletului a milosteniei, a faptei celei bune săvârşite faţă de semenii noştri, a milosteniei care izvorăşte din iubirea milostivă faţă de cei în nevoi“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh ieri, 7 februarie, în paraclisul patriarhal cu hramurile „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“, „Sfântul Grigorie Luminătorul“ şi „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul“, la finalul Sfintei Liturghii, informează cotidianul „Ziarul Lumina“. Părintele Patriarh a deta-liat şi a explicat de ce această Judecată de Apoi, de obşte sau universală, se numeşte şi înfricoşătoare. „Este înfricoşătoare prin contextul şi conţinutul ei. Înainte de judecata de obşte sau universală noi avem de-a face cu o tulburare mare a universului. Mântuitorul Iisus Hristos a descris această tulburare: soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor zgudui. Adică un colaps al sistemului nostru solar, o distrugere a armoniei existente acum în univers. Această leziune este din ce în ce mai mult confirmată de oamenii de ştiinţă care prevăd că universul în forma pe care o cunoaştem se va prăbuşi, va intra în dezintegrare. Această tulburare din univers face ca oamenii să fie înfricoşaţi“, a spus Preafericirea Sa. Judecata este înfricoşătoare şi prin conţinutul ei, prin solemnitatea ei. „Împăratul Judecător vine cu slavă şi cu putere multă pe norii cerului înconjurat de sfinţii îngeri. Contrastul între smerenia primei Sale veniri şi slava şi puterea celei de a doua veniri face ca judecata să fie una înfricoşătoare“, a mai spus Părintele Patriarh. Judecata este înfricoşătoare şi prin neprevăzutul ei. Neprevăzutul pe care îl descoperă. „Hristos Domnul, Dreptul Judecător, Împăratul Slavei, Cel din ceruri, nu încetează a fi smerit, prezent tainic în cei mai neînsemnaţi dintre oameni, în cei mai neglijaţi, cei mai marginalizaţi din societate. Identificarea lui Hristos Cel Slăvit cu Cel Smerit, care tainic se află prezent în fiecare om care suferă în lumea aceasta, face ca judecata să fie mai înfricoşătoare tocmai prin neprevăzutul pe care îl descoperă“. Hristos este smerit pentru că respectă libertatea de a Îl iubi sau nu. „Smerenia Lui este spaţiul li-bertăţii noastre“. Judecata universală este săvârşită de Dumnezeu Vindecătorul naturii umane, de Dumnezeu Eliberatorul din păcat şi moarte a omului, Dumnezeu Eliberatorul din ignoranţă şi din egoism. Dimensiunea înfricoşătoare a judecăţii vine şi din faptul că ea nu se săvârşeşte doar pentru relele pe care le-am făcut în timpul vieţii pământeşti, ci şi pentru binele pe care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. „O mulţime de şanse pierdute, fapte bune ratate. Aşadar, judecata este înfricoşătoare şi pentru că judecă indiferenţa şi nepăsarea noastră. Este judecată lipsa de iubire faţă de semenii noştri“. „Evanghelia ne arată că depinde de libertatea noastră dacă intrăm sau nu în împărăţia cerurilor. Dumnezeu este drept şi este şi milostiv. Iar El, atât în calitatea de Judecător, cât şi ca Milostiv Mântuitor, respectă libertatea noastră. Noi mergem în împărăţia lui Dumnezeu sau în iad, după cum am trăit. Dacă în inima noastră s-a cultivat iubirea milostivă, ne îndreptăm spre rai, spre împărăţia lui Dumnezeu, iar dacă în inima noastră am cultivat răutatea şi egoismul, insensibilitatea faţă de suferinţa altora, atunci singur ne îndreptăm spre iad“, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/ziarul_lumina_de_cinci_ani_in_casele_romanilor.html În urmă cu cinci ani, la Iaşi, apărea pe piaţa media primul cotidian creştin din România: „Lumina“. Un ziar care-şi propunea să facă „linişte“ într-o lume a informaţiilor agresive, care dorea să apropie fenomenul jurnalistic de oameni şi să reaşeze la locul lor valorile care păreau a fi pierdute. Această nobilă menire s-a realizat, în timp, prin intermediul articolelor publicate şi prin campaniile pe care ziarul le-a iniţiat şi susţinut. De aproape doi ani, „Ziarul Lumina“ face parte din categoria cotidienelor naţionale şi este distribuit în 39 de judeţe ale ţării, ajungând, astfel, în casele majorităţii românilor. În ediţia de astăzi, 8 februarie, a „Ziarului Lumina“ este publicată o retrospectivă a celor mai importante deschideri de ediţie din cei cinci ani de apariţie neîntreruptă a ziarului: Cu siguranţă, momentul 7 februarie 2005 va rămâne consemnat în istoria presei ca un eveniment singular, reprezentând data tipăririi ediţiei cu numărul 1 a ziarului „Lumina“, primul cotidian creştin din România şi, deocamdată, singurul cotidian ortodox din lume. Un ziar care şi-a propus, încă de la debut, să obişnuiască oamenii cu un alt gen de presă, să readucă liniştea şi echilibrul în viaţa de zi cu zi a cititorilor, să reaşeze valorile acolo unde le este locul, să promoveze şi aspectele pozitive ale lumii în care trăim. Apariţia sa se întâmpla într-un moment în care piaţa media era suprasaturată de agresivitate şi negativism, în care prima pagină a ziarelor era ţinută de scandaluri, intrigi, cancanuri, matrapazlâcuri politice, toate dictate de interesul patronatelor. În calitatea sa de cotidian creştin, ziarul „Lumina“ avea sarcina dificilă de a apropia lumea de valorile pe care le pierduse, de a o întoarce cu faţa către viaţa Bisericii şi de a-i aduce pe oameni aproape unii de ceilalţi. Reprezenta, aşadar, provocarea unui misionariat mediatic. Meritul de-a fi transferat pe foaia de ziar acest proiect unic a aparţinut unui grup de laici ortodocşi din Iaşi, care au primit sprijinul şi binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Tipărirea primului număr pe data de 7 februarie 2005 a coincis cu aniversarea a 90 de ani de viaţă a Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, anunţată chiar în deschiderea ediţiei din acea zi. Timp de peste doi ani, cotidianul „Lumina“ a avut caracter local şi regional, fiind difuzat, prin intermediul Poştei Române, în mai multe judeţe ale Moldovei: Iaşi, Neamţ, Botoşani, Suceava, Vaslui, Vrancea, Galaţi şi Bacău. Începând cu 26 noiembrie 2007, a început să fie difuzat şi în Bucureşti, într-un format îmbunătăţit şi sub titulatura de „Ziarul Lumina“. De aproape doi ani, publicaţia a intrat în categoria ziarelor naţionale, fiind auditat de Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT), tipărit într-un tiraj de 22.010 exemplare şi difuzat în 39 de judeţe din ţară. De asemenea, pentru zona on-line, „Ziarul Lumina“ este auditat de Serviciul de Audienţă şi Trafic Internet (SATI). Pe 2 februarie 2009 a apărut, la Iaşi, şi prima ediţie regională a cotidianului, „Ziarul Lumina“ - Ediţia de Moldova, publicaţie care are trunchiul comun cu cel al cotidianului difuzat la nivel naţional, însă conţine în plus spaţiu editorial (o pagină sau mai multe) dedicat evenimentelor care au loc în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. În prezent, „Ziarul Lumina“ este parte integrantă a Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, alături de primul săptămânal de spiritualitate şi atitudine creştină, „Lumina de Duminică“, un „frate“ mai mic, dar mai reflexiv al cotidianului, a cărui primă ediţie a apărut pe 14 octombrie 2005. „Noi propunem un «cântec» liniştit“ „Ziarul Lumina“ a adus cu sine, ca elemente de noutate, ritmul zilnic de apariţie, în premieră pentru o publicaţie creştină românească, şi un concept editorial nou, ca structură şi conţinut: ziarul de familie. Acesta conţine şi acum, ca şi atunci, ştiri, reportaje, documentare şi interviuri din spaţiul vieţii religioase, texte de opinie, o pagină de sănătate, eveniment naţional şi internaţional, ştiri financiare şi economice, reportaje, interviuri, documentare din sfera socialului, redactate însă din perspectivă creştină, obiectiv, fără trunchieri sau adăugiri. De asemenea, „Ziarul Lumina“ a promovat şi adus în atenţia publicului articole detaliate privind modalităţile de accesare a programelor europene destinate agriculturii, întreprinderilor mici şi mijlocii, învăţământului sau cercetării. De-a lungul celor cinci ani de apariţie neîntreruptă, colectivul redacţional al „Ziarului Lumina“ a încercat să schimbe profilul informaţiei de presă şi să aducă publicul cititor din zona senzaţionalului, a scandalului, a zvonurilor, a agresivităţii către lumea normalului, a evenimentului relatat obiectiv şi onest. Într-o dezbatere pe tema nevoii de presă creştină, difuzată la Radio TRINITAS pe 23 martie 2006, cel care a fost directorul editorial al publicaţiei şi unul dintre fondatorii acesteia, Florin Zamfirescu, trecut la veşnicie pe 28 ianuarie anul acesta, a dat poate cea mai completă şi mai frumoasă definiţie a misiunii „Ziarului Lumina“: „Nu poţi trăi urlând tot timpul. Trebuie să ne liniştim. Noi propunem un «cântec» liniştit“. Viaţa Bisericii în „Ziarul Lumina“ O privire retrospectivă asupra subiectelor din sfera vieţii religioase abordate în „Ziarul Lumina“ arată o neobosită aplecare către reflectarea amplă, în diferite specii ale genului jurnalistic, a tuturor evenimentelor din viaţa Bisericii. Canonizări de sfinţi: „Cerul se va deschide, azi, la Vorona“/8 septembrie 2005, un reportaj dedicat canonizării Sf. Cuvios Onufrie de la Vorona; „Apărător al Ortodoxiei şi piatră de hotar în cultura românească“/29 august 2007, un documentar despre Sfântul Ierarh Varlaam, publicat în ziua proclamării canonizării acestuia; „Din lutul Neamţului s-au plămădit încă nouă sfinţi“/5 iunie 2008, un reportaj-eveniment despre canonizarea celor nouă sfinţi nemţeni. Alegeri de ierarhi şi întronizări: „Ardealul are Mitropolit!“/4 noiembrie 2005, articol publicat cu prilejul întronizării Mitropolitului Laurenţiu; „Avem Patriarh!“/13 septembrie 2007, deschiderea ediţiei dedicate alegerii Preafericitului Părinte Daniel, cel de-al şaselea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; „Mitropolitul Teofan a fost întronizat, ieri, la Iaşi“/9 iunie 2008, un reportaj-eveniment publicat în ziua ce a urmat întronizării Înalt Preasfinţitului Teofan ca mitropolit al Moldovei şi Bucovinei; „Noi episcopi aleşi de Sfântul Sinod: PS Vincenţiu la Slobozia, PS Corneliu la Huşi“/19 iunie 2009; „Au fost aleşi noi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române“/30 octombrie 2009. Trecerea la cele veşnice a unor mari ierarhi: „Un mare mitropolit a luat calea Cerului“/31 august 2005, publicat după trecerea la Domnul a IPS Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, Crişanei şi Maramureşului; „Pasul spre veşnicie“/31 iulie 2007, articol ce anunţa trecerea la cele veşnice a Patriarhului Teoctist; „Moartea Preafericitului Hristodoulos a îndoliat întreaga Ortodoxie“/29 ianuarie 2008, un reportaj ce anunţa moartea Arhiepiscopului Atenei şi al Întregii Elade; „Iubitorul de Dumnezeu părintele Teofil Părăian s-a mutat la cer“/30 octombrie 2009. Marile hramuri ale Ortodoxiei române: „Numai cine n-a participat nu înţelege această binecuvântare“/13 octombrie 2007, un reportaj de la scoaterea în procesiune a moaştelor Cuvioasei Parascheva, în ajunul hramului de la Iaşi; „Comuniunea sfinţilor este izvorul bucuriei Bisericii“/26 octombrie 2009. Pe lângă articolele ample destinate evenimentului în sine, la data fiecăruia dintre hramurile mari, în paginile ziarului s-au regăsit documentare despre sfinţii ale căror moaşte au fost aduse, dar şi mărturii ale miilor de pelerini prezenţi în fiecare an la astfel de manifestări: „Ocrotitorul Bucureştilor“/27 octombrie 2009. Anii aniversari ai BOR: Anul Sfântului Ioan Gură de Aur (2007); Anul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii (2008); Anul Sfântului Vasile cel Mare şi al Sfinţilor Capadocieni (2009), Anul Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti (2010). Pe parcursul fiecăruia dintre aceşti ani, „Ziarul Lumina“ a publicat articole documentare şi reportaje care au ilustrat evenimentele desfăşurate în toate eparhiile BOR, sub genericul fiecăruia dintre anii aniversari. Viaţa parohiilor: Reporterii „Ziarului Lumina“ au ajuns şi în parohii, încercând să arate cititorilor faţa nevăzută a credinciosului în biserică şi în jurul acesteia: „Clubul oamenilor fericiţi din cartierul Ghencea“/12 martie 2008; „Bătrâneţi fericite la parohia Precupeţii Vechi“/16 iulie 2008; „Ziduri şi suflete frumoase, la Biserica Bucur din Capitală“/29 ianuarie 2009. Diaspora românească: O preocupare constantă a „Ziarului Lumina“ au fost şi românii aflaţi dincolo de graniţele ţării: „Prima parohie rotodoxă din Japonia“/1 iulie 2008; „Biserica exilului românesc din Paris s-a întors acasă“/25 iunie 2009. Istoria şi viaţa mănăstirilor: „784 de călugări se roagă pentru Bucureşti“/17 mai 2008, un interviu ce ilustrează viaţa călugărilor de la Schitul Darvari din Bucureşti; „Bârsana: renaşterea unei ctitorii voievodale“/5 august 2008; „Pângăraţi - mănăstirea cu două biserici suprapuse“/18 noiembrie 2008. Totodată, „Ziarul Lumina“ a publicat numeroase documentare în care teologii răspund, pe înţelesul publicului cititor, la întrebări din universul religios pentru care fiecare dintre noi încearcă să găsească un răspuns: „Ce se află într-un altar“/23 martie 2007; „Cât şi cum ar trebui să ne rugăm“/26 iulie 2007; „De ce se pictează bisericile“/24 noiembrie 2007; „Ce simbolizează veşmintele liturgice“/3 februarie 2009. În decursul celor cinci ani de existenţă, primul cotidian creştin din România a reflectat cu acurateţe poziţia fermă şi argumentată a BOR faţă de subiecte care au stârnit controverse în rândul opiniei publice: eutanasia - „Eutanasia ar introduce un climat de neîncredere între medici şi pacienţi“/27 noiembrie 2008; atacul, la adresa manualelor de Religie, a cotidienelor centrale, după apariţia unui studiu în care se susţinea că manualele de Religie ar ilustra un Dumnezeu violent şi răzbunător - „Liga Pro Europa i-a tras scara lui Vasilică“/30 martie 2008. Campaniile „Lumina“ Dintre campaniile de presă susţinute de „Ziarul Lumina“, una se distinge prin impactul pe care l-a avut în rândul opiniei publice şi prin rezultatul final. Este vorba despre campania „Nu vrem liceu fără Dumnezeu!“, promovată în întreg Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, prin care se milita pentru menţinerea obligativităţii orelor de Religie în şcoli, lansată în ziarul nostru pe 13 februarie 2008 de către însuşi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Succesul campaniei, întreţinut de reacţiile permanente de sprijin ale cititorilor, la adresa redacţiei şi pe pagina de internet, a fost anunţat în paginile ziarului pe 1 martie 2008: „Religia rămâne în şcoli!“. Merită amintită şi campania de ajutorare a persoanelor afectate de inundaţiile din anul 2005 din Moldova. Pe parcursul a două luni, ziarul a făcut zilnic apel la solidaritate şi la sprijin pentru sinistraţi: „Avem de rezolvat un test de solidaritate“/15 iulie 2005. De asemenea, „Ziarul Lumina“ a reflectat în articolele sale grija permanentă a Bisericii pentru copiii ai căror părinţi pleacă la muncă în străinătate şi pentru consecinţele pe care fenomenul imigraţiei le provoacă în sânul comunităţii: „Coslada, mica Românie de lângă Madrid“/23 august 2005; „Lacrimi de copil în valoare de 4 miliarde de euro“/6 mai 2006; „Copiii singuri acasă, o problemă serioasă lăsată în grija comunităţii“/13 iunie 2006; „Copilărie fără mama“/ 12 iunie 2008. Reportaje marca „Lumina“ Primul cotidian creştin din România are meritul de-a fi abordat în paginile sale specii ale genului jurnalistic mai puţin uzitate atât în presa locală, cât şi în cea naţională: reportajul, aşa cum a fost moştenit în presă de la Brunea Fox, interviul, documentarul. Toate, tratate detaliat, la dimensiunile la care sunt definite în cărţile de jurnalism. Reportajele de primă pagină au atras, în toţi aceşti ani, un număr mare de cititori, atât prin stilul propriu, conturat în timp, cât şi prin ineditul subiectelor abordate: Reportaje despre meseriile care dispar: „Meseriile bunicilor“/16 martie 2005; „Ultimul olar de la Tansa“/12 august 2006; „Ultimul nepot al lui Guttenberg“/15 aprilie 2006; „Moş Gheorghe Agrosoaie, un fierar trist şi-o covălie goală“/14 martie 2007; „Amintirea a ceea ce a fost odată Curtea Sticlarilor din Bucureşti“/18 iulie 2009; Reportaje-portret: „Domnul şi doamna Trandafir“/2 mai 2006; „Gheorghe Ciobanu, ţăranul care pictează în genunchi frumuseţea lui Dumnezeu“/16 august 2008; „Viaţă de refugiat african pe plaiuri maramureşene“/13 iunie 2009; Reportaje-eveniment: „Primul muzeu al vinului din România“/28 iulie 2006; „Vara, pe dealurile Cucutenilor răsar sculpturi şi forme de lut“/25 august 2007; „Palas, cel mai mare şantier din România“/23 mai 2008; Reportaje-descriere: „Cimitirul vesel de la Săpânţa, un straşnic hohot de râs al românilor“/11 august 2005; „Zece Prăjini, o moşie cu cântec“/3 mai 2007; „Postul Mare în satul Patriarhului, în urmă cu 50 de ani“/23 aprilie 2008; Reportaje informative: „Meşterii raclelor de sfinţi de la Monetăria Statului“/27 iunie 2008; „Moaştele a şase sfinţi vor fi purtate în pelerinaj“/26 octombrie 2009; Reportaje-documentar: „Ştefan Procopiu, un savant de Premiu Nobel“/20 februarie 2009; „12 biserici au ars în Focul cel mare din 1847“/5 februarie 2010. Interviuri şi personalităţi „Ziarul Lumina“ a găzduit în paginile sale interviuri cu numeroase personalităţi ale vieţii publice. Am avut şansa şi onoarea să stăm de vorbă cu istorici, publicişti, medici, teologi, muzicologi, sociologi, cercetători, profesori universitari şi politicieni. Tuturor le mulţumim că au acceptat să împărtăşească cititorilor noştri gândurile, experienţele şi o frântură din vieţile lor: „Iaşul, capitala de rezervă în relaţia cu Răsăritul“/12 septembrie 2005, un interviu cu ministrul de Externe al României din acea perioadă, Mihai Răzvan Ungureanu; „Cel mai mare act din existenţa lumii este viaţa“/6 martie 2006, un interviu cu profesorul şi psihiatrul Constantin Romanescu; „Coloana vertebrală a României este Biserica Ortodoxă“, un interviu cu academicianul şi istoricul Constantin Bălăceanu Stolnici/4 iunie 2008; „Libertatea înseamnă să nu-ţi fie ruşine cu tine în viaţă“/28 februarie 2008, un interviu cu publicistul Tudor Octavian; „O cercetare care se vrea pur românească este condamnată la mediocritate“/12 martie 2009, un interviu cu matematicianul Viorel Barbu; „Spiritul de aşezare“ este foarte puternic la români/3 martie 2009, un interviu cu academicianul Eugen Simion; „Nu fac decât să reconstruiesc prin sunet satul tradiţional de odinioară“/16 iunie 2009, un interviu cu muzicologul Grigore Leşe. Poveştile neştiute din documentare Un alt gen jurnalistic abordat în „Ziarul Lumina“ este documentarul. Fie că vorbeşte despre locuri, oameni sau întâmplări, fie că evocă personalităţi celebre sau că povesteşte vieţile sfinţilor, documentarul aduce cu sine lucruri noi, neştiute, îmbogăţind cititorul, aducându-i în faţă o întreagă istorie: „Bisericile „călătoare“ de la Muzeul Satului“/29 iulie 2008; „Alcoolismul, cea mai periculoasă dependenţă“/20 octombrie 2008; „Pe holurile şcolii interbelice“/16 februarie 2009; „Câţi români ar fi putut lua Premiul Nobel“/6 martie 2009; „Teologul de neegalat în exegeza Sfintei Scripturi“/13 noiembrie 2009; „Drumul sfinţeniei: din istorie în calendar“/24 noiembrie 2009. „Ziarul Lumina“, binecuvântat cu un public fidel Articolele enumerate mai sus reprezintă doar o mică parte din ceea ce a însemnat munca noastră de cinci ani. A fost doar o încercare de împrospătare a memoriei noastre comune. Pentru viitor, ne propunem să venim în casele dumneavoastră cu articole şi mai interesante, cu informaţii curate, cu sfaturi bune şi cu acelaşi mesaj de linişte. Vă mulţumim dumneavoastră, cititorilor noştri fideli, că ne-aţi fost alături în aceşti ani şi aşteptăm, în continuare, la adresa redacţiei sau pe forumul ziarului, mesaje, critici, sugestii, propuneri. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/in_cinci_ani_de_activitate_ziarul_lumina_a_devenit_un_pilon_important_al_activitatii_mediatice_misionare_pentru_credinciosii_ortodocsi_din_tara_si_din_strainatate.html Primul cotidian creştin din ţară, „Ziarul Lumina“, a împlinit ieri, 7 februarie, cinci ani de existenţă. La ceas de sărbătoare, ierarhi ai Bisericii noastre Ortodoxe, teologi, oameni de cultură, dar şi simpli credincioşi ne-au trimis un gând de felicitare, de apreciere şi de nădejde că acest cotidian va rămâne un pilon important al activităţii mediatice misionare pentru credincioşii ortodocşi din ţară şi din străinătate. Redăm cu bucurie şi cu mulţumiri tuturor câteva dintre mesajele primite pe adresa redacţiei „Ziarului Lumina“: „Cotidianul «Ziarul Lumina» s-a impus încă de la început ca o lucrare a lui Dumnezeu, aşa cum toate lucrările lui Dumnezeu sunt lumină: lumea este lumină, oamenii sunt lumină şi Însuşi Fiul lui Dumnezeu este «Lumina lumii». Ziarul acesta a avut dintotdeauna o misiune aparte, aceea de a lumina, de a descoperi adevăruri biblice, patristice, de a-i lămuri pe oameni şi de a-i conştientiza de misiunea lor în lume. «Ziarul Lumina» aduce în faţa cititorilor cunoaşterea, o cunoaştere reală, netrunchiată, o cunoaştere care nu are ca subiect discriminarea şi ura. Este un ziar care construieşte, zideşte suflete şi vieţi. Noi rugăm pe Bunul Dumnezeu să dea Preafericitului sănătate, putere de muncă, să coordoneze pe mai departe acest cotidian, şi tuturor care se ostenesc acolo să le dăruiască răsplată cerească, pace în case şi în inimi, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări.