Duminică s-au împlinit 171 de ani de la trecerea în veșnicie a compozitorului și psaltului Anton Pann, înmormântat în curtea Bisericii „Sfântul Stelian” – Lucaci din București.
Anton Pann s-a născut în jurul anilor 1796-1798 din tatăl vlah – Pandele Petrov și mama grecoaică-Tomaida, în orașul bulgar Silven.
Și-a pierdut tatăl și apoi cei doi frați mai mari în război. Tomaida s-a retras cu fiul ei o vreme în Chișinău, iar apoi în Țara Românească, la București.
Antonache, cum era alintat Anton Pann la vârsta de 16 ani, a devenit paraclisier la Biserica Olari, cântăreţ la Biserica cu Sfinți de pe calea Moşilor, dar și ucenic al dascălului grec Dionisie Fotino.
În 1816 s-a înscris la școala dascălului Petru Efesiul de pe lângă Biserica „Sf. Nicolae” – Șelari. A învățat și meșteșugul tiparului în tipografia aceluiași Petru Efesiul, iar în 1819 a devenit director al tipografiei și a tipărit pentru prima oară un Axion în românește.
Profesor și compozitor
În jurul anului 1820, a făcut parte dintr-o comisie care avea scopul de a româniza cântările bisericești.
Anton Pann a fost și profesor de psaltică la școala de cântări bisericești de pe Podul Mogoșoaia (azi Calea Victoriei), apoi la școala de pe lângă Episcopia Râmnicului.
A publicat atât cărți de strană, cât și versuri proprii sau culegeri religioase și folclorice. Mare parte din compozițiile lui Anton Pann sunt utilizate astăzi în cultul divin.
A trecut la cele veșnice în data de 2 noiembrie 1854.
Anual, în data de 2 noiembrie, preoții de la Biserica „Sf. Stelian” – Lucaci din Capitală îl pomenesc pe marele protopsalt la mormântul său din curtea lăcașului de cult.
