În 20 iunie este marcată Ziua Mondială a Refugiatului, instituită de Organizația Națiunilor Unite.
Scopul acestei zile este să aducă în atenție situația persoanelor nevoite să își părăsească locuințele din cauza războaielor, persecuțiilor sau violenței. Evenimentul reprezintă totodată un prilej de recunoaștere a curajului și rezilienței celor care încearcă să își refacă viața departe de țara de origine.
Ziua Mondială a Refugiatului este celebrată anual începând cu anul 2001, când s-au împlinit 50 de ani de la adoptarea Convenției privind statutul refugiaților din 1951. Anterior, aceasta era cunoscută drept Ziua Refugiatului din Africa, înainte ca Adunarea Generală a ONU să îi confere statutul de zi internațională.
Convenția din 1951
Convenția privind statutul refugiaților din 1951 și Protocolul său din 1967 reprezintă principalele instrumente juridice internaționale dedicate protejării refugiaților. Documentele stabilesc atât drepturile persoanelor refugiate, cât și obligațiile acestora față de statele care le oferă protecție.
Principiul fundamental al Convenției este cel al nereturnării, potrivit căruia un refugiat nu poate fi trimis într-o țară unde viața sau libertatea sa ar fi amenințate.
Printre drepturile recunoscute refugiaților se numără accesul la muncă, educație, locuință, asistență publică, libertate religioasă, acces la justiție, libertate de circulație și posibilitatea obținerii documentelor de identitate și de călătorie.
Convenția prevede, de asemenea, protecția împotriva expulzării, cu excepția unor situații strict reglementate de lege.
Potrivit datelor prezentate de ONU, milioane de oameni continuă să fie afectați de conflicte și crize umanitare din diferite regiuni ale lumii. Numărul persoanelor strămutate forțat la nivel mondial depășește 117 milioane.
Organizația Națiunilor Unite subliniază că protejarea refugiaților nu reprezintă doar un act de solidaritate, ci și o condiție importantă pentru stabilitate și pace. Lipsa protecției îi expune pe cei care fug din calea pericolelor unor noi riscuri, afectând în special copiii, femeile și comunitățile vulnerabile.
Până când toată lumea va fi în siguranță
În anul 2026, mesajul central al Zilei Mondiale a Refugiatului este „Până când toată lumea va fi în siguranță”.
Prin această temă, comunitatea internațională este chemată să susțină sisteme de azil echitabile, să ofere sprijin refugiaților și comunităților gazdă și să promoveze respectarea dreptului fiecărei persoane de a trăi în siguranță și demnitate.
„Până când toată lumea va fi în siguranță este un apel la menținerea acestei promisiuni. Aceasta face apel la guverne să susțină sisteme de azil echitabile și accesibile, la donatori să susțină sprijinul vital, la comunități să-i primească pe cei forțați să fugă”, precizează Organizația Națiunilor Unite.
În numeroase țări, Ziua Mondială a Refugiatului este marcată prin evenimente educative, culturale și de solidaritate, organizate cu participarea refugiaților, a autorităților publice, a organizațiilor internaționale și a comunităților locale.
Implicarea Bisericii
Biserica Ortodoxă Română s-a implicat de-a lungul timpului în sprijinirea migranților și refugiaților, oferind asistență spirituală și ajutor celor care au fost nevoiți să își părăsească locuințele sau țara de origine. În același timp, ea rămâne aproape de comunitățile românești din afara granițelor, prin activitatea desfășurată în parohiile și așezămintele din diaspora.
Pentru a evidenția grija față de românii stabiliți peste hotare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în februarie 2009, instituirea Duminicii Migranților Români la nivelul întregii Patriarhii Române.
Această zi de rugăciune fusese introdusă mai întâi în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în anul 2006, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Ulterior, sărbătoarea a fost extinsă în toate eparhiile Bisericii Ortodoxe Române.
Marcată anual în prima duminică după praznicul Adormirii Maicii Domnului, Duminica Migranților Români este dedicată rugăciunii pentru cei aflați departe de țară și susținerii identității românești și ortodoxe în comunitățile din diaspora.