“ (IPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei) „Mărturie vie şi elocventă a Ortodoxiei contemporane“ „Cu ocazia celor cinci ani de neîntreruptă apariţie a cotidanului «Ziarul Lumina», primul cotidian creştin din spaţiul publicistic bisericesc actual, cu binecuvântarea Preafericitului nostru Părinte Patriarh Daniel, doresc, atât ostenitorilor, cât şi cititorilor acestui prestigios cotidian, multă sănatate, pace şi duhovnicească bucurie! «Ziarul Lumina» reuşeşte, într-un limbaj nou, utilizând noile cuceriri ale tehnicii, să vestească în mod optim cuvântul plin de putere al Evangheliei Mântuitorului Hristos. El se constituie într-o mărturie vie şi elocventă a Ortodoxiei contemporane, receptivă la nevoile veacului nostru, gata de a-L sluji pe Dumnezeu prin tot ceea ce are mai bun şi mai frumos lumea noastră, astfel că intensificarea misiunii spirituale a Bisericii în societatea noastră, dincolo de zidurile lăcaşurilor de cult, este o realitate evidentă astăzi, şi datorită demersului dumneavoastră jurnalistic.“ (IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei) „Duce zi de zi Lumina cea neapusă a lui Iisus Hristos Domnul“ „Sunt bucuros că acest cotidian patriarhal «Ziarul Lumina», care este parte integrantă a Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române, are un farmec duhovnicesc deosebit şi este potrivit ca fiecare să avem pe masă un astfel de ospăţ copios, oferit de marele gospodar şi neîntrecut ierarh, Daniel, Patriarhul românilor de pretutindeni, căruia îi mulţumim din adâncul inimii. Preţuire ostenitorilor de zi cu zi şi întregii redacţii, precum şi departamentelor care lucrează cu devotament, sârguinţă, responsabilitate creştină şi civică. Dorim să Vă felicităm şi noi din Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, ştiind că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel Vă are pe toţi pălmaşii duhovniceşti la inima sa de părinte sfătuitor şi încurajator. În istoria presei româneşti, «Ziarul Lumina» ocupă locul de frunte, ca numire, dar şi ca ales şi mângâietor conţinut ziditor şi aducător de bucurie. Este o onoare, o bucurie şi o responsabilitate majoră că pe piaţa presei din lume cotidianul Patriarhiei Române duce zi de zi Lumina cea neapusă a lui Iisus Hristos Domnul, pe care-L rugăm fierbinte să întărească şi să ajute, deopotrivă, pe cei care-l gospodăresc, dar şi pe cei care cu dragoste îl citesc.“ (IPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului) Slujire bisericească luminoasă în paginile „Ziarului Lumina“ „De cinci ani, cotidianul Patriarhiei noastre, «Ziarul Lumina», intră cu raze strălucitoare în sufletele, în inimile şi-n casele celor ce-L caută şi-L doresc pe Dumnezeu în Preasfânta Treime preamărit, inspiratorul întregii lucrări spirituale din Biserica Sa. Mai întâi, se cuvine a aprecia, aşa cum se cuvine, semnificaţia lucrării misionare a Bisericii prin presă. Nu presa în sine este scopul principal, ci legătura duhovnicească dintre noi toţi în Biserică poate fi afirmată şi prin presă. Presa bisericească ancorată în realităţile vitale ale creştinului preocupat de mântuire, şi nu doar de viaţa pământească, poate corecta multe exagerări din actul jurnalistic. «Ziarul Lumina» umple astăzi un mare gol sufletesc şi dăruieşte argument din ordinea evidenţei în fiecare zi, pentru cei interesaţi de acele fapte atât de utile. Este, aşadar, o mare realizare spirituală, culturală şi misionară în viaţa ortodoxiei româneşti şi un mare dar sufletesc, fără de care am fi mult mai izolaţi în propriile imagini despre noi şi despre faptele noastre. «Ziarul Lumina» contribuie la promovarea dreptei credinţe, oferă multe îndrumări necesare oricărui om de bună credinţă şi cultivă comuniunea prin evidenţierea dialogului irenic al faptelor credinţei din interiorul Bisericii noastre, unindu-ne, astfel, pe tot mai mulţi slujitori şi credincioşi în marea familie duhovnicească. Se cuvin, la ceas aniversar, mulţumiri iniţiatorilor «Ziarului Lumina», Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi echipei redacţionale, iar inspiratorilor, făptuitorilor binelui şi susţinătorilor prin abonamente, din toate comunităţile bisericeşti, aceeaşi deschidere, spre mărturia bună şi convingătoare a slujirii luminoase a Bisericii noastre în viaţa poporului român.“ (IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos) Lumină din Lumina lui Hristos „Îndată după evenimentele din decembrie 1989, atunci când ceasul Proniei divine a bătut şi pentru ţara noastră, cuvântul Evangheliei descătuşat s-a facut auzit tot mai clar şi mai puternic la radio, la televizor şi în presa scrisă. Au mai trecut însă alţi 15 ani până când primul cotidian creştin din România să-şi întindă aripile asupra plaiurilor mioritice, mai întâi din inima fierbinte a Moldovei, Iaşul Cuvioasei Parascheva, iar mai apoi din însăşi inima ţării, Bucureştiul Cuviosului Dimitrie cel Nou. Aripile sale de lumină împrăştie acum razele credinţei, ale iubirii şi speranţei creştine, alungând rămăşiţele întunericului ateu, ale indiferentismului plictisit sau ale lenei spirituale. Culoarea roşie a titlului ce-l poartă ne aminteşte că fără jertfa Crucii n-ar fi răsărit Lumina lumii din mormânt. Atâta hrană spirituală poartă în paginile sale acest cotidian bisericesc, încât poate astâmpăra foamea spirituală a unui neam întreg! Şi are într-însul merinde pentru toate vârstele şi pentru toate cinurile: cuvântul vieţii, adică al Evangheliei lui Hristos, cuvintele Părinţilor de suflet ziditoare, ale duhovnicilor, cele mustrătoare sau mângâietoare, şi ale teologilor, de lumină aducătoare şi de cuget lămuritoare. Iar gândurile duhovniceşti ale ierarhilor sunt călăuze sigure pe căile vieţii trecătoare, ancora tare în nestatornica mişcare a istoriei, liman lin şi port adăpostit în faţa talazurilor veşnic agitate. Dar şi cultura noastră naţională, ca şi ofrandele dintotdeauna ale spiritului uman de pretutindeni, eternizate prin orizontul lor religios, sunt reflectate cu migală şi cu acribie, spre-a noastră înavuţire în duh şi în simţire. Oricine l-a avut în mână, l-a cercetat şi i-a descoperit comorile, tezaur al ortodoxiei româneşti, uimit şi recunoscător va exclama: «Lumină din lumina lui Hristos!». La ceas aniversar, acestui prim cotidian creştin, român şi ortodox, noi îi urăm la cât mai multe numere, câţi mai mulţi şi fideli cititori, dar, mai ales, cât mai multă lumină în suflete s-aducă, în case bucurie, speranţă şi iubire!“ (pr. prof. univ. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“) „«Ziarul Lumina» reprezintă pentru cititorii lui şi pentru noi, preoţii slujitori din ortodoxia românească, o dublă mărturie. Întâi de toate, o mărturie a unui spirit misionar extraordinar şi a unei inspiraţii extraordinare pe care a avut-o întemeietorul său, PF Părinte Patriarh Daniel, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. În al doilea rând, ca o a doua mărturie pe care o dă «Ziarul Lumina» este mărturia lui Hristos în rândul credincioşilor pe această cale. Inspirată a fost şi numirea acestui ziar, Lumina. Hristos S-a numit pe Sine Lumina lumii. El, Cuvântul, S-a numit Lumină. Ceea ce înseamnă că în Evanghelie Cuvântul lui Dumnezeu ne apare ca lumină şi când îl primim îl primim spre luminare. Cotidianul «Lumina», care transmite Cuvântul lui Dumnezeu, transmite lumină în inimile credincioşilor.“ (pr. prof. univ. dr. Viorel Sava, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi) „La cinci ani de existenţă a cotidianului «Ziarul Lumina», putem da mărturie că acest cotidian al Bisericii Ortodoxe Române a adus multă lumină în sufletele credincioşilor. A întărit credinţa multora, a luminat neştiinţa altora şi a vestit marea taină a iubirii Preasfintei Treimi pentru această lume. Ne exprimăm nădejdea că pe mai departe acest cotidian va reuşi să analizeze din punctul de vedere creştin marile evenimente ale istoriei ţării noaste cât şi ale istoriei întregii lumi, să ducă pe mai departe lumină şi cunoaştere cu privire la sfinţii Bisericii noastre şi să îndrume tot mai mult pe enoriaşi, pe studenţi, pe preoţi, pe ierarhii Bisericii către vestirea iubirii lui Dumnezeu pentru această lume.“ (pr. prof. univ. dr. Daniel Benga) „Răspândirea «Luminii» credinţei este o binecuvântare pentru toţi creştinii ortodocşi români, şi nu numai. După cum pâinea este mai gustoasă cu cât este mai proaspătă, aşa şi cotidianul «Ziarul Lumina» face ca evenimentele religioase, dar şi laice să ajungă la mintea şi sufletul creştinului cât mai «proaspete». Acest ziar unic în felul său, împreună cu Radio şi TV Trinitas, face în această lume, secularizată şi debusolată, o misiune creştină greu de cuantificat. Dumnezeu să întărească şi să binecuvânteze pe toţi truditorii «Luminii»!“ (pr. prof. dr. Palade Sinică, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Gheorghe“, Roman) „Acum este un moment atât de greu, pentru că ziarul a pierdut un pilon important. În primul rând, aş dori ca toată echipa şi toţi colaboratorii să aibă puterea să treacă peste acest moment, să se mobilizeze pentru ca ziarul şi cotidianul să poată continua mai departe şi să poată completa această pierdere imensă, să aibă viaţă lungă şi să ajungă la anul pe vremea asta la cel puţin 100.000 de abonaţi. Eu îmi voi da tot interesul să ajungă în cât mai multe locuri. Este singurul cotidian şi ziar care tratează partea reală, socială şi religioasă. Ţinând cont că 92% din populaţia României este ortodoxă, ar trebui ca acest ziar să nu lipsească din nici o firmă şi din nici o familie, pentru că este singurul ziar care duce un mesaj creştin, unul social şi o ştire de la suflet la suflet. Ţin foarte mult la «Ziarul Lumina», îl citesc cu foarte mult drag şi mă bucur că drumul care a fost deschis acum cinci ani nu s-a oprit, ci, din contra, s-a făcut nu cu două benzi, ci cu şase, şi sperăm să intrăm pe autostradă. Vă doresc viaţă lungă la toată echipa, să aveţi împliniri, bucurii şi să fiţi fericiţi şi puternici să treceţi peste momentele grele!“ (Viorel Roman, om de afaceri) „La cinci ani ai toată viaţa înainte…“ „Aşadar, Lumina face cinci ani. Cum trec anii... de-acuma poate să meargă la grupa mare. Sunt câteva lucruri bune de spus în legătură cu acest cotidian. Primul este acela că a apărut, că a fost posibil să apară. Destulă lume şi-a dorit multă vreme un cotidian creştin. Iată că-l avem. Dacă exişti, eşti şi expus. De aceea sunt destui şi aceia care cârtesc. Cu sau fără temei. Al doilea lucru bun este că a crescut, că a câştigat în prestanţă. Echipa redacţională, destul de tânără, formată din mulţi oameni frumoşi, entuziaşti, muncitori, inteligenţi, s-a maturizat fără să-şi piardă prospeţimea. Personal sunt sensibil la latura culturală a ziarului, tot mai cuprinzătoare. De asemenea îmi plac multe dintre interviuri. Personalităţi importante au fost abordate şi lucrul acesta s-a făcut cu spor. Îmi place că evită scandalurile, într-o lume în care majoritatea presei este axată pe scandal. Nu este uşor de făcut un cotidian ca Lumina, pentru că este un oficios cu constrângerile suplimentare pe care le impune un asemenea tip de publicaţie. Va trebui să-şi continue urcuşul şi, până la urmă, să fie destul de matur şi de abil încât să-şi permită să pună în discuţie şi teme fierbinţi care apar în viaţa Bisericii. Cu înţelepciune, duhovniceşte. Decât să fie vorbite pe la colţuri, mai bine încercăm să le limpezim la vedere. Şi dacă tot s-a făcut mare, poate este momentul ca Lumina să iasă în lumea largă, pe piaţa liberă de dincolo de pangare, ca să facă misiune şi în rândul acelora care nu vin la biserică. Asta oricât de distorsionată ar fi relaţia cu distribuitorii. La cinci ani ai toată viaţa înainte. Cei de la Lumina merită să fie felicitaţi, încurajaţi, ajutaţi, când o cer, şi îmbrăţişaţi fiecare în parte. Eu cred în devenirea lor întru slujirea lui Hristos şi a fraţilor Lui mai mici.“ (Costion Nicolescu, cercetător ştiinţific la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti) „Acest ziar este bine-venit în peisajul presei noastre şi, iată, a împlinit jumătate de deceniu de existenţă. Se adresează, în primul rând, Bisericii şi oamenilor Bisericii, dar în acelaşi timp el este şi o lumină pentru cei din afară, pentru laici. În acest peisaj evocat, în care presa nu corespunde întotdeauna dorinţelor şi necesităţilor, Lumina este o lumină şi merită toate felicitările şi toate urările de bun mers mai departe!“ (academician Dan Berindei) „A devenit o obişnuinţă ca la prima oră să citesc ziarele, pentru a mă informa despre cele mai proaspete evenimente din ţară şi din afara ei. Am ales cea mai sigură cale de a citi Lumina cu regularitate, abonându-mă pentru un an, deoarece la chioşcurile de difuzare a presei nu se vinde, ci doar la pangarul unor biserici, unde se găsesc numere disparate. Într-o lume în care violenţa, brutalitatea, crima, vorbele grele au devenit un fapt comun, acest cotidian bisericesc se ridică, prin calitatea studiilor publicate, prin eleganţa verbului, prin ilustraţiile remarcabile, mult peste media altor cotidiene cu pretenţii. În paginile ziarului găseşti cuvinte de învăţătură ale părinţilor profesori teologi, cuvinte de mângâiere ale cuvioşilor monahi, binecuvântând cu lumina dumnezeiască sufletele noastre nevoite de cenuşiul zilei, informaţii medicale pentru cei aflaţi în suferinţă, ştiri politice şi economice, prezentate obiectiv şi la subiect. De apreciat, apoi, ştirile culturale foarte bogate, nu numai din viaţa bisericească, ci şi din cea laică, ca şi studiile de istorie medie şi modernă, ceea ce în alte ziare nu prea găseşti. De remarcat este şi eleganţa prezentării articolelor, un limbaj curat românesc, cursiv şi pe înţelesul tuturor, meritul aparţinând atât redactorilor ziarului, cât şi acelui select corp de colaboratori ai ziarului. Cotidianul Lumina a devenit o carte de vizită respectată în lumea presei româneşti şi o emblemă strălucitoare pentru viaţa Bisericii Ortodoxe Române, pentru care primeşte felicitările noastre sincere de mai bine. Cred că menirea de înduhovnicire a credincioşilor a fost îndeplinită. Fiat Lux! Vivat, crescat, floreat!“ (conf. univ. dr. Dragoş Şesan, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“, Bucureşti) „Publicaţiile religioase au ocupat în preocupările mele, de peste 60 de ani, un rol important. La rândul său, Ziarul Lumina figurează în publicaţia «Presa românească de la începuturi pâna în prezent. Dicţionar cronologic: 1790-2007». Acest ziar acoperă o mare gamă de probleme interesante. Este luptător pentru religia ortodoxă, care a ţinut vie conştiinţa neamului românesc. Lumina este o publicaţie aparte, făcută de oameni tineri, cu gânduri noi, care aduc o contribuţie deosebită la întreţinerea religiei ortodoxe, care este parte integrantă din istoria neamului românesc.“ (profesor Ion Hangiu, istoric de marcă al presei româneşti) Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/parintele_alexandru_armand_munteanu_a_trecut_la_cele_vesnice.html Părintele Alexandru - Armand Munteanu s-a născut în anul 1935, în Bucureşti, a urmat cursurile Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Sibiu şi Bucureşti, terminând studiile ca şef de promoţie. A devenit Doctor în Drept Canonic bisericesc, apoi magistru în Teologie în anul 1964. Preacucernicia sa a lucrat în Administrația Patriarhală, a fost corector și redactor la revistele „Glasul Bisericii” și „Biserica Ortodoxă Română”, între anii 1962-1964. A fost preot la Parohia Română din Sofia, cu hramul „Sfânta Treime” unde a primit rangul onorific de protopop și reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Bulgară, informează Radio TRINITAS. Mai multe date biografice aflăm de la Părintele Ioan Iordache, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor: „În perioada anilor 1966 – 1970 a lucrat la corectura Redacţiei Centrale Bisericeşti după care s-a retras la parohie. În 1975 a fost trimis ca preot la biserica parohială a comunităţii ortodoxe Române din Sofia, Bulgaria, unde a fost preot până în 1985. Din 1986 până în 1990 a fost inspector general bisericesc în Administraţia Patriarhală. În perioada anilor 1998 – 2007 a fost vicar administrativ eparhial. Cea mai importantă operă a preacucerniciei sale, la care a depus mult efort ani îndelungaţi, este Ghidul pe teme şi probleme bibliografice din revistele Redacţiei Centrale Bisericeşti şi din Glasul Bisericii”. Slujba înmormântării va fi oficiată mâine, 9 februarie, la prânz, la Biserica Doamna Oltea din Capitală. Dumnezeu să-l odihnească! Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/sedintele_colegiului_decanilor_facultatilor_de_teologie.html Decanii facultăților de teologie din țară se vor întâlni astăzi, 8 februarie, la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Capitală în cadrul Şedinței Colegiului Decanilor. În cadrul întrunirii vor fi discutate proiecte comune între facultăți precum si demararea de noi proiecte comune. Mai multe informaţii a oferit, pentru Radio TRINITAS, părintele Ștefan Buchiu, decanul Facultăți de Teologie „Justinian Patriarhul”: „Pe ordinea de zi sunt mai multe subiecte printre care şi analiza implementării hotărârilor adoptate la Congresul Facultăţilor de Teologie Ortodoxă, desfăşurat în urmă cu doi ani. Vom lua apoi în discuţie proiecte comune de cercetare pentru Facultăţile de Teologie Ortodoxă, ne vom opri şi asupra calendarului manifestărilor ştiinţifice dedicate Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi Crezului Ortodox, două teme ale acestui an. La nivelul fiecărei facultăţi vom prefigura câteva programe de pregătire continuă asupra conţinutului lor, ne vom opri şi asupra analizei programelor de master şi nu în ultimul rând vom discuta despre pregătirea Congresului Facultăţilor de Teologie Ortodoxă, care va avea loc la Bucureşti în luna septembrie a acestui an. La acestea se vor adăuga şi alte probleme pe care le vor ridica decanii, toate având în vedere ridicarea calităţii învăţământului teologic universitar”. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/preasfintitul_parinte_macarie_a_hirotonit_un_nou_preot_pentru_credinciosii_ortodocsi_din_norvegia.html Credincioșii ortodocși români din Norvegia vor avea un nou preot. El a fost hirotonit astăzi, 8 februarie, la Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul românilor Ortodocși din Europa de Nord, informează Radio TRINITAS. Preasfințitul Părinte Macarie a vorbit despre îndatoririle noului hirotonit: „Acum a fost hirotonit un nou preot misionar pentru Episcopia noastră Ortodoxă Română a Europei de Nord, căruia o să-i încredinţăm slujirea în nordul cel mai îndepărtat al Norvegiei, unde va trebui cu mult zel pastoral şi jertfelnicie să-i adune pe fraţii noştri, români risipiţi pe aceste meleaguri, în jurul altarului euharistic. Episcopia noastră Ortodoxă Română a Europei de Nord reprezintă o corabie, în care împreună cu preoţii noştri îi adunăm pe fraţii români, îi primenim duhovniceşte şi îi întărim în unitatea românească creştin ortodoxă”. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/incepand_de_astazi_crestinii_ortodocsi_intra_in_saptamana_alba.html Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi mai este numită şi a Lăsatului Sec de Carne. Începând de astăzi, 8 februarie, creştinii ortodocşi intră în Săptămâna Albă, care precede începutul Păresimilor şi este menită să îi pregătească pe credincioşi pentru perioada de pocăinţă şi post care va urma, anunţă TRINITAS TV. În Săptămâna Albă se face dezlegare la lapte, brânză, ouă şi peşte, inclusiv în zilele de miercuri şi vineri. Totodată miercurea şi vinerea din această săptămână sunt zile aliturgice. Postul Mare sau al Sfintelor Paşti este primul post de durată din anul laic şi începe pe 15 februarie. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfantul_mare_mucenic_teodor_stratilat_sarbatorit_astazi_de_biserica.html Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat este sărbătorit astăzi, 8 februarie, de Biserică. Conform informaţiilor din sinaxarul zilei, Sfântul Teodor a trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Era originar din Evhaita şi era conducătorul cetăţii Iracleea, aproape de ţărmul Mării Negre. Împăratul Liciniu, auzind că Teodor este creştin şi convertea mulţi păgâni la creştinism, a venit în Iracleea. Când împăratul s-a apropiat, Sfântul Teodor i-a ieşit în întâmpinare, cinstindu-l după cuviinţă. Când Liciniu i-a cerut Sfântului Teodor să aducă jertfe idolilor păgâni, acesta nu numai că nu a adus jertfe, ci a sfărâmat statuile de aur şi argint ale idolilor şi le-a împărţit săracilor. Din porunca împăratului, Sfântul Teodor a fost întemniţat, supus la chinuri şi apoi ucis. Moaştele sale au fost mutate la Evhaita. