S-au împlinit joi 93 ani de la întronizarea primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea.
În timpul misiunii sale de arhiereu a rostit cuvinte şi predici cu diferite ocazii, dar cuvintele următoare cuprinse în testamentul său au rămas în istorie:
„Desigur, chemarea omului pe acest pământ este nu de a trăi în zadar, ci a-ți pune puterile sufletești și trupești ce ți le-a dăruit bunul Dumnezeu la muncă cinstită, pentru tine însuți, pentru familia ta, iar de altă parte în scopul de a contribui cât mai mult la binele obștesc, la propășirea și întărirea neamului din care faci parte”.
La scurt timp după învestirea sa la 1 noiembrie 1925 în calitate de conducător al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Miron Cristea a depus eforturi foarte mari în direcţia ridicării Catedralei Mântuirii Neamului, el fiind primul care a sfinţit în 11 mai 1929 crucea pe locul unde se dorea înălţarea acesteia.
Deşi proiectul Catedralei Mântuirii Neamului datează din perioada imediată Războiului de Independenţă, când Regele Carol a promulgat primul proiect de lege în acest sens, după Marea Unire Patriarhul Miron a devenit promotorul construirii noii Catedrale Patriarhale.