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/credinciosii_impodobesc_prin_rugaciune_slujbele_de_la_manastirea_vladiceni.html Peste 500 de credincioşi au participat ieri, 7 februarie 2010, la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Vlădiceni, din judeţul Iaşi, informează cotidianul „Ziarul Lumina“. Slujba a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Preasfinţia Sa a rostit la final un cuvânt de învăţătură. Biserica „Sf. Ioan Teologul“ a Mănăstirii Vlădiceni a fost arhiplină în Duminica înfricoşătoarei judecăţi, când sute de pelerini, chemaţi de glasul clopotelor, au venit să se roage în cadrul Sfintei Liturghii oficiate de PS Calinic Botoşăneanul, înconjurat de un sobor de opt preoţi şi diaconi. Încă de la primele ore ale dimineţii, credincioşii, ajunşi la mănăstire, au aprins lumânări, după care au intrat în biserică, au lăsat un pomelnic la sfântul altar, s-au închinat în faţa sfintelor icoane şi a raclei în care se află moaşte ale mai multor sfinţi ai Bisericii noastre, dar şi veşmântului care a acoperit pentru o perioadă moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Răspunsurile la strană au fost date de corul psaltic al Mănăstirii Vlădiceni, format dintr-un grup de studenţi teologi. La sfârşitul Sfintei Liturghii, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor a citit mai multe rugăciuni de dezlegare şi de mulţumire. PS Calinic Botoşăneanul a vorbit despre Judecata de Apoi, pornind de la textul Evangheliei după Matei, citită ieri în cadrul Sfintei Liturghii. „Omul trebuie să moară, ca o răsplată a neascultării sale, şi trebuie să fie judecat în a 40-a zi, când are loc judecata particulară. La sfârşitul lumii va avea loc Judecata de Apoi. Locul în care se va face judecata este în văzduh, după cum spune Sf. Ap. Pavel, iar după profeţii vechi-testamentari «în valea Iosafatului». Felul în care se va face judecata este după legea conştiinţei, după legea lui Moise şi după Legea lui Hristos. Este nevoie de această judecată, pentru ca fiecare să primească după cum a trăit. Împărăţia lui Dumnezeu costă o firimitură de pâine dată celui flămând, un pahar cu apă dat celui însetat, o haină dată celui gol. Împărăţia cerurilor costă gestul omului faţă de aproapele, în care este Hristos“, a explicat Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Părintele stareţ Arsenie Butnaru a mulţumit Preasfinţitului Părinte Calinic Botoşăneanul pentru că a săvârşit Sf. Liturghie în biserica Mănăstirii Vlădiceni şi pentru că a citit pentru credincioşii prezenţi rugăciunea arhierească de dezlegare. „Ne-am bucurat împreună de prezenţa şi binecuvântarea Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul, de cuvântul de învăţătură deosebit al Preasfinţiei Sale, o predică eshatologi-că despre sfârşitul lumii şi sfârşitul nostru. Preasfinţia Sa ne-a învăţat să avem credinţă şi fapte bune, pentru că Sf. Iacob ne spune: «Credinţa fără fapte este moartă». Astăzi (n.r. ieri) ne-am învrednicit de dezlegarea mare arhierească din partea Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul, mai ales că Preasfinţia Sa este primul ctitor al acestui monument arhitectural deosebit în care am slujit astăzi“, a spus arhim. Arsenie Butnaru, care i-a oferit Episcopului-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor o icoană cu Sf. Ioan Evanghelistul. PS Calinic Botoşăneanul a împărţit credincioşilor iconiţe. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/slujba_arhiereasca_si_procesiune_cu_moastele_sf_mc_haralambie_la_parohia_greci_din_eparhia_tulcii.html Ieri, 7 februarie, în Duminica Înfricoşătoarei judecăţi, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica cu hramul Sf. Haralambie din localitatea Greci. Cu acest prilej racla cu Sfintele moaşte ale Sf. Mc. Haralambie de la Biserica 'Buna Vestire' din Tulcea au fost aduse spre închinare credincioşilor din Greci, informează episcopiatulcii.ro. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/biserica_sfantul_dumitru_paraclis_universitar_din_capitala_isi_sarbatoreste_maine_hramul.html Biserica “Sfântul Dumitru” - Paraclis Universitar din Capitală îşi sărbătoreşte mâine hramul, Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie. Programul liturgic ocazionat de acest eveniment va începe în această seară, de la ora 18, cu săvârşirea Vecerniei, Litiei şi a unei procesiuni cu sfintele moaşte în jurul bisericii. Mâine, 9 februarie, de la ora 8.30, se vor oficia Utrenia, Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului pentru ctitorii răposaţi. Prăznuirea Sfântului Harlambie se face marţi, întrucât miercuri (10 februarie), data obişnuită a cinstirii sfântului este zi aliturgică. Sfântul este ocrotitor al Bisericii „Sfântul Dumitru” din data de 12 mai 2009, atunci când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a hotărât ca Sfântul Mucenic Haralambie şi Sfântul Mucenic şi Mare Tămăduitor Pantelimon să fie hramuri ale lăcaşului de cult, având în vedere faptul că aici se află fragmente din moaştele lor. La Biserica Sfântul Dumitru (strada Franceză, nr. 3, vis-a-vis de Teatrul de Comedie) se află o raclă de argint dăruită de Episcopul Constandie Filitti (episcop al Buzăului între 1793 şi 1819) care adăposteşte părticele din moaştele a patru sfinţi: Sfântul Haralambie, Sfântul Pantelimon, Sfântul Antipa al Pergamului şi Sfântul Cuvios Nicanor. Biserica „Sfântul Dumitru” este un lăcaş de cult atestat la 1650 şi era aşezat la „poarta de sus a Curţii domneşti”. În decursul timpului a cunoscut mai multe perioade de ruină, fapt care a dus la rezidirea ei de două ori: 1741 şi 1819 (de când datează lăcaşul de azi). Lăcaşul este cunoscut ca „Biserica de Jurământ” pentru că în trecut aici se făceau jurămintele solemne. Împricinatul, pârât sau reclamant, de faţă fiind arhiereul şi preoţii, se încingea cu brâul Preacuratei şi, în faţa uşilor împărăteşti jura că va spune adevărul. În biserică se află şi mormântul ctitorului, episcopul Constandie, dar şi singura icoană din Bucureşti a Sfântului Apostol Iuda Tadeu (unul din cei 12 ucenici ai Domnului). Mai multe informaţii despre biserică se pot afla şi de pe site-ul bisericii: www.bisericadejuramant.ro Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/actiuni_de_sprijinire_a_celor_aflati_in_suferinta_in_arhiepiscopia_dunarii_de_jos_la_duminica_infricosatoarei_judecati.html În ziua de 7 februarie a.c., la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, în Arhiepiscopia Dunării de Jos, peste 60 de parohii au desfăşurat o amplă acţiune cu caracter filantropic, în cadrul căreia au fost vizitate şi ajutate persoane cu venituri reduse, vârstnici şi familii cu mulţi copii, aflate în evidenţa parohiilor, precum şi un număr de 25 de instituţii de asistenţă socială şi medicală din judeţele Galaţi şi Brăila: cămine de copii, aziluri de bătrâni, spitale şi penitenciare. La ceastă activitate cu caracter misionar şi filantropic au participat peste 300 de voluntari şi membri ai consiliilor şi comitetelor parohiale, coordonaţi de către preoţii de la parohii, precum şi slujitorii care asigură asistenţa religioasă în respectivele unităţi de asistenţă socio-medicală. Cu acest prilej, au fost oferite alimente, haine, încălţăminte şi colportaj bisericesc (iconiţe, cărţi de rugăciuni, calendare, cruciuliţe). De asemenea, bolnavii, bătrânii neputincioşi, precum şi cei întemniţaţi au primit anafură, au fost stropiţi cu agheasmă şi miruiţi. La bisericile din Eparhie au fost rostite la slujba Sfintei Liturghii, rugăciuni şi cereri speciale pentru toţi semenii aflaţi în suferinţă. Arhiepiscopia Dunării de Jos adresează mulţumiri tuturor celor care s-au implicat în desfăşurarea acestui program social - filantropic eparhial, îndemnându-i în continuare la aceeaşi lucrare sfântă prin fapta cea bună, spre zidirea şi folosul sufletesc al tuturor. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/simbolurile_ii_apropie_pe_oameni_intre_ei_si_unesc_popoarele_dezvelirea_bustului_sportivului_marian_cozma_la_vesprem_ungaria.html În data de 6 februarie a.c., în faţa sălii sporturilor din oraşul Vesprem (Ungaria), a avut loc o importantă festivitate comemorativă, încheiată cu dezvelirea unui bust în bronz al sportivului român Marian Cozma, jucător în echipa de handbal din Vesprem, care şi-a pierdut viaţa în acest oraş, în urmă cu un an (8 februarie 2009), în condiţii tragice. Incidentul de acum un an a generat în sufletele locuitorilor din Vesprem şi în rândul municipalităţii oraşului un val de simpatie şi de compasiune faţă de sportivul român şi de familia acestuia, din Bucureşti. În memoria sportivului Marian Cozma, Municipalitatea din Vesprem şi Domnul Primar Debrecenyi János au organizat în această perioadă mai multe manifestări cu caracter comemorativ, între care tipărirea unei cărţi despre activitatea lui Marian Cozma la echipa din Vesprem, intitulată sugestiv „Nimic fără Dumnezeu”, dar şi manifestarea de mai sus, la care au participat peste 2.000 de oameni. Dintre oficialităţile prezente la acest eveniment menţionăm pe Doamna Irina Comaroschi, Ambasadorul României la Budapesta, însoţită de alte persoane din cadrul Ambasadei şi pe Domnul Neculai Onţanu, Primarul Sectorului 2 din Bucureşti, unde s-a născut sportivul Marian Cozma şi unde trăieşte familia acestuia, informează Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria. După dezvelirea solemnă a bustului în bronz al lui Marian Cozma de către oficialităţi, a urmat sfinţirea acestuia de către Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, care a rostit şi o rugăciune pentru odihna sufletului celui adormit. Scurte rugăciuni sau cuvântări au fost spuse apoi de către Arhiepiscopul romano-catolic de Vesprem, Gyula Marfy, de Episcopul evanghelic de dincolo de Dunăre, Ittzés János şi de Episcopul reformat de dincolo de Dunăre, Steinbach József. Evenimentul de sâmbătă, desfăşurat în întregime sub albul imaculat al fulgilor de zăpadă, pe lângă emoţia firească adusă în sufletele tuturor participanţilor, a contribuit din nou la apropierea sufletească între cei prezenţi, indiferent de ţara din care provin. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/hramul_parohiei_ortodoxe_romane_din_palermo_italia.html Duminică, 7 februarie 2010, Parohia Ortodoxă „Sfântul Mucenic Haralambie” din Palermo (Italia) și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej a fost prezent Preasfinția Sa Părintele Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Preasfinția Sa s-a întâlnit la orele 09.00 cu Arhiepiscopul Romano Catolic Mons. Paolo Romeo iar la orele 11.00 a celebrat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. În timpul Liturghiei a fost hirotonit întru diacon ipodiaconul Agape Ioan, pe seama parohiei din Palermo, iar apoi după Liturghie toți cei prezenţi au participat la agapa frățească. La acest eveniment au participat reprezentanți din partea Arhiepiscopiei Romano Catolice și autorități locale italiene, informează Episcopia Ortodoxă Română a Italiei. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfantul_mare_mucenic_teodor_stratilat_praznuit_in_arhiepiscopia_ramnicului.html Biserica Ortodoxă l-a prăznuit astăzi, 8 februarie, pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat. Un fragment din moaştele Sfântului se află în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, informează TRINITAS TV. Ieri, 7 februarie, a fost oficiată Slujba Vecerniei şi a Litiei iar astăzi, 8 februarie, a fost oficiată Miezonoptica, Utrenia, Sfânta Liturghie şi Acatistul Sfântului Mucenic Teodor Stratilat. Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea adăposteşte şi părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Mercurie şi Carp Episcopul. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/inaugurarea_cabinetului_medical_sfantul_ioan_rusul_al_episcopiei_giurgiului.html Astăzi, 8 februarie, Preasfinţitul Părinte Episcop Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjurat de părinţii consilieri de la Centrul Eparhial, a inaugurat în municipiul Giurgiu, Cabinetul medical „Sf. Ioan Rusul”, ne informează TRINITAS TV. La eveniment au participat medici, precum şi autorităţi locale ale municipiului Giurgiu. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/activitatea_sectorului_exarhat_al_arhiepiscopiei_bucurestilor_in_2009.html Arhiepiscopia Bucureştilor are sub jurisdicţia sa canonică, administrativă şi gestionară, un număr de 38 de unităţi monahale. În cursul anului 2009, viaţa monahală în mănăstirile şi schiturile Arhiepiscopiei Bucureştilor a cunoscut o sporire şi, totodată, o înnoire. În anul 2009, prin intermediul Sectorului Exarhat al Arhiepiscopiei Bucureştilor, au fost ridicaţi în rang mai mulţi monahi şi monahii. Cu ocazia Anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni, Sectorul Exarhat a desfăşurat numeroase activităţi printre care şi o prodigioasă activitate editorială, ne informează TRINITAS TV. În 2009 au fost şi câteva aniversări importante printre care 440 de atestare documentară a Mănăstirii „Radu Vodă” şi 445 de ani de la prima atestare a Mănăstirii „Plumbuita”, ambele din Bucureşti. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/sedinta_lunara_cu_preotii_la_protopopiatul_saveni.html La Protopopiatul Săveni a avut loc astăzi, 8 februarie, ședința lunară cu preoții. Tema principală a întrunirii a fost „Mărturisirea credinței ortodoxe, astăzi, de către preot”. Pe agenda de zi a reuniunii s-au aflat și o serie de probleme administrative ale protopopiatului. Mai multe detalii privind lucrările şedinţei a oferit pentru Radio TRINITAS, părintele Constantin Macuc, protopop al protoieriei Săveni: „Am considerat că este important să vorbim despre felul în care ar putea fiecare preot, în parohia lui, să-şi apropie mai mult credincioşii, să le transmită mai uşor cuvântul lui Dumnezeu şi să-i facă să se apropie mai mult de cele sfinte. Tot astăzi, am vorbit despre alte înştiinţări de la Centrul Mitropolitan cum ar fi: completarea listei cu cărţile pe care parohiile le pot cere de la editura „Doxologia”, adrese referitoare la un ajutor de material lemnos venit de la centrul eparhial, despre activităţile care vor fi specifice Postului Mare şi alte probleme administrative. De asemenea, am cerut părinţilor să predea procesele verbale referitoare la alegerea Consiliilor Parohiale”. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/colecte_pentru_centrul_de_asistenta_sociala_si_ingrijire_la_domiciliu_sf_m_mc_mina.html Reprezentanţii Centrului de asistenţă socială şi îngrijire la domiciliu “Sf. M. Mc. Mina” din cadrul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“ a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei au strâns la sfârşitul acestei săptămâni fonduri pentru persoanele care beneficiază de servicii de îngrijire, medicale, de recuperare şi sociale, informează Ediţia de Moldova a “Ziarului Lumina”. Sâmbătă, 6 februarie 2010, enoriaşii de la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” – Galata din Iaşi, ce aparţine de Protopopiatul Iaşi 1, au sprijinit activitatea Centrului, în timp ce ieri, credincioşii de la Biserica “Sf. Vasile cel Mare” din cartierul ieşan Tătăraşi, din Protopopiatul Iaşi 2, au contribuit de asemenea pentru asistaţii sociali la domiciliu. Proiectul de acordare a asistenţei sociale la domiciliu al Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“ este sprijinit de Direcţia de Asistenţă Comunitară a Primăriei Municipiului Iaşi şi oferă servicii unui număr de 120 de persoane imobilizate ori greu deplasabile, afectate de boală, sărăcie şi excluziune socială, neglijate, părăsite sau fără familie. Mai multe detalii a oferit pentru Radio TRINITAS, Cătălina Fădur, coordonatorul Centrului de Asistență Socială și îngrijire la domiciliu „Sfântul Mare Mucenic Mina“: „Enoriaşii ne-au primit cu înţelegere şi sunt foarte deschişi la ideea de a ajuta pe semenii noştri care se află în situaţii dificile, care sunt afectaţi de boli, sărăcie şi excluziune socială. Noi sperăm să continuăm acţiunea pe tot parcursul acestui an dar fondurile sunt limitate. Suntem sprijiniţi în principal de Direcția de Asistență Comunitară a Primăriei Municipiului Iași dar bineînţeles că serviciile sunt scumpe, perioada este dificilă şi oamenii solicită din ce în ce mai mult ajutor din partea noastră. De aceea, avem nevoie de fonduri, avem nevoie de ajutor de la comunitate”. Serviciile gratuite oferite beneficiarilor sunt: consultaţii şi tratamente medicale injectabile sau perfuzabile, efectuarea de electrocardiograme, dozarea glicemiei, pansarea rănilor, tratamentul escarelor, medicamente gratuite şi kinetoterapie. Cei care doresc să contribuie la ajutorarea acestor persoane pot pot veni la sediul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“, situat în Iaşi, pe str. Costache Negri, nr. 48, lângă Biserica „Sf. Sava“, sau pot face depuneri în contul RO 08 BACX 0000 0030 1208 2003. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/conferinta_despre_raspunsul_crestinilor_la_provocarile_contemporane_la_biserica_ieseana_nasterea_maicii_domnului_talpalari.html La Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ - Talpalari din Iaşi va avea loc mâine, 9 februarie 2010, începând cu ora 18:00, o nouă conferinţă cu titlul: „Cum poate răspunde creştinul provocărilor lumii de azi“, informează cotidianul „Ziarul Lumina“. La această întâlnire, moderată de pr. Constantin Sturzu, consilierul Sectorului Cultural şi comunicaţii media al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi de maica Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de formare şi consiliere „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Iaşi, vor participa pr. asist. dr. Ioan Valentin Istrati, expert cultural în cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor, şi ierod. Serafim Pantea, de la Mănăstirea Golia din Iaşi. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/slujba_arhiereasca_in_biserica_comunitatii_romanesti_din_ladispoli_italia.html Sâmbătă, 6 februarie, cu binecuvântarea P.S. Siluan, Episcopul românilor din Italia, P.S. Visarion, Episcopul Tulcii, a săvârşit în biserica comunităţii româneşti din Ladispoli, Italia, Sfânta Liturghie arhierească, ţinând apoi şi un cuvânt de învăţătură. Preasfinţia Sa a săvârşit apoi cu prilejul Sâmbetei morţilor - Moşii de iarnă slujba Parastasului, informează episcopiatulcii.ro. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/sesiunea_a_xii_a_a_cercului_pastoral_al_preotilor_de_spitale_din_bucuresti.html Astăzi, 8 februarie, a avut loc cea de-a XII-a sesiune a Cercului Pastoral al Preoţilor de Spitale din Bucureşti, „Comunicare şi comuniune”. Întâlnirea a avut ca temă “Provocările şi suferinţele familiei contemporane – viziune creştină şi modernă” şi a fost precedată de oficierea Sfintei Liturghii la Centrul Complex de Servicii Sociale “Sfânta Ecaterina”, din Capitală. Profilul şi problemele cu care se confruntă familia modernă au fost alte două aspecte abordate în cadrul discuţiilor de astăzi. Mai multe informaţii privind problemele tratate au fost oferite, pentru TRINITAS TV, de prof. dr. Laurenţiu Tănase: „S-a plecat de la abordarea că dezechilibrele sociale, observabile în societatea de astăzi, ar putea avea ca şi cauze şi dezechilibrele întâlnite la nivelul familiei şi foarte multe dintre problemele pe care le întâlnim în spitale sunt cauzate practic de problemele familiei moderne” Cea de-a XIII-a sesiune a Cercului Pastoral „Comunicare şi comuniune” al preoţilor din spitalele Capitalei se va desfăşura la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon”, la 1 martie. Întâlnirea va avea tema: „Cazuri speciale în pastoraţia preoţilor de caritate”. Mon, 08 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/predica_preafericitului_parinte_patriarh_daniel_la_duminica_lasatului_sec_de_carne_a_infricosatoarei_judecati.html <b>Este judecată indiferenţa faţă de suferinţa altora Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei judecăţi) (Mt. 25, 31-46)</b> <i>„Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică'.</i> <b>† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române</b> În această duminică, a treia de la începutul perioadei Triodului, Sfânta Evanghelie ne arată cât de importantă sau preţioasă este iubirea milostivă manifestată faţă de semenilor, cât de mult influenţează mântuirea noastră milostenia, fapta cea bună pe care o săvârşim în favoarea celor sărăci şi necăjiţi. <b>Judecata universală este înfricoşătoare prin neprevăzutul pe care-l descoperă</b> Duminica aceasta se mai numeşte şi a <i>înfricoşătoarei judecăţi,</i> iar această judecată este înfricoşătoare prin contextul şi conţinutul ei. Mai întâi, este înfricoşătoare prin <i>tulburările din univers care o preced: „soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui“</i> (Matei 24, 29). în al doilea rând, este înfricoşătoare <i>prin solemnitatea ei,</i> anume faptul că Mântuitorul Iisus Hristos vine în slavă, cu putere multă, împreună cu sfinţii îngeri ca să judece neamurile, adică toate generaţiile şi toate popoarele. în al treilea rând, această judecată este înfricoşătoare şi <i>prin neprevăzutul pe care-l descoperă.</i> Nimeni, nici cei milostivi, nici cei nemilostivi, nu se aştepta ca în cei flămânzi şi însetaţi, în cei străini şi goi sau dezbrăcaţi, în cei bolnavi şi în cei întemniţaţi să fie tainic prezent Dumnezeu Fiul. Judecata este înfricoşătoare mai ales pentru că ea ne arată contrastul între smerenia lui Dumnezeu-Omul în istorie, care respectă libertatea noastră, şi slava dreptăţii Sale în ziua evaluării libertăţii noastre din istorie, la sfârşitul lumii. în general, noi suntem obişnuiţi să spunem că Dumnezeu este bun, îndelung răbdător, multmilostiv şi smerit. De fapt, smerenia Lui s-a arătat în toată viaţa Mântuitorului Iisus Hristos şi mai ales în moartea Lui pe Cruce şi îngroparea Lui. De aceea, cântăm la Prohodul din Vinerea Sfintelor Paşti: <i>„În mormânt Viaţă, Pus ai fost, Hristoase, Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, Plecăciunea Ta cea multă preamărind“.</i> Plecăciunea cea multă este nemărginita Sa smerenie. Însă Evanghelia acestei duminici ne arată că la sfârşitul veacurilor, la a doua Sa venire, Mântuitorul Hristos va veni cu putere şi cu slavă multă. Până atunci, smerit, tăcut şi nevăzut, El ne respectă <i>libertatea noastră de a-L iubi sau de a nu-L iubi, precum şi de a iubi sau de a nu iubi pe semenii noştri.</i> Dar, în ziua judecăţii lumii, Dreptul Judecător Hristos îşi va arăta şi El libertatea Lui, unită cu identitatea slavei Sale, ca fiind Creatorul lumii, Biruitorul morţii şi Dătătorul vieţii veşnice. Aşadar, prima învăţătură pe care o primim din Evanghelia Duminicii înfricoşătoarei judecăţi este aceea a <i>legăturii tainice dintre smerenia lui Dumnezeu şi slava Lui. Smerenia Lui</i> este spaţiul libertăţii noastre. Dumnezeu este atât de smerit încât Se lasă respins de noi, uitat de noi, Se lasă neglijat de noi. Atât de mult respectă El libertatea noastră încât <i>Se ascunde tainic în oamenii cei mai smeriţi, adesea, cei mai neputincioşi, în cei care nu pot să-şi trăiască viaţa aşa cum ar fi dorit sau ar fi fost normal, ci sunt confruntaţi cu sărăcia, foamea, setea, lipsa de libertate, înstrăinarea, boala şi duc o existenţă la limita dintre viaţă şi moarte.</i> Această tainică prezenţă smerită în oameni a Fiului Omului, Care în aceeaşi Evanghelie Se numeşte împăratul judecător, este surprinzătoare şi înfricoşătoare. De ce? Pentru că oamenii nu se aşteaptă ca în atâţia robi ai sărăciei, ai bolii şi ai umilirii de pe pământ să se afle tainic prezent însuşi împăratul cerurilor. Acest adevăr îl arată Evanghelia: <i>„Ori de câte ori aţi făcut un bine unora din aceşti preamici fraţi ai Mei, Mie mi-aţi făcut“.</i> Iată, Dumnezeu-Omul, frate cu cei mai neînsemnaţi oameni, taina şi slava iubirii atotmilostive! <b>Hristos Se ascunde tainic în fiecare om care suferă</b> Înfricoşătoarea constatare este tocmai faptul că Hristos Domnul, Cel ce acum Se află în ceruri în slava Preasfintei Treimi, nu încetează a fi tainic şi smerit prezent în fiecare om care suferă şi aşteaptă iubirea noastră milostivă. De aceea, Sfântul Maxim Mărturisitorul a spus, înaintea lui Pascal, că <i>Hristos Domnul suferă până la sfârşitul veacurilor potrivit suferinţelor fiecăruia dintre oameni.</i> învierea Lui nu anulează, ci integrează taina Crucii Lui, iar slava Lui din ceruri nu înlătură smerenia Lui ca prezenţă tainică în sufletul oamenilor care suferă şi au nevoie de iubire frăţească. De ce? Pentru că Dumnezeu-Fiul S-a făcut Om tocmai din iubire pentru oameni, iar iubirea Lui este neîntreruptă şi nemărginită. Marea descoperire a judecăţii universale este <i>identificarea lui Hristos Cel slăvit cu Hristos Cel smerit,</i> pentru a dărui libertăţii şi iubirii noastre milostive şansa mântuirii, aceea de a răspunde la iubirea Lui faţă de noi cu iubirea noastră faţă de semenii noştri, adică de a face iubirea Lui transparentă prin noi, spre bucuria Lui, a semenilor pe care îi ajutăm şi spre bucuria noastră înşine. Al doilea adevăr înfricoşător, care ne luminează libertatea noastră, este judecata însăşi, care nu se limiază la faptele rele săvârşite de noi, ci se extinde şi la <i>faptele bune pe care am fi putut să le facem şi nu le-am făcut.</i> în Evanghelia după Sfântul Evanghelist Ioan se spune că drepţii vor participa la comuniunea de viaţă şi iubire eternă cu Preasfânta Treime sau la singurătate veşnică: <i>„vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii“ </i>(Ioan 5, 28-29). <b>Nu e suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie să faci bine multora</b> Spre deosebire de Evanghelia după Ioan, în descrierea judecăţii de apoi din Evanghelia după Matei nu se vorbeşte despre faptele rele săvârşite, despre ucideri, desfrânare, furt ş.a.. Desigur, toate acestea vor fi pedepsite, dar în mod înfricoşător şi surprinzător, <i>judecata se face şi pentru faptele bune pe care ar fi trebuit să le facem şi nu le-am făcut. Cu alte cuvinte, judecata este înfricoşătoare fiindcă nu admite neutralitatea şi indiferenţa. </i>Nu e suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie să faci bine multora. Nu e suficient să nu ucizi, să nu furi, să nu jigneşti, să nu umileşti pe semenul tău, ci este necesar şi să-i faci mult bine după putinţă. Deci, Dumnezeu judecă indiferenţa noastră faţă de suferinţa altora. Judecata este înfricoşătoare, pentru că ea este mai mult decât pedepsirea faptelor rele, şi anume, ea este şi <i>osândire a indiferenţei, a timpului pierdut, a şanselor pierdute de a fi mai umani, mai milostivi cu semenii noştri. De aici şi întrebarea: „Când te-am văzut noi, Doamne, pe Tine flămând şi însetat, străin şi gol, bolnav şi întemniţat?“.</i> Această întrebare venită atât din partea celor milostivi, cât şi din partea celor nemilostivi este o mirare faţă de ceva neprevăzut şi neperceput. Şi anume că Dumnezeu, Iubitorul de oameni, locuieşte tainic în fiecare dintre oamenii care au nevoie de iubirea noastră. Evanghelia ne spune că celor de-a dreapta Sa, celor milostivi, Fiul Omului, împăratul Judecător, le va zice: <i>„Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii“.</i> Cei milostivi sunt numiţi <b>binecuvântaţi,</b> pentru ei s-a pregătit, încă de la întemeierea lumii, împărăţia lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor, a iubirii veşnice a Preasfintei Treimi. În această împărăţie a iubirii nu pot intra decât oamenii care au fost iubitori de semeni, cu o iubire milostivă arătată în fapta bună, în cuvântul bun, în prezenţa prietenoasă lângă bolnavii din spital sau lângă cel întemniţat. Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată că Mântuitorul nu a spus: „am fost bolnav şi nu m-aţi vindecat sau am fost în temniţă şi nu m-aţi eliberat, ci am fost bolnav şi în temniţă şi nu m-aţi cercetat“. Dumnezeu, remarcă acelaşi Părinte, nu îţi cere să faci ceva care este peste putinţă, nu îţi cere să îl vindeci tu pe cel bolnav, ci să îl cercetezi, să îl vizitezi, să fii prezent, alături de el în singurătatea şi suferinţa lui. Să fii solidar cu el, să fii prezenţă iubitoare acolo unde se află el, chiar dacă nu poţi schimba cu totul situaţia lui imediată. Aceeaşi atitudine se cere şi faţă de cel străin sau faţă de cel întemniţat. <b>Iubirea, criteriul ultim al judecăţii universale</b> Evanghelia de astăzi ne mai arată că Dumnezeu este iubire, iar <i>criteriul ultim al judecăţii tuturor oamenilor, indiferent de etnie, cultură, poziţie socială sau vârstă, este iubirea milostivă. </i> Câtă iubire milostivă a arătat un om în viaţa sa pe pământ, aceasta este măsura binecuvântării pe care o primeşte ca să trăiască veşnic în iubirea cerească a Preasfintei Treimi din împărăţia cerurilor. Cei care au fost indiferenţi şi nemilostivi faţă de semenii lor în suferinţă sunt numiţi blestemaţi. Acest limbaj neobişnuit de aspru este un alt element care face ca duminica aceasta să fie numită a înfricoşătoarei judecăţi. Mântuitorul le spune acestora: <i>„Mergeţi în iadul care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui“.</i> Sfinţii Părinţi ai Bisericii au remarcat că iadul nu a fost pregătit pentru oameni, întrucât pentru oameni a fost pregătită împărăţia cerurilor, împărăţia iubirii Preasfintei Treimi. Dar oamenii care au ascultat mai mult de diavol şi de slujitorii lui se despart de Dumnezeu Cel milostiv, deoarece au folosit în mod rău, egoist, libertatea lor, trăind în indiferenţă faţă de suferinţa celor din jurul lor şi faţă de milostivirea lui Dumnezeu, care trebuie arătată oamenilor prin lucrarea noastră milostivă, prin faptele milosteniei, ale bunătăţii. Ca atare, deşi nu este destinat iadului, omul se apropie de existenţa demonică sau diavolească prin lipsa de iubire faţă de oameni. Demonii sunt inteligenţi, dar fiindcă nu au iubire smerită nu se mântuiesc. Evanghelia precizează că Mântuitorul va fi înconjurat de sfinţii îngeri, adică de îngerii cei buni, iar iadul este pregătit pentru diavol şi pentru îngerii cei răi, care au căzut din slavă, deoarece, prin mândrie, au căzut din iubirea smerită şi s-au învechit şi învârtoşat în răutate. Evanghelia de astăzi ne pune în faţă problema libertăţii noastre, cum am folosit libertatea noastră în timpul vieţii. A fost libertatea noastră un spaţiu al iubirii milostive sau libertatea noastră s-a confundat cu indiferenţa şi nepăsarea, cu autosuficienţa şi egoismul? De fapt, Evanghelia acestei duminici ne îndeamnă ca în tot timpul perioadei de post <i>să unim rugăciunea smerită şi pocăinţa sinceră cu milostenia izvorâtă din dragoste faţă de semenii noştri ca dragoste a lui Hristos arătată prin noi faţă de ei. </i> Astfel, noi devenim<i> mâinile iubirii lui Hristos,</i> pentru că săracul şi bolnavul, străinul şi întemniţatul devin loc al prezenţei smerite a lui Hristos şi voce tăcută a Lui spre noi. Prin însăşi prezenţa lor lângă noi, ei ne cheamă şi suscită în noi răspunsul iubirii noastre milostive. Cu alte cuvinte, nu este suficientă rugăciunea în timpul postului, nu e de ajuns postirea, nu este suficientă înfrânarea de la fapte rele, de la cuvinte urâte şi gânduri necurate, ci <i>trebuie să adăugăm la post, la rugăciune şi la pocăinţă sinceră milostenia sau fapta cea bună. </i> De aceea, spune Sfântul Ioan Gură de Aur: <i>„Vrei ca rugăciunea ta să se înalţe la ceruri? Dă-i două aripi, postul şi milostenia“.</i>Milostenia materială (hrană, haine, bani, medicamente etc.) se completează cu milostenia spirituală a sfatului bun, a încurajării, a rugăciunii pentru cei suferinzi, nu doar pentru noi înşine. De aceea, ne rugăm pentru sănătatea şi mântuirea tuturor oamenilor. <b>Săracii, avocaţi puternici ai celor milostivi</b> Evanghelia acestei duminici ne prezintă nu doar îndemnul de a fi milostivi, ca în alte părţi ale Evangheliei, când Mântuitorul spune: <i>„Fiţi milostivi precum Tatăl vostru milostiv este“</i>(Luca, 6, 36), ci ne arată responsabilitatea totală pe care o avem faţă de semenii noştri în suferinţă, încât mântuirea noastră depinde de atitudinea noastră faţă de ei. <i>În împărăţia lui Dumnezeu nu se poate intra ocolind pe aproapele nostru. La porţile împărăţiei cerurilor vor sta martori pentru noi cei care au primit ajutorul nostru când se aflau în nevoi, </i>dar şi cei care nu l-au primit, care au fost ignoraţi de către noi, trecuţi cu vederea, dispreţuiţi sau nebăgaţi în seamă. De aceea, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că <i>săracii sunt apărători sau avocaţi puternici pentru cei milostivi, dar şi aspri judecători pentru cei care nu au fost milostivi. Ei sunt portarii împărăţiei cerurilor.</i>Aceste cuvinte ale Sfântului Grigorie de Nyssa sunt inspirate tocmai din această Evanghelie a judecăţii din urmă. <b>Instituţiile de caritate ale Bisericii s-au născut din lumina iubirii milostive</b> Evanghelia aceasta a inspirat şi toată lucrarea filantropică sau caritabilă a Bisericii. Multe alte texte din Noul Testament ne îndeamnă la iubire milostivă, toate vindecările Mântuitorului sunt un model pentru Biserică şi sursă de inspiraţie, dar Evanghelia de azi ne responsabilizează cel mai mult, şi anume milostenia este o datorie şi o condiţie a mântuirii noastre veşnice. <i>Printr-o faptă bună săvârşită din iubire smerită în istorie dobândim mântuirea veşnică.</i> Aşa se explică faptul că Evanghelia de astăzi a stimulat atât milostenia credincioşilor ca persoane individuale, cât şi instituţiile de caritate ale Bisericii din primele veacuri, începând mai întâi în Răsărit şi apoi în Apus, când Biserica a organizat cămine pentru străini, bolnavi, copii orfani şi bătrâni. <i>Toată această operă socială de caritate sau filantropică a Bisericii, izvorâtă din Evanghelia Domnului Hristos, a creat în timp o civilizaţie, civilizaţia creştină a carităţii, a filantropiei. </i>Chiar şi în statele europene moderne, care deşi au uitat în mare parte că Evanghelia a fost sursa solidarităţii sociale, majoritatea ministerelor de stat care se ocupă de solidaritate şi asistenţă socială au preluat, de fapt, din lumina Evangheliei responsabilitatea pentru oamenii care se află în suferinţă, în nevoi, în boală şi în singurătate. Totuşi, când iubirea milostivă şi sinceră faţă de aproapele nu este alimentată de rugăciune, ca relaţie a omului cu Dumnezeu Cel milostiv, <i>ea riscă să fie redusă la o etică socială secularizată, lipsită de perspectiva iubirii şi a bucuriei eterne din împărăţia Preasfintei Treimi şi a tuturor sfinţilor. </i> Când însă Duhul lui Hristos Se face prezent în om prin rugăciune, acesta poate să perceapă mai uşor prezenţa lui Hristos în cei săraci, bolnavi şi marginalizaţi de societate. Aceasta este experienţa sfinţilor, iar ea confirmă adevărul Evangheliei Duminicii înfricoşătoarei judecăţi, că cei milostivi în istorie vor fi binecuvântaţi în eternitate, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria sfinţilor. Amin. Articol apărut în ziarul „Lumina de Duminică” , 7 februarie Sun, 07 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/in_cuvantul_rostit_in_paraclisul_sfantul_grigorie_luminatorul_preafericitul_parinte_patriarh_daniel_a_aratat_invataturile_ce_reies_din_evanghelia_duminicii_infricosatoarei_judecati.html În toate bisericile s-a citit astăzi, 7 februarie, în această duminica a lăsatului sec de carne, Evanghelia care ne prezintă Înfricoșătoarea Judecată. În cuvântul rostit, în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat învățăturile ce reies din Evanghelia de astăzi, informează Radio TRINITAS: „Evanghelia ne arată că depinde de libertatea noastră dacă intrăm sau nu în împărăţia cerurilor. Dumnezeu este Drept şi Milostiv, iar El atât în calitatea de Drept Judecător cât şi de Milostiv Mântuitor respectă libertatea noastră. Deci, noi mergem în împărăţia lui Dumnezeu sau în iad după cum am trăit. Dacă în inima noastră s-a cultivat iubirea milostivă ne îndreptăm spre rai, în împărăţia lui Dumnezeu, iar dacă în inima noastră am cultivat răutatea, egoismul, insensibilitatea faţă de suferinţa altora atunci singuri ne îndreptăm spre iad. Sfântul Isaac Sirul spune: «este nedrept să spunem că Dumnezeu iubeşte pe cei din rai şi urăşte pre cei din iad căci El este Iubire prin natură». El iubeşte pe toţi oamenii, dar cei care răspund iubirii Sale devin fericiţi şi cei care nu au răspuns iubirii Sale devin nefericiţi”. Sun, 07 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/85_de_ani_de_la_ridicarea_bisericii_ortodoxe_romane_la_rang_de_patriarhie.html Anul 2010 marchează 85 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române şi 125 de ani de la recunoaşterea formală a autocefaliei sale. Aceste evenimente sunt prilej deosebit de a rememora momentele cele mai importante din drumul Bisericii noastre spre autocefalie şi rangul de Patriarhie. În Biserica Ortodoxă, expresia maximă a autocefaliei o reprezintă organizarea unei Biserici locale ca Patriarhie. Mai precis, atunci când o Biserică autocefală devine Biserica majoritară a unui neam, respectiva Biserică este ridicată la rangul de Patriarhie, iar întâistătătorul său este proclamat patriarh (din grecescul, compus din patrie şi - primul). Biserica Ortodoxă, din punct de vedere administrativ, se defineşte ca o comuniune de Biserici locale, autocefale şi autonome, ce păstrează o interdependenţă dogmatică, canonică şi de cult. O Biserică autonomă este acea Biserică locală care beneficiază de o independenţă administrativă în raport cu Biserica sa Mamă. Mai precis, autonomia bisericească reprezintă capacitatea unei Biserici locale de a-şi reglementa problemele potrivit legilor proprii (cuvântul autonom provine din grecescul, este un derivat din - de sine, propriu şi - lege), păstrând totodată unitatea dogmatică, canonică şi de cult cu Ortodoxia universală. Altfel spus, în Biserica Ortodoxă, autonomia bisericească reprezintă un sistem canonic ce reglementează raportul dintre o Biserică locală şi Biserica sa Mamă. Este un raport de comuniune şi, în acelaşi timp, de independenţă administrativă. Autocefalia (din grecescul, compus din - de sine, propriu şi - cap) reprezintă în limbajul bisericesc ortodox statutul canonic al unei Biserici locale ce se bucură de o autonomie bisericească maximă şi de dreptul ca Sfântul său Sinod să aleagă pe întâistătătorul respectivei Biserici fără intervenţia nici unei autorităţi externe. O Biserică autocefală este, deci, aceea în care propriul Sfânt Sinod reprezintă autoritatea supremă. În Ortodoxie, Bisericile locale autocefale sunt Biserici surori, egale între ele şi libere unele în raport cu celelalte în ceea ce priveşte organizarea vieţii bisericeşti. Din punct de vedere administrativ, Bisericile locale autocefale se diferenţiază totuşi prin modul în care sunt organizate ca arhiepiscopii, mitropolii sau patriarhii. Biserica Ortodoxă Română în drumul său spre autocefalie De origine apostolică, Biserica Ortodoxă Română s-a născut din predica Sfântului Apostol Andrei în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, în vechia provincie romană Scythia Minor, astăzi Dobrogea. Organizată mai întâi ca arhiepiscopie autocefală cu scaunul arhiepiscopal la Tomis, Biserica Ortodoxă Română s-a dezvoltat rapid pe întreg teritoriul românesc. Astfel, în secolul al XIV-lea, în cele două principate româneşti suverane, Moldova şi }ara Românească, existau deja două mitropolii de facto autocefale: Mitropolia Moldovei (autocefală din 1401) şi Mitropolia Ungrovlahiei (autocefală din 1359). Ca urmare firească a unificării celor două principate româneşti şi a creării „României“ în anul 1859, cele două mitropolii ortodoxe româneşti s-au unit pentru a forma Biserica Ortodoxă Română, ce avea ca întâistătător pe mitropolitul Ungrovlahiei, cu reşedinţa la Bucureşti. În acest context, domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a abordat direct problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române cu prilejul deschiderii sesiunii anului 1863-1864 a Adunării Elective a României (din 3 noiembrie 1863). La începutul anului următor, guvernul său a elaborat un proiect de lege în care, în articolul 2, se preciza că „Biserica Ortodoxă Română este independentă de orice Biserică (autocefală); ea se va administra de Chiriarhul României Unite, care va purta titlul de Primat al României, de doi mitropoliţi şi de mai mulţi episcopi“. Toate eforturile lui Al. I. Cuza, precum şi ale clerului Bisericii Ortodoxe Române, de a oficializa autocefalia Ortodoxiei româneşti s-au izbit de opoziţia dură a Patriarhului de Constantinopol, Sofronie al III-lea (1863-1866), nemulţumit, mai ales, de secularizarea averilor mânăstireşti închinate Locurilor Sfinte (datorită secularizării, Patriarhia Constantinopolului a pierdut venituri imense pe care le obţinea de la mânăstirile româneşti închinate). În pofida acestei puternice opoziţii, domnitorul român a promulgat la 3 decembrie 1864 Decretul organic pentru înfiinţarea unei autorităţi centrale pentru afacerile religiei române (Decretul 1703) în care se preciza că „Biserica Ortodoxă Română este şi rămâne independentă de orice autoritate bisericească străină, în tot ceea ce priveşte organizaţia şi disciplina“ (art. 1) şi că „Sinodul general al Bisericii Române păstrează unitatea dogmatică a sfintei credinţe ortodoxe române cu Marea Biserică de Răsărit, prin coînţelegere cu Biserica Ecumenică a Constantinopolului“ (art. 3). După aproape două decenii de tratative cu Patriarhia de Constantinopol, la 20 aprilie 1885, mitropolitul primat al României, Calinic Miclescu (1875-1886), în numele Sfântului Sinod, a trimis o scrisoare prin Ministerul Cultelor patriarhului de Constantinopol, Ioachim al IV-lea (1884-1886), prin care îi cerea, în mod formal, recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. În aceeaşi zi, Dimitrie A. Sturdza, ministru al cultelor, a trimis o scrisoare patriarhului Ioachim al IV-lea, în numele Ministerului Cultelor, în care cerea de asemenea recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a putea răspunde acestei solicitări, patriarhul Ioachim al IV-lea, în ziua de 25 aprilie 1885, a convocat Sfântul Sinod al Patriarhiei de Constantinopol, care după ce a luat act de scrisorile amintite a hotărât să recunoască formal autocefalia Biseicii Ortodoxe Române. În aceeaşi zi a fost semnat şi Tomosul sinodal şi patriarhal de recunoaştere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, ce a fost trimis la Bucureşti prin Gheorghe Ghica, reprezentantul ţării noastre la Istanbul. Astfel, după mai mult de două decenii de tratative cu Patriarhia Constantino-polului şi în pofida faptului că era vorba despre o Biserică creată prin unificarea a două mitropolii autocefale, deci de facto şi de iure autocefală, Biserica Ortodoxă Română reuşea abia în 25 aprilie 1885 să obţină recunoaşterea formală a autocefaliei sale. Ca urmare a acestei recunoaşteri formale, din Biserică-fiică, Biserica Ortodoxă Română a devenit oficial Biserică-soră cu celelalte Biserici Ortodoxe autocefale. Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie După Primul Război Mondial, România şi-a recuperat provinciile sale istorice (Basarabia, Bucovina şi Transilvania) aflate până atunci sub stăpâniri străine, formând astfel România Mare (1 Decembrie 1918). În mod spontan şi firesc, ortodocşii români din respectivele provincii s-au unit cu Biserica Ortodoxă Română, reuşindu-se pentru prima oară în istorie unificarea Ortodoxiei româneşti. Prin acest proces de unificare, prestigiul Bisericii Ortodoxe Române a crescut foarte mult în sânul Ortodoxiei şi în relaţiile ei cu celelalte Biserici creştine din lume. Ca o consecinţă firească a acestei evoluţii a apărut şi ideea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, ce a găsit imediat o largă susţinere în întreaga societate românească. Astfel, în 7 decembrie 1924, Nicolae Iorga publica un articol intitulat „Necesitatea înfiinţării patriarhatului“ în care argumenta istoric dreptul Bisericii noastre de a fi înălţată la rang de Patriarhie. În aceeaşi perioadă, Alexandru Lepădatu, ministru al cultelor, publica articolul „Înfiinţarea patriarhatului în Biserica Ortodoxă Română“, în care sublinia prestigiul moral, cultural şi material câştigat de Biserica noastră în cadrul Ortodoxiei. În şedinţa din 16 decembrie 1924, Consiliul profesoral al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi a adoptat un memoriu în care susţinea ideea înfiinţării Patriarhiei Române şi l-a înaintat mitropolitului primat pentru a-l prezenta Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Cu aceeaşi convingere, în 11 decembrie 1924, Preasfinţitul părinte Dionisie, episcop-vicar al Eparhiei Chişinăului, îi adresa mitropolitului primat Miron Cristea o scrisoare în care spunea că, „după ce poporul nostru, condus de Sfânta Biserică, a trecut prin atâtea greutăţi şi a ajuns în sfârşit la întregirea firească, adunând într-un mănunchi toate ţinuturile locuite de români, după ce Bisericile autocefale: Transilvăneană, Bucovineană, precum şi cea Basarabeană, s-au unit într-un trup, nu mai poate fi discuţie despre ridicarea Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei la înălţimea de Patriarhie şi a face pe capul ei Arhiepiscop al Bucureştilor şi Patriarh a toată România“. Este clar, deci, că iniţiativa ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie a aparţinut deopotrivă credincioşilor şi clericilor, Bisericii şi statului român. Pentru a da glas tuturor acestor iniţiative, în ultimele zile ale anului 1924, mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Pimen Georgescu (1909-1934), a făcut oficial propunerea ca „Mitropolia Ungro-Vlahiei (Munteniei) cu scaunul Mitropolitan din Bucureşti, să fie ridicată la rangul de Patriarhie; iar mitropolitul Ungro-Vlahiei ca primat al României, care de drept e şi preşedinte al Sfântului nostru Sinod, să poarte titlul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Naţionale Române cu reşedinţa la Bucureşti“. Alături de mitropolitul Pimen, această propunere a mai fost semnată şi de: Nectarie, mitropolitul Bucovinei, Gurie, arhiepiscopul Basarabiei, Lucian, episcopul Romanului, Roman, episcopul Oradiei Mari, Nicolae, episcopul Clujului, şi Ilarie, episcopul Constanţei. Această propunere a fost înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru a fi analizată în cadrul sesiunii sale de toamnă din anul 1924. Prorogată pentru data de 4 decembrie 1924, această sesiune şi-a reluat lucrările abia la 4 februarie 1925. Din cauza absenţei Înaltpreasfinţitului Pimen, mitropolitul Moldovei şi Sucevei (atunci bolnav de gripă), pro-punerea a fost prezentată plenului Sfântului Sinod de către Înaltpreasfinţitul Nectarie Cotlarciuc (1924-1935), mitropolitul Bucovinei. Propunerea a fost primită „cu multă însufleţire“ de către si-nodali, care au trecut imediat la dezbateri pentru a stabili detaliile procesului de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. Primul ierarh care a luat cuvântul a fost arhiepiscopul Gurie, care, după ce a salutat „cu toată inima şi cu tot sufletul această propunere istorică“, a invocat canonul 34 apostolic ca fundament al acestei ridicări în rang. Au urmat episcopul Lucian al Romanului, care a citit memoriul Consiliului Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi, şi Episcopul Dionisie, care şi-a prezentat scrisoarea sa din 11 decembrie 1924. Mitropolitul Ungrovlahiei, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române La această şedinţă istorică a Sfântului Sinod a fost invitat şi ministrul cultelor, Alexandru Lepădatu, care, în numele Guvernului României, a dat citire unui memorabil expozeu, în care se preciza: „Capul ierarhic al Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Ungrovlahiei, are sub autoritatea sa morală, ca preşedinte al Sfântului Sinod, trei mitropolii cu individualitate istorică bine determinată şi o arhiepiscopie de însemnătatea unei adevărate mitropolii şi 13 eparhii sufragane. În această situaţie, el nu mai poate fi decât ceea ce reclamă importanţa excepţională a faptului acestuia şi istoria celorlalte Biserici Ortodoxe cu organizare naţională: Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. {i întrucât nici sub raport istoric şi nici sub raport canonic nu se poate invoca vreun impediment serios împotriva unei asemenea înălţări în rang a capului Bisericii noastre naţionale, aceasta, în pu-terea autocefaliei sale, şi Statul, în virtutea suveranităţii sale, sunt de acord a aprecia că ridicarea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Ungrovlahiei, în calitatea sa de primat al României, la rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, e o necesitate a noii organizări bisericeşti, reclamată de situaţia Bisericii noastre înăuntrul Statului român şi de situaţia acestuia între celelalte state ortodoxe, ca unul ce are, cu excepţia Rusiei, cel mai mare număr de credincioşi ortodocşi“. După această adevărată pledoarie a ministrului cultelor, episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului (1921-1938) a dat citire Actului de înfiinţare a Patriarhatului românesc, ce sintetiza toate elementele necesare ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. 4 februarie 1925, data de naştere a Patriarhiei Române La sfârşitul acestei şedinţe din ziua de 4 februarie 1925, ca urmare a expunerilor de motive şi a dezbaterilor din plen, Sfântul Sinod „în unanimitate şi cu însufleţire“ a hotărât înfiinţarea Patriarhiei Române şi ridicarea arhiepiscopului şi mitropolitului Ungrovlahiei, în calitatea sa de primat al României, la rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În aceeaşi hotărâre se preciza şi faptul că Înaltpreasfinţitul părinte arhiepiscop şi mitropolit al Ungrovlahiei, Miron Cristea, era ridicat la rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. După adoptarea acestei istorice hotărâri, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, a ţinut un discurs în care, după ce a afirmat că „factorul bisericesc legal şi competent a ridicat Biserica noastră la rangul de Patriarhat“, a încercat să traseze un succint program de lucru ce cuprindea patru puncte. Primul era acela „de a trimite cât mai mulţi tineri teologi la studii în toate centrele mari de cultură apusene şi răsăritene“ pentru a contribui la ridicarea prestigiului Bisericii noastre. Cel de-al doilea făcea referire la învăţământul teologic superior românesc, în special la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, ce trebuia reorganizată pentru a putea deveni „un Institut de temeinică cultură teologică ortodoxă, nu numai pentru trebuinţele noastre proprii, ci să atragă tineret din toată Ortodoxia“. Al treilea punct din program făcea referire la înfiinţarea unei „Academii de muzică bisericească, în care să se studieze temeinic şi de oameni deplin pregătiţi mu-zica noastră bisericească, cea atât de frumoasă şi care a mângâiat atâtea veacuri sufletul poporului nostru“. Ultimul punct din program sublinia necesitatea construirii „unei măreţe catedrale a mântuirii neamului, ca semn exterior al Patriarhatului“. Regele Ferdinand a promulgat „Legea pentru ridicarea Scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei la rangul de Scaun patriarhal“ pe 25 februarie 1925 În data de 7 februarie 1925, această hotărâre a Sfântului Sinod de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie a fost comunicată Ministerului Cultelor, cu rugămintea de a dispune întocmirea unui proiect de lege prin care statul român să dea o formă juridică acestei decizii istorice. Pentru a da curs acestei solicitări, Guvernul României a elaborat un „Proiect de lege pentru ridicarea Scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei la rangul de Scaun patriarhal“, şi l-a prezentat celor două camere ale Parlamentului României spre aprobare. În Senat, proiectul a fost prezentat în ziua de 12 februarie 1925 de către ministrul cultelor, Alexandru Lepădatu, fiind aprobat cu 89 de voturi (două împotrivă). La Camera Deputaţilor, acest proiect legislativ a fost prezentat de deputatul Petru Gârboviceanu şi a fost primit cu unanimitate de voturi (156 în total). Luând act de adoptarea acestei legi de către Parlament, regele Ferdinand I (1914-1927) avea să o promulge în data de 25 februarie 1925. În acelaşi timp, Sfântul Sinod, printr-o scrisoare irenică, datată 12 martie 1925, a informat şi celelalte Biserici Ortodoxe surori despre această istorică hotărâre de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. În finalul acestei scrisori, întâiul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, îşi exprima speranţa că „toţi se vor bucura de această sporire în putere şi însemnătate a surorii lor române, trimiţându-i cu drag frăţească îmbrăţişare şi binecuvântare, recunoscând şi apreciind în noua sa calitate pe Patriarhul României ca un frate gata a lucra – precum pentru Biserica Română – aşa şi pentru progresul şi întărirea Ortodoxismului pretutindeni“. În luna mai a anului 1925, această scrisoare irenică a fost trimisă Patriarhiei Constantinopolului prin Dragomir Demetrescu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Din cauza vicisitudinilor politice, patriarhul Constantinopolului, Constantin VI (1924-1925), a fost nevoit să se retragă din scaun şi nu a mai putut convoca Sfântul Sinod pentru a răspunde acestei scrisori. În luna iulie a a-nului 1925, este întronizat ca patriarh al Constantinopolului Vasile al III-lea (1925-1929), care, luând în considerare hotărârea Bisericii Ortodoxe Române, prin tomosul cu nr. 1579 din30 iulie 1925, a recunoscut ridicarea ei la rangul de Patriarhie. Au urmat mai apoi scrisori de la celelalte Biserici Ortodoxe surori prin care acestea recunoşteau hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi îl felicitau pe Miron Cristea, în noua sa calitate de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Întronizarea primului patriarh al României Proclamarea şi întronizarea primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, deşi programată pentru primăvara anului 1925, a fost amânată, din cauza problemelor de sănătate ale regelui Ferdinand I ,pentru toamna aceluiaşi an. Astfel, în ziua de duminică, 27 septembrie 1925, în Catedrala patriarhală din Bucureşti, a avut loc proclamarea oficială a ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, la care a participat şi o delegaţie a Patriarhiei de Constantinopol. În ziua de duminică, 1 noiembrie 1925, în Catedrala patriarhală din Bucureşti, în prezenţa a numeroşi invitaţi din ţară şi străinătate, a fost întronizat primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. După încheierea festivităţilor dedicate acestui eveniment, în ziua de marţi, 3 noiembrie 1925, în Palatul Patriarhal, a avut loc o consfătuire între membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi delegaţii Bisericilor Ortodoxe surori, în cadrul căreia, la iniţiativa patriarhului Miron Cristea, s-a discutat necesitatea convocării unui Sinod panortodox. Patriarhia de Constantinopol a fost rugată să întocmească programul viitorului Sinod panortodox şi să invite Bisericile Ortodoxe autocefale să studieze problemele ce vor face obiectul dezbaterilor acestui viitor Sinod. În concluzie, se poate afirma că ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie acum 85 de ani constituie unul dintre momentele fundamentale ale istoriei ei, un adevărat pilon de forţă pe care s-a construit apoi prestigiul Bisericii noastre în ţară şi în afara graniţelor. De atunci, Biserica Ortodoxă Română a fost păstorită de cinci vrednici de pomenire patriarhi: Miron Cristea (1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948), Justinian Marina (1948-1977), Justin Moisescu (1977-1986) şi Teoctist Arăpaşu (1986-2007). Patriarhia Română astăzi Cel de-al şaselea patriarh al României, Preafericitul Părinte Daniel, a fost întronizat în ziua de 30 septembrie 2007, ca urmare a alegerilor organismele statutare ale Bisericii Ortodoxe Române din 12 septembrie 2007. Încă de la început, actualul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a identificat direcţiile majore de activitate ale instituţiilor centrale bisericeşti de la Patriarhia Română: legislativ şi juridic bisericesc, pastoral-liturgic, cultural-misionar, social-filantropic, economic-financiar şi patrimonial-imobiliar, fiecare din aceste preocupări având propriile dimensiuni şi specificităţi în dezvoltarea şi transpunerea în realitate. Din intensa şi prodigioasa activitate desfăşurată până acum la nivelul Patriarhiei Române, sub arhipăstorirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, menţionăm doar câteva activităţi reprezentative. Astfel, sub purtarea de grijă a Părintelui Patriarh Daniel, în şedinţa Sfântului Sinod din 28 noiembrie 2008, a fost definitivat şi aprobat noul Statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, care a intrat în vigoare odată cu recunoaşterea sa prin Hotărârea Guvernului României din 16 ianuarie 2008, adoptată în temeiul Legii nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Pentru a răspunde cerinţelor misionar-pastorale şi administrativ-bisericeşti din ţară şi din afara graniţelor României, Sfântul Sinod a aprobat noi structuri canonice şi organizatorice bisericeşti prin înfiinţarea a cinci noi eparhii, dintre care două în ţară (Episcopia Sălajului şi Episcopia Devei şi Hunedoarei) şi trei în afara graniţelor ţării (Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei, Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi Noii Zeelande). De asemenea, au fost înfiinţate două noi parohii ortodoxe române în Japonia (Tokyo şi Osaka), o parohie ortodoxă română în Siria (Damasc), şi a fost aprobată înscrierea în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române a celor patru eparhii reactivate de Mitropolia Basarabiei şi recunoscute juridic de autorităţile de stat din Republica Moldova: Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia de Bălţi (fostă a Hotinului), Episcopia Basarabiei de Sud (fostă de Cetatea Albă-Ismail), Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria (fostă Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria). La acestea se adaugă înfiinţarea Reprezentanţei Patriarhiei Române pe lângă instituţiile europene (Bruxelles), precum şi înscrierea acesteia în Statut, împreună cu Reprezentanţa de la Locurile Sfinte (Aşezămintele Româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon) şi Reprezentanţa de la Sofia (Parohia Ortodoxă Română). Un lucru cu totul inedit, dar re-levant pentru păstrarea legăturilor spirituale şi culturale cu Patriarhia Română, l-a constituit grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru înscrierea în Statut a Aşezămintelor Româneşti din Sfântul Munte Athos (Prodromu, Lacu etc.), iar în perspectiva amendării Statutului, a Comunităţii Ortodoxe Române din Turcia, cât şi a altor comunităţi ortodoxe române din afara graniţelor României. Pentru a asigura accesul prin mijloace moderne, dar şi pentru a răspunde cerinţelor sporite de sprijinire a activităţilor pastoral-liturgice, misionar-culturale, social-filantropice şi educative care se desfăşoară în Biserica Ortodoxă Română, în scopul mântuirii credincioşilor în contextul vieţii sociale şi spirituale contemporane, încă din primele zile în slujirea ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vegheat personal la dotarea şi darea în funcţiune a studiourilor de emisie şi producţie Radio Trinitas Bucureşti, inaugurate la 27 octombrie 2007, dar şi a celorlalte structuri mass-media ale Patriarhiei Române: Postul de Televiziune Trinitas TV, Cotidianul „Ziarul Lumina“, săptămânalul „Lumina de Duminică“, revista lunară „Vestitorul Ortodoxiei“, Agenţia de ştiri „Basilica“ şi Biroul de Presă, grupate în Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române, lucrare de pionierat şi instituţie unicat în întreaga Ortodoxie. De asemenea, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au fost relansate demersurile pentru aducerea la viaţă a proiectului noii catedrale patriarhale – Catedrala Mântuirii, reiniţiat după mai bine de 75 de ani de fericitul întru adormire patriarh Teoctist. Din această succintă prezentare a principalelor coordonate ale activităţii Bisericii Ortodoxe Române se desprind clar conturul larg al angajării Bisericii noastre în actualitate, precum şi implicarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu deplină responsabilitate şi dăruire pilduitoare. La împlinirea a 85 de ani de la ridicarea sa la rang de Patriarhie, Biserica Ortodoxă Română se prezintă deci ca o Biserică vie, activă, în mijlocul poporului pe care-l slujeşte, profund implicată în promovarea dialogului cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, cu lumea creştină şi cu societatea contemporană. Articol realizat de George Grigoriţă, apărut în „Lumina de Duminică”, 7 februarie Sun, 07 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/la_catedrala_patriarhala_slujba_sfintei_liturghii_a_fost_oficiata_de_preasfintitul_parinte_macarie_episcopul_romanilor_ortodocsi_din_europa_de_nord.html La Catedrala Patriarhală din Bucureşti, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul românilor ortodocşi din Europa de Nord, informează TRINITAS TV. În cadrul slujbei Sfintei Liturghii s-a citit pericopa scripturistică desprinsă din Evanghelia după Matei, capitolul 25, versetele de la 31 la 46. Preasfinţitul Părinte Macarie, în cuvântul său de învăţătură, a vorbit despre înfricoşătoarea judecată: „Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne relatează despre judecata cea din urmă care se va face potrivit faptelor bune pe care le-am săvârşit faţă de aproapele nostru. În iconografia Bisericii, Mântuitorul Iisus Hristos este înfăţişat ca Drept Judecător, binecuvântând cu mâna dreaptă şi ţinând în cealaltă mână Evanghelia, semn că judecata pe care o face este după cuvântul Evangheliei”. Sun, 07 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/a_fost_sfintita_cantina_parohiei_sfantul_haralambie_din_iasi.html Peste 50 de persoane vârstnice, din Parohia „Sfântul Haralambie” din Iași, vor primi de astăzi, 7 februarie, o masa caldă la cantina parohială. Cantina va fi sfințită astăzi și va asigura hrana atât în sala de mese cât și la domiciliu, fiind transportată de voluntari. Părintele Radu Brânză, parohul Bisericii „Sfântul Haralambie” din Iași, a oferit mai multe informaţii pentru Radio TRINITAS: „Activitatea această se desfăşoară din anul 2003. Anul acesta am întrerupt proiectul pentru o perioadă pentru că a trebuit să renovăm cantina după normele europene în vigoare. A fost o acţiune pe care am început-o în toamnă şi care cu ajutorul Bunului Dumnezeu am încheiat-o acum. Cantina ce va fi sfinţită astăzi a fost dotată cu veselă nouă, scaune noi, totul fiind reînnoit”. Lucrările s-au făcut din fondurile parohiei dar şi cu ajutorul enoriaşilor care au adus o contribuţie importantă. Sun, 07 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/procesiune_cu_moastele_sfantului_haralambie_la_biserica_sfantul_dumitru_din_bucuresti.html Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 10 februarie pe Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie. Cu acest, prilej, Biserica „Sfântul Dumitru” din Capitală, îşi va sărbători cel de-al treilea hram. Lăcaşul adăposteşte şi un fragment din moaştele Sfântului. Părintele paroh, Mihai Gojgar, a oferit mai multe detalii pentru TRINITAS TV: „Acest hram l-am primit anul trecut începând cu ziua de 12 mai, atunci când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a hotărât ca Biserica „Sfântul Dumitru” să primească încă două hramuri şi anume Sfântul Haralambie şi Sfântul Pantelimon. Am primit aceste hramuri pentru că fragmente din sfintele moaşte ale celor doi mucenici se află în biserica noastră într-o raclă de argint dăruită de episcopul fondator al bisericii”. Moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie vor fi purtate, mâine 8 februarie, într-o procesiune în jurul bisericii după slujba Vecerniei şi a Litiei. Prăznuirea Sfântului Harlambie se va face marţi, întrucât miercuri este zi aliturgică. Sun, 07 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/un_nou_proiect_al_fundatiei_mitropolitane_cuvantul_care_zideste_din_craiova.html Luni, 8 februarie 2010, începând cu orele 13:00, va avea loc la Şcoala Generală nr. 22 „Mircea Eliade” din Craiova deschiderea expoziţiei de fotografie dedicată protejării Văii Jiului. Evenimentul este organizat de către Fundaţia „Cuvântul care zideşte”, ONG patronat de către Mitropolia Oltenia, împreună cu Şcoala Generală nr. 22 „Mircea Eliade” din Craiova şi este cuprins în cadrul proiectului „Copiii-protectorii naturii”, finanţat de către Ambasadei Statelor Unite ale Americii din România. În cadrul manifestării va fi prezentat şi un film documentar dedicat protejării văii râurilor şi în special a zonelor de agrement din Oltenia. Expoziţia de fotografie are un caracter itinerant, urmând a fi organizată în patru şcoli din judeţul Dolj (Şcoala nr. 22, Colegiul Naţional „Carol I”, Colegiul Naţional „Elena Cuza” şi Şcoala Generală din Podari) precum şi în patru şcoli din judeţul Gorj (Liceul Teologic – Tg. Jiu, Şcoala Generală Runcu, Şcoala Generală Polovragi şi Grupul Şcolar Industrial Tismana). Manifestarea îşi propune să promoveze în rândul copiilor impactul pozitiv al voluntariatului, precum şi importanţa păstrării unui mediu curat. www.mitropoliaolteniei.ro Sun, 07 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/sarbatoare_duhovniceasca_la_parohia_tautii_de_sus_din_maramures.html Astăzi, 7 februarie, a fost zi de sărbătoare pentru credincioşii din localitatea maramureşeană Tăuţii de Sus. Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie în Biserica Parohiei cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”. Lucrările de construire a impunătoarei Biserici din Tăuţii de Sus au fost finalizate în anul 2000, iar pictura a fost executată între anii 2002 şi 2008, informează TRINITAS TV. Sun, 07 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/actiune_filantropica_in_arhiepiscopia_dunarii_de_jos.html În Arhiepiscopia Dunării de Jos a avut loc astăzi, 7 februarie, o amplă acțiune cu caracter filantropic. În cadrul acţiunii au fost vizitate și ajutate persoane cu venituri reduse, vârstnici și familii cu mulți copii, aflate în evidența parohiilor. La această activitate cu caracter misionar și filantropic au participat peste 300 de voluntari și membri ai consiliilor și comitetelor parohiale, coordonați de către preoții de la parohii, precum și slujitorii care asigură asistența religioasă în respectivele unități de asistență socio-medicală. Mai multe informaţii privind această acţiune, în Protopopiatul Covurlui, a oferit părintele Protopop Ionuț Glăvan, pentru Radio TRINITAS: „Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului nostru Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în cadrul protoieriei Covurlui, potrivit calendarului filantropic din perioada premergătoare Postului Mare, 17 parohii au desfăşurat activităţi social filantropice la patru instituţii socio - medicale din zonă. După oficierea Sfintei Liturghii din această duminică, preoţii împreună cu câţiva enoriaşi au mers la aceste instituţii unde au săvârşit slujba Agheasmei şi au făcut rugăciuni pentru cei bolnavi. La finalul slujbei săvârşite au avut loc convorbiri duhovniceşti cu cei asistaţi şi au fost stropite cu agheasmă dormitoarele şi saloanele din aceste instituţii. La sfârşit, preoţii au oferit persoanelor asistate, circa 250 de persoane, pachete cu alimente, îmbrăcăminte şi iconiţe”. Sun, 07 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/comunicat_de_presa_isedintele_anuale_de_lucru_ale_consiliului_national_bisericesc_si_adunarii_nationale_bisericesti_ale_bisericii_ortodoxe_romanei.html În ziua de <i>8 februarie 2010, de la orele 10.00</i>, în <i>Sala Sinodală</i> din Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, va avea loc şedinţă anuală de lucru a <i>Consiliului Naţional Bisericesc</i> al Bisericii Ortodoxe Române. Organismul central executiv al <i>Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti, Consiliul Naţional Bisericesc</i> va analiza întreaga activitate internă şi externă bisericească din anul 2009 sub următoarele aspecte: pastoral-misionar, social-filantropic, viaţă monahală, învăţământ teologic, predarea religiei în şcolile publice, patrimoniu cultural, organizatoric, administrativ, economic, relaţii cu alte culte, grija pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate, relaţii interbisericeşti şi interreligioase etc. În ziua de <i>9 februarie 2010, de la orele 10.00</i>, în Aula Magna <i>Teoctist Patriarhul</i> din Palatul Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, va avea loc şedinţa anuală de lucru a <i>Adunării Naţionale Bisericeşti</i> a Bisericii Ortodoxe Române. Organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române pentru problemele administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale, format din membrii Sfântului Sinod şi din câte trei reprezentanţi (un cleric şi doi mireni) ai fiecărei eparhii, <i>Adunarea Naţională Bisericească</i> va examina în vederea aprobării <i>Raportul general anual al Consiliului Naţional Bisericesc</i> privind activitatea Bisericii Ortodoxe Române din anul 2009 şi va hotărî măsurile care se impun pentru buna desfăşurare a vieţii bisericeşti pe anul în curs. Biroul de presă al Patriarhiei Române Sat, 06 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/primul_cotidian_crestin_din_romania_implineste_maine_7_februarie_5_ani_de_existenta.html Ziarul Lumina, primul cotidian creștin din țară, împlinește mâine, 7 februarie, 5 ani de existență. A văzut lumina tiparului în data de 7 februarie 2005 sub directa coordonarea a jurnalistului Florin Zamfirescu, informează Radio TRINITAS. Ce a reprezentat momentul apariției acestui cotidian, pentru întreg colectivul redacțional, aflăm de la Părintele Constantin Sturzu, director Ziarul Lumina : „Momentul 7 februarie 2005 a reprezentat debutul nu doar al primului cotidian creştin din România, un moment istoric pentru activitatea mediatică misionară a Bisericii Române, dar a însemnat şi începutul unei munci asidue. Muncă foarte dificilă de multe ori, dar plină de bucurii deoarece această publicaţie, după un număr de ani în care a activat doar la Iaşi, în zona Moldovei, a devenit o publicaţie naţională reprezentând în momentul acesta, una din componentele Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române. În momentul de faţă, «Ziarul Lumina» este un cotidian cu acoperire naţională, care are cel mai mare număr de abonamente distribuite prin Poşta Română. De asemenea, este un ziar care ajunge prin suplimentul său săptămânal, prin revista «Lumina de Duminică», în toate colţurile ţării nu doar prin abonamente ci şi prin vânzarea la chioşcurile specializate în difuzarea presei scrise”. Sat, 06 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/activitatea_sectorului_agricol_viticol_si_silvic_al_arhiepiscopiei_bucurestilor_pe_anul_2009.html În ciuda schimbărilor climatice şi vremii capricioase, Sectorul Agricol, Viticol şi Silvic al Arhiepiscopiei Bucureştilor a avut, în 2009, o activitate consistentă. Pentru obţinerea unui vin cultic de calitate superioară, culturile de viţă-de-vie au fost întreţinute cu ajutorul unor utilaje de nouă generaţie. La sfârşitul anului trecut au fost înfiinţate şi două societăţi comerciale: „Ţarina Păstorului” şi cooperativa agricolă „Via Domnului”, informează TRINITAS TV. Sectorul Agricol, Viticol şi Silvic al Arhiepiscopiei Bucureştilor a urmărit în anul 2009 şi reamenajarea parcului „Grădina Maicii Domnului”. Mai multe detalii a oferit părintele Petru Ungureanu, consilier Sectorul Agricol, Viticol şi Silvic: „În incinta Palatului Patriarhal avem în plină desfăşurare activitatea de reamenajare a parcului „Grădina Maicii Domnului” prin instalarea unui sistem de irigare şi plantarea de flori dar şi pomi ornamentali”. Printre priorităţile sectorului pentru anul 2010 se numără şi construirea unei crame noi la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Urlaţi, dar şi continuarea lucrărilor de amenajare a parcului din cadrul Palatului Patriarhiei. Sat, 06 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/patriarhia_romana_la_ceas_aniversar.html Biserica Ortodoxă Română a împlinit ieri, 4 februarie, 85 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie. Evenimentul a fost marcat printr-o şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, urmată de slujba de Te Deum, cât şi de o slujbă de pomenire a celor cinci patriarhi, săvârşite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Catedrala patriarhală, informează cotidianul „Ziarul Lumina“. Importanţa momentului aniversar a fost scoasă în evidenţă de pr. cons. Florin Şerbănescu în cadrul plenului Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc (CNB), întrunit în Sala Sfântului Sinod. În prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pr. dr. Florin Şerbănescu a expus un studiu legat de momentul istoric petrecut la 4 februarie 1925. „Ridicarea BOR la rang de Patriarhat în anul 1925, prin hotărârea Sfântului Sinod de la 4 februarie, şi consfinţită apoi prin întronizarea patriarhului Miron Cristea la 1 noiembrie 1925, a reprezentat a consfinţire a unei istorii de aproape două milenii de creştinism pe pământ românesc, în care timp BOR a contribuit la viaţa creştinismului nu numai în sânul poporului român, ci în general pentru întreaga Ortodoxie. A fost o confirmare a faptului că Ortodoxia românească a însemnat foarte mult de-a lungul acestor milenii pentru viaţa creştină din această parte a lumii. Secole de-a rândul a continuat să fie un adevărat far, un sprijin pentru întreaga Ortodoxie, atât pe plan material, cât şi cultural, spiritual“, ne-a declarat pr. Florin Şerbănescu. În cadrul alocuţiunii sale, pr. cons. Şerbănescu a amintit şi despre dorinţa patriarhului Miron Cristea de a ridica o „Catedrală a Mântuirii Neamului“, dorinţă împărtăşită de acesta în acea zi memorabilă. „Catedrala Mântuirii Neamului a fost o preocupare permanentă a primului patriarh al României, dar şi a celorlalţi patriarhi, mai ales a vrednicului de pomenire Părintelui nostru Teoctist, care a reluat ideea şi s-a luptat foarte mult până când a găsit locaţia pe care o avem astăzi“, a spus PF Părinte Daniel, care a vorbit şi despre noua machetă a catedralei, expusă ieri în cadrul şedinţei CNB: „Această nouă machetă arată şi faptul că Patriarhia Română a ţinut seama de sugestiile, contribuţiile şi ideile arhitecţilor şi inginerilor care au participat la cele trei simpozioane consultative, dar mai ales la cel de-al treilea simpozion consultativ, din luna decembrie (9-10 decembrie), care a contribuit mai substanţial la definirea temei de proiectare“. Memoria momentului ridicării BOR la rang de Patriarhie a fost marcată şi printr-un Te Deum, urmat de o slujbă de pomenire săvârşită de Părintele Patriarh, alături de un sobor numeros, în Catedrala patriarhală. La final, soborul a mers la mormintele celor patru patriarhi înmormântaţi în Catedrala patriarhală, unde a săvârşit slujba de pomenire. În acelaşi timp, la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală s-a săvârşit aceeaşi slujbă la mormântul patriarhului Iustinian Marina. După ce s-a rugat pentru pomenirea veşnică a patriarhilor României plecaţi la Domnul şi a stropit cu vin mormintele lor din catedrală, PF Părinte Patriarh Daniel a mulţumit lui Dumnezeu, pentru „binefacerile revărsate asupra Patriarhiei Române de la înfiinţarea sa“, care s-a realizat ca urmare a dorinţei poporului bine-credincios şi a dorinţei conducătorilor, atât bisericeşti, cât şi de stat. „Această dorinţă a fost îndreptăţită pentru că, în 1885, BOR a primit autocefalia, care a însemnat libertate în ceea ce priveşte administrarea şi conducerea Bisericii noastre fără oprelişti, fără condiţii impuse din afară, doar păstrând unitatea de credinţă, de viaţă liturgică şi de disciplină canonică cu Patriarhia Ecumenică şi cu toate celelalte Biserici Ortodoxe“. Nu s-ar fi putut înfăptui această ridicare în rang dacă nu s-ar fi realizat în 1918 statul unitar român. „Avem o îngemănare între libertatea poporului român, care după Războiul de Independenţă din 1877 devine independent, şi marea Unire din 1918. S-a subliniat atunci, în 1925, că de fapt libertatea şi unitatea poporului român la care a contribuit foarte mult BOR au fost o temelie puternică şi o evidenţă pentru proclamarea sau ridicarea BOR autocefale la rang de Patriarhie“. Patriarhia înseamnă nu numai libertate de Biserică autocefală, ci şi demnitate în raport cu alte Biserici şi, în acelaşi timp, înseamnă responsabilitate mai mare. „În Biserică, orice titlu de onoare mai mare atrage după sine o responsabilitate, o exigenţă şi o jertfelnicie mai mare. Patriarhie înseamnă pentru noi o demnitate, un imbold şi o datorie de a lucra mai mult pentru Ortodoxie. BOR devenind Patriarhie are obligaţia să contribuie mai mult la apărarea şi promovarea valorilor ortodoxe pe plan naţional şi internaţional“, a mai spus PF Părinte Daniel. „În Permanenţa CNB s-a arătat că s-au făcut foarte multe demersuri pentru ca Biserica noastră să devină autocefală şi apoi să devină Patriarhie, însă într-un mod exemplar a funcţionat şi relaţia între Stat şi Biserică. Biserica a sprijinit statul în afirmarea sa ca stat independent şi apoi ca stat unitar, contribuind la Războiul de Independenţă şi la Unirea din 1918 prin credincioşii şi clerul condus de ierarhi vrednici şi patrioţi. Iar statul a socotit că este datoria lui să recunoscă şi să afirme demnitatea BOR jertfelnice. Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca şi astăzi, împreună cu toate instituţiile de stat, să păstrăm şi să înmulţim darurile primite de la înaintaşi să le sporim, spre slava Preasfinte Treimi, spre binele Bisericii şi spre cinstirea poporului român dreptmăritor“, a conchis Patriarhul României. Fri, 05 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/activitatea_sectorului_cultural_si_de_relatii_cu_mass_media_al_arhiepiscopiei_bucurestilor_in_2009.html În anul 2009, activitatea Sectorului cultural şi de relaţii cu mass-media al Arhiepiscopiei Bucureştilor s-a intensificat, în ciuda dificultăţilor economice prin care trece ţara noastră, informează cotidianul „Ziarul Lumina“. Prin purtarea de grijă şi cu binecuvântarea PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, au fost publicate mai multe lucrări cu caracter istoric-documentar, în colecţia Vita Aeterna; misionar-pastoral, în colecţia Lumina credinţei; hagiografic, în colecţia Vieţi de Sfinţi, şi catehetic-omiletic, în colecţia Păstorul cel Bun. Dintre apariţiile editoriale ale anului trecut, între lucrările istoric-documentare amintim volumumul „Domnitorii şi ierarhii Ţării Româneşti. Ctitoriile şi mormintele lor“; albumul „«Duhul Sfânt a înnoit-o» - Catedrala patriarhală. Restaurare şi Resfinţire - 2008“; volumul „Biserica Ortodoxă Română şi Unirea Principatelor. Moment aniversar (1859-2009“), romanul creştin „Singurătatea lui Vlad Ţepeş şi albumul filatelic: Bucureşti - 550 de ani - 20 septembrie 1459 - 20 septembrie 2009“ (realizat împreună cu Romfilatelia). Pe parcursul anului 2009 au apărut şi foarte multe lucrări cu caracter misionar, dar şi imprimări de CD-uri, fiind în curs de imprimare în acest an şi alte lucrări deosebit de importante pentru viaţa bisericească din cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor. De asemenea, au fost tipărite în cursul anului trecut, dedicat Sfântului Vasile cel Mare şi tuturor celorlalţi sfinţi capadocieni, lucrări cu caracter hagiografic, dintre care amintim: „Sinaxarul Sfinţilor Capadocieni“; „Viaţa, Acatistul şi Paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou“; „Slujba Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti“; „Slujba Sfântului Voievod Neagoe Basarab şi Slujba Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul“, iar în curs de apariţie se află volumul „Sfinţii ocrotitori ai Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei“. În cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor, prin Sectorul cultural şi de relaţii cu mass-media au avut loc în primăvara anului 2009, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul“ a Palatului Patriarhiei Române, precum şi în municipiul Ploieşti, conferinţele pastoral-misionare pe tema „2009 - Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni“, iar în toamnă au avut loc, în aceleaşi locaţii, conferinţele cu tema „Mesajul credinţei împărtăşit prin mijloace moderne de comunicare“. Au avut loc, de asemenea, şi foarte multe expoziţii, între care amintim vernisajul expoziţiei „Mitropolia Ţării Româneşti - 650 de ani de existenţă“, desfăşurat pe 28 octombrie 2009. În cadrul activităţilor culturul-misionare, Sectorul cultural şi de relaţii cu mass-media al Arhiepiscopiei Bucureştilor a coordonat programul de reorganizare a bibliotecilor parohiale, a proiectului de tipărire a pliantelor şi a monografiilor bisericilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, precum şi lansarea unor albume de referinţă, dintre care amintim „Duhul Sfânt a înnoit-o - Catedrala patriarhală. Restaurare şi Resfinţire - 2008“, „Domnitorii şi ierarhii Ţării Româneşti. Ctitoriile şi mormintele lor“, „Sinaxarul Sfinţilor Capadocieni“. Implicarea Sectorului cultural şi de relaţii cu mass-media s-a concretizat prin susţinerea activităţilor Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române: majorarea numărului de abonamente la cotidianul Ziarul Lumina şi la săptămânalul Lumina de Duminică, susţinerea (financiară) a cotidianului prin reducerea semnificativă a preţului de cost/exemplar, participarea în cadrul emisiunilor posturilor de Televiziune şi Radio TRINITAS a tuturor angajaţilor sectorului cultural şi realizarea de către reprezentanţii Sectorului cultural şi de relaţii cu mass-media a emisiunilor „Viaţa parohiilor“ la Televiziunea TRINITAS şi „Biserica şi Societatea“ la Radio TRINITAS. Fri, 05 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/te_deum_pentru_aniversarea_a_85_de_ani_de_patriarhat_si_rugaciune_de_pomenire_pentru_patriarhii_romaniei_mutati_la_domnul_la_catedrala_patriarhala.html În Catedrala patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat slujba de Te Deum şi a înălţat o rugăciune de pomenire pentru patriarhii Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu la mormintele lor din sfântul locaş, astăzi, 4 februarie 2010, cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. La sfintele slujbe au participat şi Înaltpreasfinţitul Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, şi un sobor de preoţi şi diaconi. La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre evenimentul aniversat astăzi, aflat într-o strânsă legătură cu obţinerea libertăţii poporului român în 1877 în urma Războiului de Independenţă şi realizarea unităţii naţionale la 1 Decembrie 1918: „Nu s-ar fi putut înfăptui aceasta frumoasă ridicare la demnitatea de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române, dacă nu s-ar fi realizat cu câţiva ani înainte, în 1918, Statul unitar Român. Deci, avem o îngemănare între libertatea poporului român, care după războiul din 1877 devine independent şi Marea Unire din 1918, când la patria mamă România, s-au adăugat Basarabia, Bucovina şi apoi la 1 decembrie 1918 şi Transilvania. S-a subliniat în 1925 că de fapt libertatea şi unitatea poporului român, la care a contribuit foarte mult Biserica Ortodoxă Română, au fost o temelie puternică şi o evidenţă pentru proclamarea sau ridicarea Bisericii Ortodoxe Române Autocefale la rang de Patriarhie”, a declarat Preafericirea Sa. De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat că organizarea Bisericii Ortodoxe Române ca Patriarhie înseamnă demnitate, dar şi responsabilitate şi jertfelnicie în slujba valorilor Ortodoxiei pe plan naţional şi internaţional: „Bunul Dumnezeu să ne ajute ca demnitatea şi libertatea pe care o afirmă Patriarhia, ca instituţie, să se facă spre slava lui Dumnezeu şi spre binele poporului nostru în comuniune cu toate celelalte Biserici Ortodoxe surori şi în deschidere spre toate bisericile creştine care îl iubesc şi îl mărturisesc pe Hristos în lume, ca fiind Domn, Dumnezeu şi Mântuitorul nostru”. Decisivă pentru înfiinţarea Patriarhiei Române a fost cooperarea dintre Biserica Ortodoxă Română şi Statul Român. Cele două slujbe au fost săvârşite în prezenţa membrilor Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc şi cei ai Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi a numeroşi clerici şi credincioşi. La aceeaşi oră, a fost săvârşită o slujbă de pomenire şi pentru patriarhul Justinian Marina la mormântul său din biserica mănăstirii „Radu Vodă” din Bucureşti. Thu, 04 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/la_sedinta_solemna_a_permanentei_consiliului_national_bisericesc_a_fost_prezentata_noua_macheta_a_catedralei_mantuirii_neamului.html Cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, astăzi, 4 februarie, s-a desfăşurat o Şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, de la orele 10.00. În cadrul şedinţei, Patriarhul României a prezentat noua machetă a Catedralei Mântuirii Neamului: „Catedrala Mântuirii Neamului a fost o preocupare permanentă a primului patriarh al României şi mai ales a vrednicului de pomenire, părintele nostru Teoctist, care a reluat ideea şi s-a luptat foarte mult până când a găsit locaţia pe care o avem astăzi. Aici se află, ca un semn de continuitate şi de coresponsabilitate cu patriarhii din generaţiile trecute, această machetă a noii Catedrale Patriarhale aşa cum rezultă ea din tema propusă spre proiectare. Această machetă nouă arată şi faptul că Patriarhia Română a ţinut seama de sugestiile, contribuţiile şi ideile arhitecţilor şi inginerilor care au participat la cele trei simpozioane consultative dar mai ales la cel de-al treilea simpozion din luna decembrie care a contribuit substanţial la definirea temei de proiectare”, a spus Prafericirea Sa. Thu, 04 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/85_de_ani_de_patriarhat_aniversati_in_cadrul_permanentei_consiliului_national_bisericesc.html Cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, astăzi, 4 februarie, s-a desfăşurat o Şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, de la orele 10.00. În cadrul şedinţei, Părintele Dr. Florin Şerbănescu, Consilier patriarhal coordonator al Sectorului patrimoniu cultural, va susţine o prelegere despre contextul istoric, înfăptuirea şi însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. Prelegerea, intitulată „Patriarhia Română – 85 de ani de la proclamarea de către Sfântul Sinod a înfiinţării sale”, a punctat demersurile şi argumentele pentru realizarea Patriarhatului, despre actul de înfiinţare al Patriarhatului românesc şi despre întronizarea primului patriarh. Autorul şi-a încheiat prelegerea subliniind că: „Întru împlinirea năzuinţei patriarhului Miron, devenită, pe zidul vechii Catedrale mitropolitane, slovă de pisanie cu valoare testamentară, Biserica Ortodoxă Română a năzuit şi a lucrat, necontenit, la zidirea în duh a edificiului CATEDRALEI MÂNTUIRII NEAMULUI, care se va înălţa acum, la începutul celui de - al treilea mileniu creştin, cu ajutorul lui DUMNEZEU şi prin osârdia Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL”. Thu, 04 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/85_de_ani_de_patriarhat.html Astăzi, 4 februarie 2010, se împlinesc 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, prin Hotărârea Sfântului Sinod din 4 februarie 1925, confirmată prin Decretul regal din 25 februarie 1925. Potrivit Biroului de Presă al Patriarhiei Române, citat de „Ziarul Lumina“, în toate catedralele ortodoxe române din ţară şi străinătate, astăzi va fi oficiat un Te Deum, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru realizarea acestui act istoric de demnitate şi prestigiu din viaţa Bisericii noastre. Te Deumul va fi urmat de slujba de pomenire a adormiţilor întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu. La Patriarhia Română, aniversarea a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie va fi marcată - în ziua de 4 februarie 2010 - printr-o şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, care va avea loc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, de la ora 10:00. Cu acest prilej, părintele dr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal coordonator al Sectorului Patrimoniu cultural, va susţine o prelegere despre contextul istoric, înfăptuirea şi însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. În continuare, de la ora 12:00, în Catedrala patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia Te Deumul şi va înălţa o rugăciune de pomenire pentru patriarhii Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu, la mormintele lor din Catedrala patriarhală. La aceeaşi oră va fi săvârşită o slujbă de pomenire şi pentru patriarhul Justinian Marina, la mormântul său din biserica Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti. <b>Hotărârea Sfântului Sinod din februarie 1925 privind ridicarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române</b> Sfântul Sinod în unanimitate şi cu însufleţire hotărăşte: 1. Se înfiinţează în Ţara-Românească pentru Biserica ortodoxă autocefală Română demnitatea de PATRIARH; 2. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei se ridică, în calitatea sa de Primat al României, la rangul de PATRIARH al Bisericii ortodoxe autocefale române; 3. Înalt Prea Sfinţitul D. D. MIRON, actualul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, devine, în calitatea sa de Primat al României, PATRIARH al Bisericii ortodoxe române; 4. Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. Canoane şi legile ţării; 5. Hotărârea aceasta va fi înaintată Onor. Guvern spre legiferare printrâo lege specială şi sancţionată de M. S. Regele; 6. Alegerea, confirmarea şi învestirea viitorilor patriarhi se va face potrivit unei legi speciale; 7. Nu vor putea fi eligibili la demnitatea de Patriarh decât Mitropoliţii şi Episcopii în funcţiune ai Sfintei noastre Biserici; 8. Se va comunica această hotărâre şi tuturor celorlalte Biserici surori ortodoxe de răsărit; 9. Se deleagă o Comisiune alcătuita din I. P. S. Mitropolitul Nectarie şi. P. P. S. S. Episcopi Vartolomeu al Râmnicului Noului Severin şi Lucian al Romanului, care să întocmească actul de notificare ce se va face celorlalte Biserici ortodoxe surori şi care se va înscrie în Condica Sfântă a Sf. Sinod. I. P. S. Arhiepiscop Gurie Preşedinte salută şi mulţumeşte P. P. S. S. Membrii pentru însufleţirea cu care a primit propunerea făcută de a se înfiinţa Patriarhat in Biserica noastră şi pentru hotărârea luată, apoi părăseşte scaunul presedinţial. I. P. S, Mitropolit Primat D. D. Miron. Prin glasul unanim al Sf. Sinod, exprimat cu însufleţirea izvorîtâ din importanţa epocală a faptului, şi din motivarea atât de strălucită a reprezentantului Onor Guvern, Dl. Ministru de Culte Al. Lapedatu, putem constata că factorul bisericesc legal şi competent a ridicat Biserica noastră la rangul de Patriarhat. Iară, cât priveşte împrejurarea, ca - în aceste timpuri de epocale prefaceri în viaţa poporului român şi a ţării sale - umila mea persoană ocupă în mod vremelnic scaunul de Mitropolit Primat al României, şi astfel demnitatea patriarhiei încoronează şi munca încordată depusă de mine timp de 30 de ani în via Domnului, ridicându-mă la cel mai înalt grad de cinste, aceasta - daţi-mi voe - s-o înţeleg în hotarele principiilor noastre ortodoxe şi a Sfintelor Canoane. Suprema putere în Biserica noastră nu e individuală, ci colectivitatea şi anume colectivitatea în Sf. Sinod: «Unde sânt doi sau trei adunaţi în numele meu», acolo şi Sf. Duh călăuzeşte destinele noastre. El dă normele, după cari cei chiemaţi conduc Biserica. Deci - dat fiind acest principiu - ridicarea Bisericii la rangul de Patriarhie şi ridicarea mea la rangul de PATRIARH, nu este o onoare numai pentru persoana mea vremelnică, ci -daţi-mi voe-să o răsfrâng asupra Sf. Sinod în genere şi asupra fiecăruia dintre P. P. S. S. Voastre în parte, cari toţi formaţi episcopatul ei, eu nefiind de cât, după zisa Sf. Apostol, un «vas» vremelnic, în care se concentrează azi, cinstea întregei Biserici române. In această nouă situaţie eu doresc, ca - după ce Dumnezeu ne va ajuta să desăvârşim prin lege această hotărâre de ridicare a Bisericii noastre la această înaltă demnitate - să stăruim, ca ea să se manifesteze tot mai simţitor atât în viaţa internă a Bisericii, cât şi în afară. <b>Lege pentru ridicarea Scaunului Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal</b> Ferdinand I Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României La toţi de faţă şi viitori, sănătate. Corpurile legiuitoare au votat şi adoptat, iar Noi sancţionăm ce urmează: Art. 1. - Scaunul Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei se ridică, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal. Art. 2. - Actualul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Înalt Prea Sfinţitul D. D. Dr. Miron Cristea, devine, în calitatea sa de Primat al României, Patriarh al Bisericii ortodoxe române. Art. 3. - Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. canoane şi legile ţării. Un regulament special, întocmit de Sf. Sinod va determina mai deaproape aceste drepturi. Art. 4. - Pe viitor, alegerea Patriarhului Bisericii ortodoxe române se va face de un colegiu electoral compus din membrii Adunării, care, după legea de organizare a acestei Biserici, va alege pe Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei şi din membrii de religiune ortodoxă ai Corpurilor legiuitoare. Un regulament special, întocmit de Ministerul Cultelor, de acord cu Sf. Sinod şi aprobat de consiliul de miniştri, va determina modul după care se va săvârşi actul alegerii. Confirmarea alegerii o face, la propunerea Sf. Sinod şi a guvernului, Maiestatea sa Regele, care va da apoi învestitura, potrivit datinelor ţării pentru capii Bisericii ortodoxe române. Art. 5. - Nu vor putea fi aleşi în demnitatea de Patriarhi ai Bisericii ortodoxe române de cât Mitropoliţii şi Episcopii în funcţiune ai acestei Biserici. Această lege sâa votat de Senat în şedinţa dela 12 Fevruarie anul 1925 şi sâa adoptat cu majoritate de optzeci şî nouă voturi, contra două. Preşedinte, M. PHEREKYDE, (L. S. S.) Secretar, Preotul Gr. Popescu-Breasla Această lege sâa votat de Adunarea deputaţilor in şedinţa dela 17 Aprilie anul 1925 şi sâa adoptat cu umanitate de una sută cincizeci şi şase voturi. Preşedinte, M. G. ORLEANU, (L. S. A. D.) Secretar, Petre P. Gârboviceanu Promulgăm această lege şi ordonom ca să fie învestită cu sigilul Statului şi publicată în Monitorul Oficial. Dat în Bucureşti, la 23 Februarie 1925. (L. S. St.) FERDINAND Ministrul Cultelor şi Artelor, Al. Lapedatu No. 669 Ministrul Justiţiei G, G. Mârzescu (Monitorul Oficial No. 44, Miercuri 25 Februarie 1925) <b>Recunoaşterea şi învestitura primului patriarh - acte de recunoaştere -</b> Biserica Constantinopolului Marea Biserică a Constantinopolului, mama tuturor Bisericilor naţionale ortodoxe, potrivit îndreptăţirii canonice a fost cea dintâi, care a recunoscut vrednicia de Patriarh în Biserica ortodoxă română. Recunoaşterea sa a fost transmisă Bisericii noastre în chipul cel mai sărbătoresc. Astfel, o delegaţie alcătuită din Înalt Prea Sfinţitul loachim Mitropolitul Halcedonoului, Înalt Prea Sfinţitul Ghermanos Mitropolitul Sardeonului, însoţită şi de Marele Dragoman al Sfintei Patriarhii, d. Spiru Constantinidis, a fost trimisă de către Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic Vasilie să aducă Bisericii noastre Tomosul Patriarhal de recunoaştere. Delegaţiunea Sfintei Patriarhii a sosit Ia noi, venind din Polonia, în ziua de Miercuri 23 Septembrie, iar înmânarea Tomosului sâa sorocit pentru ziua de Duminecă 27 septembrie. In acest scop Sâmbătă seara, 26 Septembrie, sâa săvârşit slujba privegherii In biserica catedrală a Patriarhiei. Au fost de faţă, pe lângă înalţii Oaspeţi, înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron, Prea Sfinţiţii Membri ai Sfântului Sinod aflaţi în Capitală, preoţii din Capitală şi mulţi credincioşi. Cântările la strană sâau cântat alternativ în limba română şi în cea grecească. A doua zi, Duminecă, sâa slujit Sfânta Liturghie de către Înalt Prea Sfinţiţii Mitropoliţi loachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului şi de Prea Sfinţiţii arhierei români Platon şi Teofil, însoţiţi de tot clerul Patriarhiei. Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron a stat la Sfânta Liturghie în strana arhierească, îmbrăcat în mantie. De faţă mai erau, afară de credincioşi şi preoţi cari nu mai încăpeau în biserică, d-l Ministru al Cultelor, Al. Lepadatu, d-l Ministru al Instrucţiunii Publice Dr. C. Angelescu, d-l Ministru al Poloniei şi alţi mulţi demnitari ai Statului. După otpustul Sfintei Leturghii, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit loachim al Halcedonului a păşit în mijlocul bisericii şi a dat cetire următoarei scrisori de înputernicire a Sanctităţii Sale Patriarhului ecumenic, prin care cei doi Înalt Prea Sfinţiţi Mitropoliţi sunt delegaţi a aduce Tomosul patriarhal: Patriarhia ecumenică No. 1891. Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii autocefale a României, în Hristos Dumnezeu prea iubite şi prea dorite frate al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Sfinţia Voastră, prea iubit nouă, în Domnul frăţeşte îmbrăţişându-Vă, prea dulce vă salutăm. Marea Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, sâa bucurat cu bucurie mare, pentru toate evenimentele mari şi prea slăvite, cari în timpul din urmă, prin dreapta Domnului sâau săvârşit, cu evlaviosul popor român şi cu Sfânta Biserică a României. Dorind deci, ca şi mai de aproape să manifestăm această bucurie a noastră, cu mulţumire am însărcinat sinodiceşte, pe prea iubiţii membri ai sfântului şi veneratului nostru Sinod, şi fraţi ai noştri întru Hristos, Prea Sfinţiţii Mitropoliţi Ioachimos al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului, ca fiind purtători ai scrisorilor noastre încredinţate P. P. S. S. Lor, fiind însoţiţi şi de primul dragoman al Patriarhiei noastre, d. S. Constantinidis, să exprime şi prin viu graiu, cât de mare bucurie sufletească a simţit marea Biserică a lui Hristos - mumă - pentru mărirea la care acum a ajuns prea iubita sa fiică si soră, sfânta Biserică a României şi binecuvântatul popor român şi să arate în acelaşi timp, cât de stăruitoare doxologii şi rugăciuni înălţăm către Cel Prea Înalt ca sus să reverse cu îmbelşugare harul şi binecuvântarea Sa, pentru ca şi in viitor, atât Biserica cât şi poporul Român, cu vrednicie să progreseze încă spre mai bine. Rugând pe Prea Fericirea Voastră, ca să primească cu dragoste pe aceşti trimişi ai noştri, cu bunăvoinţă să-i prezinte iubitorului de Hristos Rege şi prea Cinstitului Guvern regal, iarăş Vă îmbrăţişăm cu sărutare sfântă Intru Domnul şi rămânem, Al Prea Fericirii Voastre iubit Frate In Hristos, † VASILE al Constantinopolului 1925 August 29. Apoi Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Ghermanos al Sardeonului a cetit Tomosul Sfintei Patriarhii: Patriarhia Ecumenică Nr. 1579 Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii ortodoxe autocefale a României, în Hristos Dumnezeu şi prea iubite şi prea dorite frate conliturghisitor al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Fericirea Voastră, prea scump Nouă, frăţeşte îmbrăţişându-Vă, întru Domnul, prea dulce Vă salutăm. Cu căldură felicităm pe Prea Fericirea Voastră pentru noua vrednicie de ânaltă cinste, care, prin hotărâre unanimă, este recunoscut de către Sfântul şi veneratul Nostru Sinod. Sfânta Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, preţuind şi înţelegând avântul şi hotărârea prea iubitei şi prea cinstitei sale fiice şi soră în Hristos, Prea Sfânta - Biserică a României-, nu a găsit nici o piedică invincibilă, ca folosind cu bun chip iconomia, de acum, să-şi dea cu dragoste consimţământul şi recunoaşterea Sa, la cele ce prin hotărâre comună a Bisericii şi a statului sâau săvârşit în România. Bine înţeles, aceasta cu convingerea şi nădejdea, că şi toată Sfânta Noastră Biserică Ortodoxă, la primul prilej, adunată întrâun Sinod ecumenic sau şi altfel de Sinod mare, care după rânduiala strict canonică are căderea de a decide în ultimă instanţă, asupra unor astfel de chestiuni, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii mai înainte sâau săvârşit. De asemenea, ţinând socoteală şi de alte exemple reale de mai înainte, avem convingerea sigura, că, în aceste vederi ale Noastre, vom avea cu păreri comune şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi Patriarhi şi întâii stătătorii tuturor Bisericilor autocefale ortodoxe surori. Şi de acum chiar va fi asentimentul tuturora, pentru ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală, atât pentru cinstire şi răsplată, cât şi pentru faptul că, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, întreg poporul bine-credincios Român, mărindu-se prin unirea sa politică, această cinstire este bine venită şi îndreptăţită. Mai adăugând încă la aceasta şi nădejdea unui şi mai mare progres şi înflorire în credinţă şi evlavie, socotim că ridicarea Bisericii Române Ia demnitatea de Patriarhie, este şi necesară şi utilă. Urmă deci, ca ridicarea Bisericii surori a României la treapta şi înălţimea patriarhală, astfel săvârşită, să fie pentru ea, punct de plecare spre o nouă şi o mai mare prosperitate şi întotdeauna, de sus să se coboare asupra ei, tot harul şi tot darul desăvârşit. Noi, bucurându-ne, că de acum încolo urmează să ne adresăm către Prea Fericirea Voastră, ca spre capul unei Biserici Patriarhale, şi frăţeşte urându-vă toată vrednicia, iarăşi vă îmbrăţişăm frăţeşte întru Domnul şi rămânem cu multă dragoste. 30 Iulie 1925. Al Prea Fericirii Voastre iubit şi prea dorit frate în Hristos. Vasilie al Constantinopolului. <b>Scrisoarea Patriarhiei Ecumenice pentru înştiinţarea Bisericilor Ortodoxe autocefale privind ridicarea Bisericii Ortodoxe Române autocefale</b> Copie Nr. 2458 Prea Fericite şi Prea Sfinţite.... în Hristos Dumnezeu prea iubite şi prea dorite Frate Domnule.... pe Prea Fericirea Voastră, prea iubit nouă, în Domnul îmbrâţişându- Vă, prea dulce Vă salutăm. Purtarea de grije a Prea Bunului Dumnezeu, care toate le chiverniseşte spre interesul sfintelor Biserici, a binevoit, ca prin unitatea politică a întreg evlaviosului popor român, întâmplată în timpul din urmă, să ajungă la un mai mare punct de înflorire şi mărire şi cele privitoare la Prea Sfânta Biserică soră a României; ceia ce sâa şi făcut cu înălţarea ei la rangul de patriarhie, prin hotărârea comună a Bisericii şi a statului. Luând în primire îndatoririle privitoare la corabia sfântă încredinţată Nouă, am găsit, pe biroul sfântului şi veneratului Nostru Sinod, scrisorile de vestire din 12 Martie a. c. privitoare la această hotărâre a Sfintei Biserici ortodoxe a României, cari aşteptau răspunsul nostru. Deşi este lămurit, că ridicarea Ia vrednicia patriarhală a unei oare cari dintre sfintele lui Dumnezeu Biserici în parte, după rânduiala strict canonică şi după cum mărturisesc exemplele părinţilor, este supusă hotărârii sinodului ecumenic, totuşi Marea noastră Biserică a lui Hristos, judecând şi înţelegând năzuinţele şi hotărârea Sfintei Biserici ortodoxe a României, fiică şi soră a ei întru Hristos, nu a găsit piedică de netrecut pentru ca cu bună voinţă, folosindu-se în chip bun de economie, să-şi dea consimţimântul ei frăţesc şi să recunoască lucrul deja consumat. Această consimţire şi recunoaştere sâa făcut cu încredinţarea, că având şi alte exemple reale de mai înainte Marea Biserică a lui Hristos va avea în aceste vederi ale sale, cu păreri şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi şi Prea cinstiţi patriarhi şi preşedinţi ai tuturor sfintelor biserici autocefale ortodoxe surori şi încă cu nădejdea că şi toată sfânta biserică ortodoxă, adunată în sinod ecumenic sau şi altfel de sinod mare, care, după rânduiala strict canonică, are dreptul de a hotărî în ultima instanţă, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii sâau săvârşit mai înainte. Aşa dar, adresându-ne către întâi stătătorul Bisericii române, iubitul frate în Hristos Domnul Miron, ca, către Patriarhul sfintei biserici autocefale ortodoxe a României, dăm şi primim dreaptă comuniune. Şi nu numai atât, dar printrâo comisiune alcătuită dintre membrii Sfântului şi veneratului nostru Sinod, Prea Sfinţiţii Mitropoliţi loachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardelor, am vestit Prea Fericirii Sale în scris şi oficial, recunoaşterea înălţării la vrednicia patriarhală a Bisericii române surori şi am exprimat bucuria Bisericii nosstre pentru acest eveniment îmbucurător. Acum păşim cu bucurie, scriind şi comunicând tuturor Bisericilor surori, hotărârea şi lucrul de mai sus al Bisericii noastre. In acest scop ne îndreptăm şi către Fericirea Voastră, Prea venerabilă şi formulăm frăţească rugăminte şi recomandaţiune, ca şi Biserica soră de acolo să-şi dea consimţimântul şi recunoaşterea sa, la cele săvârşite şi să vină în contact şi comuniune cu Prea Fericitul Patriarh Domnul Miron, înmulţind astfel bucuria Prea Sfintei Biserici a României şi a obştei evlavioase din care ea este alcătuită şi să împuternicească sfintele legături de dragoste şi unitate cu Biserica română, spre folosul şi propăşirea tuturor sfintelor lui Dumnezeu Biserici. Cu acestea iarăşi îmbrăţişându-Vă în Domnul, rămânem cu dragoste, Al Prea Fericirii Voastre iubit frate în Hristos †Vasilie al Constantinopolului <b>Notă: Conţinutul documentelor a fost reprodus ad litteram după „Patriarhia Românească. Acte şi documente“, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1925.</b> Thu, 04 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/patriarhia_romana_85_de_ani_de_la_proclamarea_de_catre_sfantul_sinod_a_infiintarii_sale.html La Patriarhia Română, aniversarea a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie va fi marcată astăzi, 4 februarie, printr-o Şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc care va avea loc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, de la orele 10.00. Cu acest prilej, Părintele Dr. Florin Şerbănescu, Consilier patriarhal coordonator al Sectorului patrimoniu cultural, va susţine o prelegere despre contextul istoric, înfăptuirea şi însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. Prezentăm mai departe conţinutul acestei prelegeri, preluată din „Ziarul Lumina“: 4 februarie 1925. În sala din palatul său de la Mănăstirea Antim, înălţat cu ceva mai mult de un deceniu în urmă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adopta, într-o atmosferă de înaltă solemnitate şi însufleţire, o hotărâre istorică: „În vederea maturităţii şi puterniciei neamului românesc, devenit astăzi, prin mila lui Dumnezeu şi prin puterile lui, liber şi întregit, în vederea obligaţiunii acestui popor de a-şi pune în valoare, pentru progresul şi civilizaţia omenirii, maturitatea şi puternicia lui de azi şi de mâine prin toate instituţiunile şi mijloacele pe care le-ar crede el necesare acestui scop, şi pe baza mai ales a autocefaliei noastre bisericeşti, adică a dreptului Bisericii Ortodoxe Române de a dispune liber de sine cum va găsi cu cale, în afară - bineînţeles - de dogme, de morală, de cult şi de canoanele în legătură cu acest depozit comun şi obligatoriu pentru toate Bisericile popoarelor ortodoxe, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăşte în şedinţa sa de astăzi, 4 februarie 1925, cu consimţirea şi a Onoratului Guvern, înfiinţarea Patriarhatului românesc, întâiul stătător al colegiului episcopal românesc având a se intitula, pe viitor, Arhiepiscop al Bucureştilor şi Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al României“. <b>Statornicie şi vocaţie pururea îmbogăţitoare de har şi de rodire</b> Dăltuite în stânca tare a celor aproape două milenii de istorie creştină pe pământul românesc, aceste cuvinte erau menite să dăinuiască, peste vreme, ca o nobilă efigie a statorniciei şi a vocaţiei pururea îmbogăţitoare de har şi de rodire. Ele veneau din timpurile apostolice ale deodată începutului poporului şi al creştinismului românesc. Veneau din vremurile în care, între Dunăre şi Marea Neagră, luau fiinţă mulţime de eparhii încununate, în secolul al VI-lea, prin strălucirea Arhiepiscopiei cvasiautocefale de la Tomis. Veneau din lumina adaosului de secole în care existenţa statelor româneşti de sine stătătoare nu s-a putut întemeia, din veacul al XIV-lea înainte, fără de organizarea vieţii bisericeşti în cadrul unor mitropolii cu pregnantă personalitate în lumea Ortodoxiei. Veneau din faptul că mitropoliţii Ţării Româneşti şi ai Moldovei purtau, încă de la început, titlul de „exarhi patriarhali“ şi de „exarhi ai plaiurilor“ de dincolo de Carpaţi, context în care, în prima jumătate a secolului următor, pe fondul încercării de refacere a unităţii creştine de la Florenţa (1439), precum mărturiseşte Dimitrie Cantemir în a sa „Descriptio Moldaviae“, papa Eugeniu al IV-lea (1431 - 1447) putea avansa deja promisiunea titlului de patriarh pentru mitropolitul Damian al Moldovei. Veneau din acele vremuri în care puterea armiilor voievozilor noştri, întărită de puterea credinţei, străjuia nu numai la fruntariile libertăţii ţărilor noastre, dar şi la acelea ale întregii Creştinătăţi europene. Veneau din îndreptăţirea domnitorului Ieremia Movilă (1595 - 1600, 1606) şi a fratelui său, mitropolitul Gheorghe al Moldovei (Â1605), de a cere patriarhului Meletie Pigas al Alexandriei (1590 - 1601), locţiitor pe atunci şi al scaunului de patriarh ecumenic al Constantinopolului, ridicarea Bisericii Moldovei la rang de Arhiepiscopie, solicitare urmată de dreptul acordat de patriarh mitropolitului de la Suceava de a purta mantie cu patru râuri, faţă de cea cu trei a celorlalţi ierarhi, ceea ce reprezenta, precum remarca Nicolae Iorga, expresia unei „demnităţi patriarhale“. Veneau din bogăţia şi căldura vetrei Ortodoxiei Româneşti care nu hrănea şi încălzea doar sufletul şi viaţa poporului român, ci răzbătea până departe, în toate zările Ortodoxiei, spre a fi de ajutor şi de mângâiere Bisericilor surori aflate în cuprinsul şi sub apăsarea stăpânirii otomane. Era vremea când patronajul ctitoricesc şi generozitatea domnitorilor români se revărsau, neîntrecute, asupra tuturor ţinuturilor Răsăritului ortodox, de la Athos, din Balcani, Grecia şi insulele din Egeea şi Mediterana, până la Ierusalim, Sinai, Alexandria, Antiohia şi Georgia. Era vremea când tiparul nostru bisericesc dădea cărţi de slujbă şi de învăţătură pentru credincioşii ortodocşi de limbă slavă, greacă, arabă sau armeană şi când Sinodul de la Iaşi, din 1642, dăruia Ortodoxiei întregi fundamentala Mărturisire de credinţă a mitropolitului român al Kievului, Petru Movilă. N-a lipsit atunci, în răstimpul de până în pragul epocii moderne, decât consfinţirea într-un sinod panortodox a realităţii faptului că Biserica din Ţările Române patrona cu frăţească dragoste întreaga Ortodoxie, realitate demnă de chiar rangul patriarhal, pe care ar fi putut, cu îndreptăţire, să-l determine Unirea de la 1600 sub sceptrul lui Mihai Viteazul, de ar fi dăinuit. Deşi amânată, această împlinire avea să fie, însă, pregătită, atât pe plan statal, cât şi bisericesc, în cursul secolului al XIX-lea, timp al unor trepte urcate succesiv, prin Unirea Principatelor de la 1859 sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, cu totul împlinită la 1862, apoi prin deschiderea, tot pe atunci, a căii spre recunoaşterea autocefaliei bisericeşti, împlinită, la rându-i, în 1885, în condiţiile adaosului de importanţă şi prestigiu ale României de după cucerirea independenţei de stat (1878) şi proclamarea regatului (1881), prin organizarea sinodală a Bisericii noastre, începută tot în vremea domnitorului Cuza, deodată cu înălţarea, în 1865, a mitropolitului de la Bucureşti la rang de primat, şi reglementată statornic prin Legea organică din 1872, dar, din altă perspectivă, şi prin izbânda reînălţării Bisericii româneşti din Transilvania la rang de Mitropolie în 1864, în timpul marelui ierarh Andrei Şaguna, deodată cu adoptarea unor importante principii organizatorice, consfinţite prin „statutul şagunian“ din 1868. Pe acest parcurs neîntrerupt ascendent, poarta cea mare, decisivă, a înălţării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhat a reprezentat-o, desigur, desăvârşirea unităţii statului român, în anul 1918. <b>Demersuri pentru realizarea Patriarhatului</b> Ortodoxia românească cuprindea, de acum înainte, patru mitropolii. La cele două de mai înainte, a Ungrovlahiei şi a Moldovei şi Sucevei, având reşedinţele la Bucureşti şi Iaşi, s-au adăugat Mitropolia Ardealului şi cea a Bucovinei, precum şi Arhiepiscopia Chişinăului, care avea să devină, mai apoi, şi ea, Mitropolie a Basarabiei - în 1927. Numărul total al eparhiilor atinsese cifra 18, iar al credincioşilor, 14 milioane, desemnând România, prin ponderea acestor cifre, a doua ţară din întreaga lume ortodoxă. Pe de altă parte, anii deceniului al doilea al secolului trecut aduseseră reconstituiri de Patriarhate în Bisericile Rusă (1917) şi Sârbă (1920). Iar perspectiva unui apropiat sinod panortodox era, şi ea, de natură să impună prezenţa Bisericii noastre acolo în demnitatea rangului patriarhal. Aşa precum, în general, pe planul vieţii de stat din România întregită se impunea, după 1918, o unificare a structurilor administrativ - politice, un asemenea proces de unificare era necesar şi pe plan bisericesc. Întrucât Patriarhatul nu se putea realiza decât în condiţiile împlinirii acestei unificări, parcursul către cele două obiective a mers în firească împletire. Începând din primăvara anului 1919, s-a purces la unificarea structurilor bisericeşti, prin intrarea în Sinodul de la Bucureşti a ierarhilor din provinciile încorporate, cu deplină şi veche îndreptăţire, în cuprinsul României Mari. În iunie acelaşi an au debutat, la Sinaia, lucrările pentru elaborarea unei legislaţii bisericeşti unitare, sub conducerea locţiitorului de mitropolit primat, Pimen Georgescu, mitropolitul Moldovei şi Sucevei. Spre a se da expresie deplină unificării statale prin introducerea în sânul Bisericii Româneşti a Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului, teritoriile româneşti reintegrate având cea mai însemnată întindere şi cel mai ridicat aport de populaţie ortodoxă, în fruntea Bisericii Ortodoxe Române a fost ales, la 18 / 31 decembrie 1919, ca mitropolit primat, un ierarh provenit din acele părţi de dincolo de Carpaţi, episcopul Caransebeşului, Miron Cristea, care fusese prezent atât la Marea Adunare Naţională a reunificării de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, cât şi în delegaţia transilvăneană sosită, în aceeaşi lună, la Bucureşti pentru a aduce actul de unire cu România a tuturor teritoriilor de dincolo de Carpaţi. Învestirea şi înscăunarea noului mitropolit primat au avut loc în chiar ziua următoare, la 19 decembrie 1919 / 1 ianuarie 1920. În ceea ce priveşte Legea şi Statutul de organizare şi funcţionare ale Bisericii Ortodoxe Române, deşi Octavian Goga, ministrul de atunci al cultelor, dorea promovarea lor în parlament încă din faza de proiect din toamna anului 1920, la solicitarea insistentă a mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului discutarea lor a fost amânată până după adoptarea, în martie 1923, a noii Constituţii a României, astfel încât legislaţia bi-sericească să preia şi să adâncească principiile înscrise deja în actul fundamental al sta-tului, între care cel al autonomiei Bisericii era cel mai însemnat, dimpreună cu stipularea caracterului său de Biserică „dominantă“ şi cu menţionarea participării, în administraţia bisericească, în spiritul statutului şagunian, a mirenilor alături de clerici. Pe această cale s-a ajuns la semnificativa întrepătrundere, până aproape de suprapunere, în anul 1925, a adoptării noii legislaţii bisericeşti, votată în Senat la 24 martie şi în Camera Deputaţilor la 3 aprilie şi promulgată de regele Ferdinand I la 6 mai, cu procesul de hotărâre şi de consfinţire a noului rang de Patriarhat al Bisericii noastre, desfăşurat, efectiv, în intervalul februarie - noiembrie 1925. În condiţiile istorice consecutive desăvârşirii unităţii naţionale a României la sfârşitul anului 1918, cea dintâi afirmare a necesităţii de înfiinţare a Patriarhiei Române s-a făcut auzită încă din anul următor, 1919, când, în cadrul Congresului preoţimii transilvănene, desfăşurat la Sibiu între 6 - 8 / 19 - 21 martie, protopopul Gheorghe Ciuhandu de la Arad a prezentat, în acest sens, un amplu şi documentat referat în care, argumentându-şi propunerea, afirma că: „După canonul 34 apostolic, se cuvine ca toţi ierarhii noştri să recunoască pe unul dintre ei drept protos. Odată ajunşi la unitatea politică şi ierarhică bisericească, avem dreptul să ne gândim şi la înfiinţarea demnităţii de patriarh ortodox român“. În august acelaşi an, mitropolitul primat Miron sugera, de la Mănăstirea Căldăruşani, Adunării Constituante, chemată să elaboreze proiectele noii legislaţii bisericeşti, perspectiva evoluţiei către Patriarhat a Bisericii Ortodoxe Române, idee susţinută, cu căldură, de personalităţile marcante ale vieţii publice româneşti precum regele Ferdinand, prim-ministrul Ionel I.C.Brătianu, istoricii Nicolae Iorga şi Ioan Lupaş, ministrul cultelor Alexandru Lapedatu, ministrul instrucţiunii Publice C. Angelescu şi mulţi alţii. În acest context, spre sfârşitul anului 1924, mitropolitul Pimen al Moldovei şi Sucevei a redactat propunerea ca „Mitropolia Ungrovlahiei (sau a Munteniei) cu scaunul mitropolitan din Bucureşti să fie ridicată la rangul de Patriarhie, iar mitropolitul Ungrovlahiei şi Primat al României, care de drept e şi Preşedinte al Sfântului nostru Sinod, să poarte titlul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Naţionale Române (cu reşedinţa la Bucureşti)“. Documentul a mai fost semnat, apoi, de mitropolitul Nectarie al Bucovinei, de arhiepiscopul Gurie de la Chişinău şi de episcopii Lucian al Romanului, Roman al Oradiei, Nicolae al Clujului şi Ilarie al Constanţei. Toate argumentele reiterate mai sus, în prima parte a acestei evocări, erau înscrise în acest act fundamental, care se încheia afirmând că „se cuvine şi e drept ca Bisericii noastre Ortodoxe Române să i se dea o nouă situaţie legală şi canonică, în rândul celorlalte Patriarhate ortodoxe, de Răsărit“. Astfel prezentată, propunerea a fost adusă în discuţia Sfântului Sinod în şedinţa din ziua de 4 februarie 1925, condusă de arhiepiscopul Gurie al Chişinăului, lectura documentului fiind încredinţată mitropolitului Nectarie al Bucovinei, din pricina absenţei autorului principal, mitropolitul Pimen, care n-a putut participa, fiind, din păcate, bolnav. <b>Argumente</b> Deschizându-se, apoi, discuţiile, arhiepiscopul Basarabiei Gurie a salutat cel dintâi propunerea, arătând că basarabenii au fost, în România întregită, primii care au cerut ridicarea Bisericii Române Ortodoxe la rangul de Patriarhie, pe temeiul Canonului 34 apostolic. Episcopul Lucian al Romanului a dat citire unui memoriu în acelaşi sens al Consiliului profesoral al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, iar arhiereul - vicar Dionisie al Eparhiei Chişinăului şi Hotinului a citit o proprie declaraţie de susţinere, scrisă încă de la 11 decembrie 1924. Un amplu expozeu a prezentat, în continuare, în numele guvernului, ministrul cultelor, prof. univ. dr. Alexandru Lapedatu, care a început prin a arăta că „organizarea Bisericii Ortodoxe Române stă în aşa de strânsă legătură cu aceea a statului, încât fazele dezvoltării acestuia sunt şi ale aceleia“. După o serie de argumente de ordin istoric referitoare la relaţia dintre stat şi Biserică, ministrul Lapedatu a afirmat, în privinţa titulaturii de Primat al României „… la care de nevoie se recursese în 1865“, că ea „nu mai poate corespunde nici situaţiei actuale a Bisericii noastre şi nici tradiţiilor de organizare din Bisericile Ortodoxe“. Ca atare, ridicarea arhiepiscopului şi mitropolitului Ungrovlahiei la rangul de Patriarh „e o necesitate a noii organizaţii bisericeşti, reclamată de situaţia Bisericii noastre înlăuntrul Statului român şi de situaţia acestuia între celelalte State ortodoxe… Faptul e aşa de firesc şi în logica evoluţiei istorice a vieţii noastre bisericeşti, că s-a impus simultan conducătorilor Bisericii şi ai Statului şi e privit de toţi ca o necesitate de ordin naţional…“ Cât priveşte raporturile cu celelalte Biserici ortodoxe, acestea „vor rămâne - preciza el, în final - aceleaşi - de unitate şi solidaritate spirituală şi dogmatică, pentru apărarea intereselor bisericeşti comune… Patriarhatul românesc poate da, cel mult, Bisericii noastre naţionale… o autoritate şi un prestigiu… (care) nu poate fi decât pentru binele şi folosul Ortodoxiei, în general“. <b>Actul de înfiinţare al Patriarhatului românesc</b> În urma tuturor acestor luări de cuvânt, a fost prezentat, de către episcopul Vartolomeu Stănescu, al Râmnicului - Noul Severin, „Actul de înfiinţare al Patriarhatului românesc“. În contextul unei elocvente însumări de argumente, între care, la loc de frunte, figurau rolul Ortodoxiei româneşti de-a lungul istoriei, precum şi realităţile noii etape de după desăvârşirea unităţii noastre statale, documentul afirma că „poporul român îşi înfiinţează de astăzi înainte, prin propria lui suveranitate, politică şi bisericească, Patriarhatul pentru Biserica Ortodoxă Română…“ Drept urmare, în memorabila şedinţă din 4 februarie 1925, Sfântul Sinod, cel dintâi îndrituit a se pronunţa în istorica problemă a înfiinţării Patriarhatului, a adoptat următoarea HOTĂRÂRE: „1. Se înfiinţează în Ţara Românească pentru Biserica Ortodoxă autocefală Română demnitatea de PATRIARH; 2. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei se ridică, în calitatea sa de Primat al României, la rangul de PATRIARH al Bisericii Ortodoxe autocefale Române; 3. Înalt Prea Sfinţitul D.D. Miron, actualul Arhiepiscop şi mitropolit al Ungro-Vlahiei, devine, în calitatea sa de Primat al României, PATRIARH al Bisericii Ortodoxe Române; 4. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf(intele) canoane şi legile ţării“. Hotărârea prevedea, apoi, în alte cinci articole, faptul de a fi înaintată guvernului pentru adoptarea sa printr-o lege specială, sancţionată de rege, că în viitor alegerea patriarhilor se va face tot prin lege specială, dintre mitropoliţii şi episcopii în funcţie, şi că hotărârea în cauză se va comunica Bisericilor Ortodoxe surori printr-o notificare ce se va înscrie şi în Condica Sfântă şi care scrisoare va fi alcătuită de o comisie formată din mitropolitul Nectarie al Bucovinei şi episcopii Vartolomeu al Râmnicului - Noul Severin şi Lucian al Romanului. În încheierea istoricei întruniri sinodale, a luat cuvântul mitropolitul primat MIRON, care a adresat mulţumiri tuturor celor ce pregătiseră şi înfăptuiseră înfiinţarea Patriarhiei, ţinând, totodată, să-şi prezinte câteva gânduri semnificative ce urmau să constituie un adevărat program al viitorilor săi ani de patriarhat: 1. trimiterea unor tineri teologi la studii peste hotare; 2. dezvoltarea învăţământului teologic ortodox din România, prin crearea de noi catedre, inclusiv în scopul primirii la pregătire a unor tineri din lumea greacă şi slavă; 3. înfiinţarea unei Academii de muzică bisericească; 4. înălţarea unei „Catedrale a Mântuirii Neamului“, în concordanţă cu noul şi înaltul rang de Patriarhat al Bisericii Ortodoxe Române. <b>Confirmarea</b> Înfiinţarea Patriarhiei Române a fost primită, curând după data hotărârii sinodale, de Senat cu 89 de voturi (din 91 exprimate) şi de Camera Deputaţilor cu unanimitatea celor 156 de voturi, la 12 şi, respectiv, 17 februarie 1925, fiind promulgată de regele Ferdinand I la 23 februarie acelaşi an. La 12 martie 1925, Bisericile Ortodoxe surori au fost înştiinţate, printr-o scrisoare irenică, de cele împlinite. Deşi a primit, după data de 6 mai, această scrisoare irenică, trimisă prin profesorul de teologie dr. Dragomir Demetrescu, patriarhul ecumenic Constantin al VI-lea (dec. 1924 - mai 1925), aflat la Salonic, n-a mai apucat decât să-şi exprime dorinţa de a confirma, prin Sinodul Patriarhal, actul săvârşit, întrucât, după numai câteva zile, s-a retras din scaun. Confirmarea Patriarhiei Ecumenice a rămas, aşadar, pe seama noului întâistătător al său, patriarhul Vasile al III-lea (1925-1929), care a dat-o la 30 iulie 1925, prin Tomosul Nr. 1579, felicitând pe patriarhul Miron pentru ridicarea la această „nouă vrednicie de înaltă cinste“. O delegaţie specială a Patriarhiei constantinopolitane a adus şi a prezentat în catedrala din Bucureşti, duminică 27 septembrie 1925, acest important TOMOS de recunoaştere a Patriarhiei Române. Răspunsuri însoţite de felicitări au sosit şi din partea Patriarhiilor istorice răsăritene din Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, de la Patriarhia Sârbă şi de la Arhiepiscopia Ciprului, de la Bisericile din Grecia, Bulgaria, Polonia, de la fostul mitropolit Antonie al Kievului, precum şi din partea patriarhului suprem şi catolicos al tuturor armenilor Kevork V, de la episcopul Bisericii Vechi Catolice din Berna - Elveţia, dr. Adolph Kury, de la Primatul Angliei, Randal Cantuar, ş.a. <b>Întronizarea primului patriarh</b> Au urmat, în sfârşit, în ziua de duminică, 1 noiembrie 1925, ceremoniile de învestitură şi înscăunare ale întâiului nostru patriarh, dr. Miron Cristea, festivităţi desfăşurate într-o atmosferă de mare sărbătoare, urmându-se întreaga rânduială tradiţională. După Sfânta Liturghie săvârşită în Catedrala patriarhală, patriarhul Miron, însoţit de membrii Sfântului Sinod şi de delegaţiile străine prezente la Bucureşti, a mers la Palatul Regal, unde a avut loc ceremonia de învestitură. După citirea decretului regal de învestitură de către ministrul cultelor, Alexandru Lapedatu, primind cârja patriarhală de la mitropolitul Pimen al Moldovei şi Sucevei, regele Ferdinand a înmânat-o patriarhului Miron rostind solemnele cuvinte de învestire: „Îţi încredinţez cârja de patriarh, pentru a păstori turma Patriarhiei Române“. Apoi patriarhul Miron a rostit o impresionantă cuvântare în care a evocat urarea pe care regele i-o făcuse la învestirea sa ca mitropolit primat, aceea de a înfăptui unitatea bisericească a tuturor românilor, aşa după cum Mihai Viteazul o înfăptuise, la 1600, fie şi numai vremelnic, pe cea politică. De asemenea, patriarhul a afirmat necesitatea unui sprijin, pe multiple planuri, acordat Bisericii din partea statului român. A urmat un memorabil cuvânt de răspuns din partea regelui Ferdinand, care a accentuat, la rându-i, legătura de secole prin care „statul a crescut împreună cu Biserica. Voievozii apărau Biserica şi Biserica era mângâierea şi întărirea Voievozilor. Limba s-a creat, una şi nedespărţită, prin Biserică şi peste hotarele vremelnice… Iar spiritul naţional a urmat acestei dezvoltări unitare a limbei şi a culturii“. Apoi suveranul a rostit, iarăşi cu înaltă solemnitate: „Din unificarea sufletească ies operele mari, naţionale, de gândire şi simţire, şi răsplată meritată va fi adusă Bisericii noastre care va ajuta poporul spre înfăptuirea acestui ţel pământesc“. După încheierea ceremoniei de învestitură, somptuosul alai patriarhal a parcurs, pe jos, drumul până pe Dealul Patriarhiei, unde, în catedrală, a avut loc ceremonia înscăunării. Au rostit cuvinte înălţătoare de salut conducătorii de delegaţii bisericeşti participante la solemnităţile instalării primului patriarh al României. În cuvântul său de răspuns, patriarhul Miron a mărturisit nădejdea în ajutorul Tatălui Ceresc pe care şi-o pune întru împlinirea slujbei încărcate de dificultăţi şi responsabilităţi din Scaunul Patriarhal al Ortodoxiei Româneşti. Astfel s-a scris istoria memorabilă a înălţării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhat, cu învestirea şi înscăunarea primului nostru patriarh, în persoana lui Miron Cristea, fiul de ţărani ardeleni, pe numele său cel dintâi Elie, dăruit Ţării şi Bisericii de meleagurile mureşene ale Topliţei şi ridicat la treapta episcopală pentru eparhia bănăţeană a Caransebeşului. Momentele unice de acum 85 de ani, izvodite din adâncul însuşi al istoriei noastre creştine, au fost, la rându-le, deschizătoare ale unui nou, nelipsit de dificultăţi, dar consecvent, bogat şi înălţător drum al Ortodoxiei Româneşti, precum spunea Nicolae Iorga, întru aceeaşi neabătută „călăuzire a neamului pe cărările pământului, fără a-şi desface ochii de la cer“. Prestigiul câştigat atunci, în 1925, de Patriarhia Română, pe plan intern şi internaţional, a dăinuit şi a crescut mereu, în pofida oricăror vicisitudini ale vremurilor. Şi aceasta pentru că, o dată mai mult, Biserica strămoşească nu şi-a abandonat niciodată crezul de a fi „suflet din sufletul neamului“, mereu preînnoit întru una şi aceeaşi neapusă lumină a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Întru împlinirea năzuinţei patriarhului Miron, devenită, pe zidul vechii Catedrale mitropolitane, slovă de pisanie cu valoare testamentară, Biserica Ortodoxă Română a năzuit şi a lucrat, necontenit, la zidirea în duh a edificiului „CATEDRALEI MÂNTUIRII NEAMULUI“, care se va înălţa acum, la începutul celui de - al treilea mileniu creştin, cu ajutorul lui DUMNEZEU şi prin osârdia Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL. Thu, 04 Feb 2010 00:00:00 +0200 http://www.basilica.ro/ro/stiri/ite_deumi_in_catedralele_ortodoxe_romane_si_isedinta_solemnai_a_permanentei_consiliului_national_bisericesc_la_aniversarea_a_85_de_ani_de_la_ridicarea_bisericii_ortodoxe_romane_la_rangul_de_patriarhie.html Joi, 4 februarie 2010, la <b><i>aniversarea a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie</b></i> <i>prin Hotărârea Sfântului Sinod din 4 februarie 1925 şi confirmată prin Decretul regal din 25 februarie 1925</i>, în toate catedralele ortodoxe române din ţară şi străinătate va fi oficiată slujba de Te Deum ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru realizarea acestui act istoric de demnitate şi prestigiu din viaţa Bisericii noastre. <i>Te Deum</i>-ul va fi urmat de <i>slujba de pomenire a adormiţilor întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române trecuţi la Domnul, Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu</i>. La Patriarhia Română, <b>aniversarea a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie</b> va fi marcată - în ziua de 4 februarie 2010 - printr-o <i>Şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc</i> care va avea loc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în <i>Sala Sinodală</i> din Reşedinţa patriarhală, de la <b>orele 10.00</b>. Cu acest prilej, Părintele Dr. Florin Şerbănescu, Consilier patriarhal coordonator al <i>Sectorului patrimoniu cultural</i>, va susţine o prelegere despre <i>contextul istoric, înfăptuirea şi însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie</i>. În continuare, de la <b>orele 12.00</b>, în <i>Catedrala patriarhală</i>, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia slujba de <i>Te Deum</i> şi va înălţa o rugăciune de pomenire pentru patriarhii <i>Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu</i> la mormintele lor din <i>Catedrala patriarhală</i>. La aceiaşi oră, va fi săvârşită o slujbă de pomenire şi pentru patriarhul <i>Justinian Marina</i> la mormântul său din biserica mănăstirii <i>Radu Vodă</i> din Bucureşti. BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE Wed, 03 Feb 2010 00:00:00 +0200